ULTIMUL FUM DIN AN

am aflat ca anul 2008 are o secunda in plus fatza de alti ani. chiar, si mie mi s'a parut mai lung. ma gandesc care'o fi fost secunda aia. ce faceam eu atunci? :) in fine, nu mai conteaza. a fost. in fiecare secunda mor 1,8 oameni. cum suna :"unu virgula opt". cum e "virgula" aia... ce tare... de unde venim si unde ne ducem? a murit POKEMON, rockstar, dupa ce s'a dat jos de pe scena, chiar de craciun. drum bun frate in continuare, enjoy the ride. respect! iubire, droguri, intrigi, violenta... asta e lumea mea. o societate ciudata, fara reguli precise sau principii solide. ce tare a fost alexandru cel mare si ce film a facut oliver stone...splendid, omul ca suprema divinitate, aruncandu'se in necunoscut, avanatandu'se singur, tradat de generalii lui, parasit de toti, luptand pana la capat cu oameni si animale ciudate, murind bolnav, lasand in urma cel mai mare imperiu. iarna, campul inghetat, zapada viscolita, vremurile sunt ca vremea. timpul arata si ascunde adevarul in mod arbitrar. spart, prin ploaia rece de decembrie, merg singur. fetze rasar din trecut ca o natura moarta, viu colorata. e noapte deja, tramvaiu' nu mai vine, betivu' asta o sa degere pe trotuar. hiena adulmeca ranjind hidos. totul straluceste! vezi?

ERATA

ma gandeam ca, pana la urma, 2008 a fost un an superb :) am lasat in urma orice teama si toate complexele. am facut cele mai ciudate alegeri si am trecut prin cele mai frumoase schimbari. simt ca abia acum sunt eu, cel care imi doream sa fiu. urmeaza statia timpuri noi cu peronul pe partea dreapta. cum ar fi ca muzica pe care o ascult eu sa fie auzita dintr'odata de toti oamenii din metrou? sau cum ar fi sa plec pur si simplu? personaje mai vechi si mai noi, fiecare cu bune si rele, fiecare cu drama lui. ma intorc la ploiesti pentru cateva zile sa stau cu parintii mei, cu prietenii copilariei mele, sa ma incarc iar cu energia pe care mi'a dat'o intotdeauna orasul acela si oamenii aceia minunati. prietenii mei au inceput sa'si faca familii, unii au copii, mi se pare atat de frumos... inimile care nu mai bat nu se mai aud, ingerasii de plastic si televizorul, eu singur si uimit in mijlocul vartejului asta nebun, dar impacat cu tot. inconjurat de chipsuri si milka, beau nestea de lamaie, fumez :) un marlboro rosu, nu port costum si cravata, sunt acelasi produs social anti sistem. lumea sarbatoreste ceva, nu stiu ce, orasul e agitat, dumnezeu lumina luminitele eroi ospiciu boemi tarfe vesti proaste zambete bani porcul politica moartea colinde visul pustiu arta...romania e alta la capatul lui 336, o batrana urla la mine dintr'o toneta de ziare, un taximetrist era sa dea peste mine, multi tigani, curcani de circulatie, gunoieri, un prieten care a inventat un telescop, shaorma, shopping de mahala cu mos craciuni si beculetze de pom, o tzara "fake member" a uniunii europene, a civilizatiei. eu, printre ei. asta nu prea e romania mea. manele, videochat, saracie, mizerie, violenta, alcool, cersetorul fara picioare care ia toti banii milosilor in metrou, prost gust, snobism...printre astia se ascund lashii geniali care se cred artisti si care nu schimba nimic prin existenta lor. in fine, intr'o camera plutind pe un nor de fum nu ma mai intereseaza chestiile astea asa de mult. la adapost, cu niste prieteni de'o clipa, imi traiesc viata in paralel cu exteriorul. in 2008 am vazut pentru ultima data metallica si maiden, am vazut slayer si in flames, despised icon si trentemoller... un an lung, in care am coborat mai jos decat credeam ca exista si am ajuns mai sus decat in cel mai indraznet vis :) a fost incredibil. cel mai mult ma bucur ca am terminat cartea. si cel mai rau imi pare ca nu esti aici.

CAPU' SUS !

asta cu "martirii nu vor fi uitati" e o prostie. ne facem ca ne amintim cand e vorba de vreo comemorare unde mergem sa ne afisam cu coroane impozante. stam bine in 2008. fsn'ul tocmai a castigat din nou alegerile cu 70%, ne mint tot cu televizorul, unii inca isi plang mortii. cine i'a ucis? oficial nu se spune, dar lumea stie. de'aia iliescu e atacat 2 zile la rand, ba cu monede, ba cu oua. ceausescu a fost impuscat, generalii au cazut cu elicopterele sau se fac ca trec pe la puscarii, nu are cine sa ii mai dea in gat pe criminali. dar lumea vede, si intelege, si intr'o zi o sa ne adunam iar in piata universitatii si o sa facem ceea ce fac tinerii acum in grecia, o sa dam foc bancilor si institutiilor, o sa cantam rock'n'roll si de data asta n'o sa mai lasam pe altii sa faca din libertatea noastra imperii financiare si palate cu turnulete. pe cine reprezinta ei cand isi impart functii in show'uri tv? analisti, reclame, circul cu necunoscutii astia dubiosi care spun ca ne conduc... de ce? nici macar nu ne regasim in discursurile lor, nu fac nimic pentru noi, ba chiar ne sfideaza. totul e ambalat foarte colorat si stralucitor astfel incat unii sunt orbiti. dar nu toti. pe noi, ceilalti, cei mai multi, nu ne'au pacalit. iar ei inca exista doar datorita tolerantei noastre fara margini. cel mai greu nu e sa iti asumi pe moment, ci in timp. si generatia asta exact asta va face. isi va asuma in timp, rolul cel mai important, acela de a schimba definitiv fatza unei natiuni care am senzatia ca abia se formeaza. gandeste'te! tot ce ai, ai realizat doar prin efort propriu, nu te'a ajutat nici unul dintre cei care se considera liderii tai. dimpotriva, statul n'a facut decat sa iti ia impozite si taxe pe drumuri nereparate, pe servicii niciodata prestate, te'ai lovit peste tot de spaga si birocratie, statul actual nu reprezinta decat o piedica in dezvoltarea noastra ca indivizi. in scoli abia daca se mai pomeneste de "revolutie", cei nascuti dupa '89 habar n'au de unde li se trage. doar isi dau seama ca nu mai inteleg nimic si ca le e imposibil sa faca mare lucru. eu cred ca nu ar trebui sa ne uitam eroii si nici pe cei care i'au ucis. cred ca ar trebui din cand in cand sa ne revoltam daca simtim ca ni se incalca drepturile. nici spp'ul, nici jandarmii si nici o securitate n'o sa mai poata opri valul asta vesel, nepasator si avid de libertate. de'aia zic: sa stiti ca unii ca voi au fost omorati in '89 fix de astia care va iau banii acum. sa ne amintim un pic de ei si sa ne gandim ce oameni au fost si ca ne inclinam in fatza sacrificiului lor. sa ne implinim visul si sa il implinim si pe al lor. suntem aproape, doar 40% mai merg la vot, sper la prezidentiale si mai putini. underground'ul isi face bine treaba. mentalitatea aceea a romanului de care se tot vorbea, se schimba chiar acum. asta as vrea sa stie martirii erei comuniste, tzaranistii din puscarii, legionarii din munti, filosofii de la "canal", militarii de la campina ucisi la otopeni in '89...in fine. poate ca exagerez, poate ca o sa ne balacim aici in continuare, in noroiul asta balcanico-orientalo-convenabil, in care stii cum e: de bine de rau, o ducem bine. stam linistiti. cumva, ne descurcam. o combinatie, ceva, un job unde mai stam pe mess, ne facem ca ne pasa, sistemul functioneaza iar noi traim cu iluzia ca daca am vrea am putea rasturna lumea. oricum, capu' sus! nu cadem, nu ne taram, nu murim, niciodata!

:)

intotdeauna, cei care vor avea ceva de spus vor fi cumparati sau redusi la tacere. acest mecanism oribil, creatie a societatii in vesnica ei evolutie, se numeste democratie. nimic nu inlesneste mai mult ingradirea libertatilor decat democratia insasi. e un paradox, dar ganditi'va! e ca un fel de jungla asumata, legala chiar, e lumea in care traim. e o jungla insa ne-naturala, nu e guvernata de legi firesti sau juste, e una specifica omului. stranie specie auto-distructiva ... ce nebunie ... iarta'ma baby, ce ziceai?

CE'O SA FACI?

un sofer beat a omorat un om, a lasat masina acolo si a fugit. inca nu l'au prins. psd si pdl s'au reunit dupa atatia ani in care n'au fost despartiti decat in ochii prostilor carora le'au omorat copii la revolutie si carora le iau banii prin tot felul de impozite. la timisoara politia aresteaza oameni care ies in strada sa protesteze impotriva taxei de poluare. cu brutalitate si atitudine de securisti, jandarmii reprima manifestatiile impotriva regimului asta de cacat in care toata lumea a crezut ca in icoanele cu beculetze. cocalarii astia infecti baga lumea la puscarie doar pentru ca nu ii lasam sa ne fure. o fata a suferit un accident grav , a fost strapunsa de o scandura a atelajului cu care isi ducea acasa porcul abia cumparat. caruta a fost lovita de o masina scumpa condusa de un sofer beat care a fost prins dupa vreo ora, deci a fugit nenorocitu'. o fata de 18 ani a fost gasita spanzurata intr'un parc, nu se stie daca s'a sinucis sau a omorat'o vreunu'. castigase nush ce concurs de miss, era fotomodel, reporter otv, un nou subiect de facut bani pentru soricelul cu costume mari zis si dan diaconescu direct. intr'un spital, la urgente, un taximetrist e batut nasol de niste jegosi. nu ca taximetristii ar merita neaparat ceva mai bun, dar chiar sa ti'o iei la urgente?! in grecia tinerii se bat cu politia, dau foc institutiilor si bancilor, ocupa televiziuni. si asta pentru ca nu mai suporta abuzurile si foametea. in rusia opozitia e arestata pe strazi in mileniul 3, secolul 21. in romania gardienii aia de cacat din supermarketuri stau geana pe oameni si au tupeul sa le vorbeasca de sus. infectiile alea de pazitori de metrou au o atitudine cel putin de agenti fbi. in nu stiu ce localitate unii s'au gandit sa fure un seif din primarie. si s'au dus, au taiat alarma, au spart pereti si geamuri, au luat seiful si'au plecat cu salariile angajatilor si profesorilor. pur si simplu. iar garda, adica doi gabori grasi si mustaciosi, priveau tampi locul gol in care, pana nu cu mult timp in urma, se afla un seif. un ziarist irakian a aruncat cu pantofii in george w bush la o conferinta de presa si l'a injurat. mi se pare ca jegosu' asta care a omorat copii in afganistan si irak merita mult mai rau. cancerul asta uman si'a omorat conationalii la 11 septembrie, tatal lui a facut "furtuna in desert" traumatizand mii de soldati americani si omorand mii de civili irakieni, bunicul lui spala banii nazistilor prin banci. mall'ul din vitan, ca toate celelalte mall'uri, e plin de "tigani imputiti" (expresia presedintelui romaniei) cu tricouri hugo boss mulate pe burtile enorme intretinute cu manele si caviar. lantul gros de aur si pantofii ascutiti, atitudinea superioara si vocabularul plin de viermi ma fac sa ma gandesc la o mare purificare prin foc. criza economica de care se stia de atata timp a inceput sa faca oamenii sa se sinucida din cauza datoriilor. o sa urmeze violente de strada, furturi, haos. toate astea din cauza catorva gentlemani care tiparesc banii planetei asteia care se duce fix la dracu. iar asta nu inseamna ca exista si vreun dumnezeu undeva. la metrou vi se dau reclame si realitatea tv pe multe plasme imposibil de neobservat. stiti realitatea tv, nu? postul lui vantu, ala de v'a furat banii cu fni'ul, ala de a furat delta cu liviu mihaiu. tre' sa stiti gasca asta, cu revolutionarul de mircea toma, cu stufstock si coca cola. top 10 cei mai frumosi sani, vine craciunul, piedone pune luminitze in tot sectorul, nu'l intreaba nimeni cum si'a luat carnetul de sofer la pitesti. nu ne ramane decat sa dam banii pe brazi taiatzi si plini de sange. sa ne imbuibam cu multa carne de porc, sa facem cadouri celor dragi, doar se naste isus inca o data. ce'ai inteles?

PSYCHO RELOADED

trebuie sa fi nebun sa iei in serios ceva. de la inceput, planul e sa vii de nicaieri si sa te duci inapoi. toate cacaturile pe care le inveti in societate si la scoala sunt create pentru a te inrobi, pentru a'ti supune spiritul. a inventat omul biserica, televiziune, telefon, guvern...pentru ce? care e scopul mijlocirii contactului cu o divinitate, oricare ar fi ea? care e scopul stirilor pline de violuri, crime si scandaluri? care e scopul unor "unelte" din ce in ce mai performante, de care am ajuns sa avem nevoie fara ca ele sa fie altceva decat niste microfoane prin care ne aud gandurile si ne stiu pozitia exacta in timp si spatiu? care e scopul unui guvern, altul decat acela de a lua bani de la gloata muncitoare si tacuta? jocuri video in care omori refulari din metrou si de pe strada, second life pe internet, virtual si real devin niste notiuni care se confunda. auzim mereu ca planeta moare, ca a mai disparut nush ce specie, ca e foamete in africa, uragan in california, comunism in china si arme nucleare in iran. cat o sa mai suportati teroarea asta mediatica si miciunile criminalilor care v'au omorat speranta? lucrati in birouri din ce in ce mai mici in corporatii din ce in ca mai mari, imbatraniti muncind o viata pentru niste stapani de sclavi pentru care nu reprezentati nici macar o zecimala. "arbeit macht frei". ne vindem sufletele unor banci controlate de niste imbuibati sinistrii care ne trimit in razboaie sa omoram ceea ce numesc ei teroristi sau cum or vrea sa le zica doar ca sa ne invrajbeasca. "dezbina si stapaneste", asta e ideea. generatii intregi condamnate la intuneric, carora li se dau droguri si mc donalds ca sa taca, li se dau masini ieftine si vize catre alte tzari, spre care ar trebui sa aiba oricum voie sa se indrepte, oricand. ne'au invatat sa ne placa hainele scumpe si bijuteriile, luxul, expunerea, ne'au gadilat mandria pana ne'au obtinut infatuarea de care aveau nevoie ca sa ne piarda. justitie, politie, stat, parlament...numai un ratacit se poate increde in ordinarii astia de va fac sa ii votati cu pasiune, fie ca il cheama obama sau hrebenciuc, basescu sau patriciu. astia v'au furat banii, se plimba in masini pe banii vostri, fut curve pe banii vostri, va mananca mancarea si se duc in locul vostru in hawaii si voi credeti ca ii sanctionati cu votul o data la 4 ani. exista un singur partid mondial, al lacomiei de putere. atat. e bine ca voi faceti copii si ii educati sa devina buni cetateni, e bine ca va platiti mereu intretinerea la timp, e bine ca va bucurati de un concediu de cacat, o saptamana pe litoralul insorit si plin de zdrentze si de "mafioti" de ferentari, infectii fara scoala, mici, bere, spectacole cu jean paller si vacanta mare, trei sud est si andreea balan cu keo la maxim. zicea nush ce mare om, printr'un secol, mai demult: "ce pacat ca traim la portile orientului unde totul este luat in ras". si dupa atata rau asumat, ne impuscam sau ne aruncam de pe pod? lama sau spanzuratoarea improvizata din baie? unii o fac. dar mi se pare mai tare sa ai ochii larg deschisi, curios de ceea ce urmeaza. mi se pare mai tare sa ai un zambet impacat pe buze si sa nu'ti tulbure inima ta mare nici macar o amintire, nici un "te iubesc" si nici o lacrima. stiu ca nu se poate, dar n'am sa las nimic sa'mi fie strain. exista o voluptate in trairi care imi anuleaza orice regret. de fiecare data cand scutur tzigara stiu ca lumea asta nu e decat o scrumiera mai mare, cu deserturile ei in care ne pierdem mintzile, cu oceanele ei in care traiesc fiinte ciudate, cu padurile si ghetzurile ei. linisteste'te acum. traiesti prea putin ca sa nu faci sa merite. alege sa nu'ti mai pese, sa nu mai traiesti dupa regulile lor. te vei descurca, cu toate ca vor incerca sa te faca sa te simti neadaptat, sa te dea la o parte, sa iti inchida gura. cum au facut cu JFK, cu Fracois Villon, cu Martin Luther King, cum au incercat cu Larry Flint sau cu Hugo Chavez. sa nu cedezi, sa nu ii lasi sa iti spuna ce sa crezi despre tine sau cat de capabil esti. nu vor decat sa te tzina in lesa, cu botnitza. cine? ceilalti.

GLAMOUR TOWN BORN BAD

intre orient si occident nu exista alt pod decat bucurestiul. asta e orasul in care lorzii isi umplu pantofii de noroi si in care li se fura ceasul. e orasul in care masini de lux cumpara suflete de provinciale intelectuale dragutze si infometate. aici te poti pierde noaptea pe alei care nu exista, iti poti implini visul si apoi te poti arunca de pe orice bloc.

aici iti poti intalni marea iubire si ea iti va schimba viata si tu vei crede si vei simti si te vei trezi intr'o zi gol pustiu si vei stii ca esti tot tu si ca doar ti s'a parut si vei zambi din nou gata pentru un nou vis de implinit, un nou subiect de consumat, un nou suflet de pierdut, o noua groapa de sapat in acorduri de muzica de circ.

e orasul unde te poti ascunde, unde poti fugi de trecut, unde poti face cariera cam in orice, unde nimic nu pare chiar imposibil, mai stii pe unu', mai cunosti pe altu', te descurci, te ridici. tot aici poti sa cazi in cele mai adanci pacate, aici te poti cunoaste si iti poti testa limitele, e un oras in care lumea se impusca in intersectii pentru neacordare de prioritate. e plin de cei mai in voga artisti straini, aici sunt banii, puterea, toata ipocrizia si ignoranta din lume, arta, droguri, povesti incredibile, subiecte de film, scandaluri... orasul asta freamata. e viu.


calea victoriei, ateneu, casa scanteii, interu', casa poporului, universitatea, parcul carol... dar si noptile intre blocurile din drumul taberei sau berceni. magheru sau titan? marfa si la romana, dar si in ior. noaptea, cu masina, iarna sau vara, cu muzica si chipsuri... e ok. imi place aici. mi'ar placea si sa plec in LA de exemplu, dar daca n'o fi sa fie, oricum, e tare aici. metroul si aglomeratia aia cand simti ca toti se uita urat la tine, tramvaiu' ala pe care'l prinzi toamna, ultimu'...


cluburi sub pamant sau stralucitoare, colectii de moda, lansari de carte, de rachete, de artificii, televiziuni, reclame, camere de supraveghere, jandarmi, parlament, mall...avem peste 10 malluri din ce in ce mai mari, adevarate atractii turistice pentru fetele care se fac portocalii de la solar si pentru sponsorii lor in loganuri tunate.

aici apar zgarie nori peste noapte, aici e ingropat eminescu si stefan iordache, aici au murit niste copii la un film turnat in 89, numit revolutie de unu care inca traieste. aici mi'am vazut visele aievea si am simtit prima zapada cazand ca pamantul inapoi in groapa. aici e acasa.

PERSONAJUL MERGE MAI DEPARTE

26 noiembrie. mai e putin si se termina inca un an, care parca a trecut intr'o clipa intamplata acum zece ani. atatea schimbari, atatea renuntari, atatea vise care pareau ale altcuiva, dintr'o alta viata, inimi care nu mai bat si totusi fac atata zgomot... inceputuri si sfarsituri fara pic de ratiune, un uragan de nebunie si exces, drumuri mai lungi ca niciodata... pana la urma viata asta, asa tampita cum ni se pare, e cea mai tare chestie. e marfa sa mergem la burger king si sa bagam ca spartii in noi cand nu mai vedem soseaua de foame si de fum, e marfa sa adormi cu capul pe geamul masinii cand rasare soarele si sa te trezesti la apus, la o mie de km de unde erai si sa o iei de la capat, gasind aceeasi placere in haos. e marfa sa iubesti si sa suferi dupa cete'o iluzie de'a ta. e marfa sa razi cu sute de necunoscuti pana lesini la nush ce gluma de cacat, e marfa sa nu mai crezi in nimic si sa cazi atat de jos incat sa vrei sa se termine tot, e marfa sa te ridici zambind si sa zici: "am glumit..." e marfa liptonu ala verde mentolat rece, cu capac albastru, e marfa ca ti'au zambit si azi fetele in metrou, e marfa ca iar ai uitat sa faci nu stiu ce, care era vital, oricum, daca e... si intr'o dimineata, cand te trezesti, sa vezi prima ninsoare. sa iti aduci aminte, sa te duci iar la metrou, sa astepti lumina din tunel. dar nu poti nici de data asta. si'ti iei un red bull, dai un telefon, treci pe la cineva si pana la urma e ok. te faci ca uiti inca o data. si e mai bine asa. lumina aia galbuie de noiembrie pe aceleasi blocuri cenusii, ploaia noaptea in curtea scolii care a ramas la fel, aceleasi frunze pe trenul de basket. e ok. si stii ce mai e ok? milka cu caramel si pizza florina, smiley face si zeitgeist, clann zu, 30 seconds to mars acoustic. e marfa sa vezi ca nu esti indiferent tuturor si totusi sa iti intelegi inutilitatea ca si punct in nemarginire. e marfa sa ajungi sa te intelegi cu parintii, e marfa sa protestezi cand simti nedreptate. e marfa sa te retragi si sa privesti corbii ciugulindu'ti ochii inca deschisi a visare, a moarte, a singuratate. e marfa sa zambesti impacat cand privesti marea si sa visezi ca vei apune in ocean, odata cu soarele, candva. e marfa sa adormi la televizor cu mircea badea, e marfa sa canti unora ca tine, e marfa sa spui povesti in nopti de care uiti prea curand... e marfa sa pleci si sa nu te mai intorci niciodata, chiar daca ai lacrimi in ochi. e marfa sa ramai fara bani si sa scrii versuri, e marfa sa te intalnesti cu tine din cand in cand, aceiasi tenisi, aceiasi blugi, acelasi hanorac negru, aceleasi cuvinte soptite dintre alte buze. e sublim sa nu'ti mai pese de nimic si sa te sfasie un rasarit banal, o mangaiere, un sarut, intr'o noapte... e incredibil sa te uiti in oglinda si sa nu te recunosti, dar sa crezi ca esti visul tau si ca te'ai implinit, ca esti aievea, desi nu esti. inca un an, inca un capitol, scenariul se scrie in continuare. nu regret nimic, ma gandesc numai la ce urmeaza. noi lumi in care sa ma pot rataci, noi oameni langa care sa imi pierd sufletul, mintile, clipa. e marfa, jur. merita. cea mai marfa dintre toate lumile imposibile.

DESPRE TARFE

Cu totii am folosit cuvantul "tarfa" cel putin o data. Ele, tarfele, sunt la tot pasul: in filme porno, in muzica, show'uri tv, la metrou, la serviciu, pe centura, in cluburi selecte, in camere de camin, in garsoniera insalubra de la etajul 7... Poate ca am iubit cu totii cel putin una, de care stiam ca e tarfa sau nu. Dar ce e aceea o tarfa pana la urma? Una care te'a inselat sau una care se fute pe bani? Dar daca nu se fute pe bani si o face doar ca asa vrea ea, cand si cu cine vrea? Treaba e discutabila.



Tarfa poate fi si un jegos de politician corupt (scuzati pleonasmul) care se freaca de la un partid la altul si isi schimba textul in functie de cat costa o vila in Miami. Tarfa poate fi si George Bush, si Ion Iliescu. Tarfa poate fi si Banca Mondiala care se lasa greu la imprumut dar si cand il acorda baga cate'o tara in saracie din cauza dobanzilor. Pamela Anderson e tarfa? Preotii aia infecti care se dau jos din masini de 100.000 de euro, nu sunt si ei tarfe? Ba da. E o lume de tarfe. Greu le mai deosebesti de non-tarfe. Se camufleaza sau o ard la vedere. Se feresc sa fie numite asa sau se mandresc cu titlul. E ca un full-time job, sau part-time (depinde cat curaj si conditie fizica are).



Dar daca vorbim de o fata rapita si obligata sa se prostitueze in Albania? Vreti sa ne gandim si la suferinta unei tarfe? Care poate nu a avut de ales? Dar daca vorbim de procurori, judecatori, politie? Intr'un fel sau altul, toate tarfele costa. Un parlamentar roman vreo 7000 de euro pe luna, una la ziar vreun milion jum'ate, pe centura "scurtu' " e si la sute de mii sau pe bonuri de masa, una la un club o iei pe o bere sau cu un pill (in functie de club). Tarfa poate fi frumoasa sau urata, culta sau proasta facuta gramada. Poate sa fie studenta sau vanzatoare in mall. Si "schema'abia'acuma vine". Un refren hip hop spunea pe nume la toata nebunia asta, si asa o sa si inchei, ca mi se face si sila:
"O vorba de pe strada o stiu toti ai mei
Cele mai multe tarfe nu’s femei
Se spune’n cartier,o spun baietii mei
Cele mai multe tarfe nu’s femei"

DIONYSOS

N'as vrea sa plictisesc cu date, nume si titluri, au facut asta destul in scoala comunistii aia infecti care isi ziceau profesori. Ideea e ca din cauza bagarii pe gat cu forta a zeci de pagini de comentarii tampite, din cauza intelegerii si predarii complet gresite a operei unui mare poet/filosof, generatii intregi aproape ca au ajuns sa'l urasca. Cred ca Eminescu merita respectat pentru viziunea extraordinara pe care o avea asupra lumii in care traim si mai ales asupra celei pe care nu o putem pipai, gusta sau mirosi. Din multe puncte de vedere a fost un om cu mult inaintea timpului sau. Unii spun ca ar fi "poetul national", altii nu dau doi bani pe cuvintele lui, comunistii au incercat sa il foloseasca drept simbol al luptei proletare, "dreapta" politica de asemenea, insa datorita orientarilor lui nationalist-conservatoare. Traind intr'o perioada foarte tulbure pentru spatiul nostru geografic, in a doua jumatate a secolului 19, viziunile lui politice erau mai mult indreptate catre a salva teritoriile romanesti la care ravneau austriecii. Se pare ca asta i'ar fi adus si moartea, necunoscandu'se pana azi adevaratul motiv al disparitiei sale. Au incercat sa'l scoata nebun, bolnav de sifilis, sa'l marginalizeze. Pana si sora lui a declarat ca a fost ucis de fapt. Dar destul cu politica si speculatiile. Geniul lui sta in cuvintele mai actuale ca niciodata si mai ignorate ca niciodata. M'am gandit ca intr'o epoca marcata de internet si muzica in limba engleza, ar fi oportun sa prezentam poezia "La steaua" intr'un mod aparte.

"To the star

Look, that star that's shining
up there, so far away;
Her light has traveled eons
to meet our eye today.

Perhaps she even perished
a long, long time ago;
only her light but now
did cross the way we go.

The icon of this now dead star
slow in the sky it rises.
She was, while we could not her see.
Now that we see, she's vanished.

So, just alike, when feelings faded,
prey to the grinding wheels of time,
the spectre of our weathered love
is doomed to haunt us for a while."



La varsta de 39 de ani, la Bucuresti, s'a stins. Il puteti vizita la cimitirul Belu, ii puteti cauta opera pe net sau in biblioteci. Ideal ar fi sa uitati tot ce ati invatat in scoala despre el, sa il percepeti altfel decat s'au straduit sa ni'l arate unii sau altii. Personal, cred ca trebuia sa se nasca in America anilor '60. A fost omul nepotrivit, in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Atata tot. Geniul lui insa nu prea a tinut cont de timp sau spatiu, desi le'a inteles perfect: "Nu e pacat / Ca sa se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s'a dat?"

last words / out

time and time again
feelin' the same pain
like a snake through my veins
chained with the same chains

abandoned by me
followed by you
forgive my murder
i'm fallin' into you

cry for me
make me a king
take my life and soul
with the price your godless beauty

give me words
so i can breath
i'll give you life
i'll make you feel

ma queen of new orleans
with her lovely lips
and her beautiful eyes
takin' me by surprise
dreamin' girl in your dress
with your make up a mess
cryin' white tears all alone
when you'll hear that i'm gone

alone i am
alone i fade
i'll never show
you'll never know

copil

in lumina apusului de toamna
il vad pe copilul cu bicicleta aceea veche
apare mereu cand raman singur
cand nu mai cred in nimic

imi amintesc primul sarut
iarna
pe banca rece din parc
emotia aceea unica
inghetata in timp

cate trairi vin si se duc
cati oameni trec prin vietile noastre
si prin vietile cator oameni trecem
neobservati

intre momentul primului tipat
si ultimul oftat
nu e decat o clipa

apus

imi amintesc sfarsitul
cum zburau spiritele in cerc
deasupra noastra
si cum suierau gloantele
cum plangea unu' cu poza iubitei
in mana plina de sange
si cum canta altu' despre o curva
si radea asa
stiind ca se duce
ce sublim au navalit in transee
peste noi
strapungandu'ne cu baionetele
si cum radeam
cand simteam otelul rece in inima
sangele se amesteca in noroi
iar noua ni se impaienjeneau ochii
a visare
nici nu mai stiu daca era apusul
sau sangele din ochi

marele final

2005-12-30

sangele din ochi nu era al meu
in oglinda am vorbit cu Dumnezeu
zece beri mai tarziu
am vorbit cu Diavolul
si dupa o ora de fum
am trecut prin oglida

prietenii mei sunt cu totii morti
inainte de marea calatorie
le-am zis
ca n-o sa ne mai vedem nicicand
si-am tras

ingerii au sangerat pana au murit
flacari mari au ajuns pana la cer
si-au ars de vii toti zeii

eu sunt celalalt fiu
cel respins

cine sunt eu

4.10 am

2006-08-03

flacăra din deşert a zis să merg cu ea
şi m-am dus
şarpele mi-a zis să mă arunc in gol
căci nu voi păţi nimic
şi am sărit împăcat
am prefăcut vinul în apă
am omorât pe lazăr
şi m-am dat jos de pe cruce
m-am înăltat zâmbind deşi
nu murisem
şi nu înviasem
le-am aşezat minciuna în suflet
şi am râs când martirii nici măcar nu plângeau
stau de-a dreapta tatălui meu
şi el nu ştie
că nu sunt fiul lui
şi că el nu mai e
Dumnezeu

intr-un tarziu prea devreme

4:30 a.m.
2005-04-01

sfarsitul noptii
m-a prins pe strada
cand inca beam cu unii.
un fel de prieteni, ceva...
orice cuvant
nu e decat orice cuvant,
nu exista subînteles.
nu exista decat halucinatia clipei
in care te simti viu.
a pleca inseamna
a muri putin.
a muri inseamna a pleca putin.
si tragand adanc
moarte in plamani
zambesc linistit.
n-o sa se termine niciodata.
e vesnica si sublima clipa.
vom insira cuvinte
si ne vom pierde pasii,
ne vom droga si vom iubi curve,
iar intr-un tarziu,
prea devreme,
cand o sa ploua marunt si rece,
intocmai ca in dimineata asta,
iar noi o sa fim mai singuri ca niciodata,
intocmai ca in dimineata asta,
o sa se astearna uitare si praf
peste lumea
in care am trait candva.

aş fi vrut sa fiu rege

4:44 am

2006-07-25

a fost frumos
să vă pierd aşa
fără un cuvânt
peste întinderea de linişte
se aşterne sângele vostru cald
nimeni nu va şti
că am învins
toţi copiii sunt morţi în bănci
ar trebui poate să regret
dar rânjetul din colţul gurii
mă trădează
lucirea din ochi
când simt ţeava rece la tâmplă
şi apoi clipa de vis
marea trecere
primul pas pe drumul cel lung
mirosul de moarte
ecoul armei descărcate
şi zgomotul făcut de ultimul copil
care cade
eu

desculţ prin şerpi

2006-07-20

desculţ
calc pe şerpii umezi
şi îmi trăiesc a mia oară sfârşitul
la fel de pasional
de parcă ar fi prima oară

când alerg pe nesfârsita întindere de şerpi
muşcătura de călcâi îmi place cel mai mult
şi pielea aia rece şi lipicioasă
ador să mă arunc între ei
şi să-i simt
cum mă îneacă

veninul îmi curge prin vene
când sute de şerpi
mă muşcă de gât
de mâini
îi simt cum se încolăcesc
şi râd
plin de sânge
răcnesc şi râd
e perfect

nici macar o lacrima nu a curs atunci

4:08 am

2006-07-25

nu imi pare rau de nimic
nu regret nici diavolul din oglinda
si nici dumnezeul din vis
nu regret curvele si alcoolul
nici drogurile
si nici zambetul trist de la sfarsit
nu regret nici o lacrima
si nici noaptea de octombrie cand ai murit
nu regret nici nisipul de pe picioare
si nici fiorul ala singur
noptile cand eram beat
si tu langa mine
noptile cand eram beat
si tu nu langa mine
nu imi pare rau de nimic
de nici o crima si de nici o sinucidere
de nici un inger
si de nici un sange
incepuse sa ninga
si tu nu mai erai

poate chiar in noaptea asta...

2005-12-30

singur in noul meu intuneric
simtindu-ma bine si beat mereu
nu-mi mai pasa
alunec dincolo

am vise pe care sa mi le amintesc
am toate stelele aici cu mine
e atat de trist si de frumos
cum ne pierdem

la final
tot ce ne ramane
e iluzia acelei nenorocite lumini
zambetul trist de pe fata
cand ne inchid ochii

fără de sfârşit

4.31 am

2006-08-03

nemărginită întinderea de linişte
fără de contur
e totul atât de frumos
poeţi morţi împrăştiaţi aiurea
şi flori de câmp
ştreangul
sau lama
sau sublima plutire de pe cel mai înalt pod
întinsele păşuni ale raiului
nu le vom privi măcar
nicicând
îngerii nu ne vor mângâia trecerea
pierduţi suntem
în marea de sânge şi lacrimi
flăcări ne mântuiesc
iar noi suntem zei
învinşi
tărâmul acesta e noaptea
fără de sfârşit
care ne-a pândit tot timpul
aşteptând
răbdătoare
clipa

ingerul cu o arma in maini

2005-03-30

toti ingerii au murit
si-i ingropam in gropi comune
ii dam de mancare la viermi
si turnam vodka ieftina pe trotuar
sa aiba si ei ce bea
pe lumea ailalta

vreau sa calc in picioare tot
vreau sa distrug lumi
si sa dau foc
muzeelor si monumentelor
vreau sa nu mai ramana nimic
din nimic

vreau sa impusc balerine si patinatoare
presedinti si curve
zugravi si vanzatoare
preoti
vreau sa fiu un criminal in serie

lumea asta nu e decat un ospiciu mai mare
violenta
haos

scriu asa doar pentru ca sunt mereu beat
ma imbat dupa fiecare crima

nu astup niciodata groapa comuna cu ingeri
la sfarsit
am sa ma arunc in ea
sa simt dumnezeirea

motelul verde

2004-12-08

dimineata asta ne-a gasit beti
pe trepte
in fata motelului verde
eram drogati si singuri
ca mereu
n-o sa ne mai intalnim
in nici o alta lume
nicicum
nicicand
am tras pe nas ingeri de ciment
cazuti de sus
si facuti praf
am rasucit tigari
in foaie de biblie
si le-am fumat zambind tristi
cu ochii rataciti aiurea
pe cerul violet
suntem zeii unei lumi
de care nu stie nimeni
suntem poetii care n-au scris
niciodata nimic
noi doar am zacut beti
insirand cuvinte
fara de moarte cuvinte

dubita albastra

2005-11-07

ne duce
dincolo

nu e nimic mai departe
acolo e un fel de capat
fara margini

ei dorm, in spate
eu stau in fata, la geam
si fumez
se vede doar soseaua si noaptea

poate chiar in noaptea asta
poate in viata cealalta
sau poate ca niciodata
n-o sa ne copleseasca
sfarsitul

inca o gura de vodka
inca un fum
inca un km

dubita albastra
ne duce
incet
zambind
dincolo

tonight is the night

2007-01-06


drunk
too much grass
too many pills
I will always remember
to love you tomorrow
your white dress
your words
your touch and your smile
how come I failed
when I followed all the rules
will we ever meet again
now that you are no more

realms
of endless sorrow
and bliss
callin' me
I will never come back

my angels
my angels
where are you

god failed
I'm burning again

will you remember

sfarsit

cand eram copil credeam in ingeri
ii auzeam soptindu'mi
intr'o zi
m'au parasit

a urmat o noapte prea lunga
alcool
femei
muzica
moartea
droguri
lacrimi
cuvinte
sentimente
drumul cel lung
cu zambetul pe buze
printre straini
prin fum
prin praf
desert
pustiu
ceata albastra
o umbra in lumina unei scene mici

o ultima data cu voi
intr'o noapte de noiembrie
va voi spune cuvinte
sunete stranii ne vor cuprinde
intr'un uragan de nostalgie
o sa va povestesc despre lumi in care m'am ratacit
o sa va spun cum a plecat ea
voi fi fericit si trist ca mereu
sa veniti sa uitam de noi
o sa fie frumos

in zori
ma voi trezi langa ingeri
si voi merge cu ei

LOVE GENERATION

Nu se uscase bine sangele pe strazi in orasele martir dupa executiile publice numite revolutie sau mineriade, ca deja eram familiarizati cu sintagma generatie de sacrificiu. Trebuia sa o invatam si sa ne’o asumam ca pe un slogan golanesc. Numai ca tricoul cu Che Guevara si chefurile din camin au costat mai scump decat se asteptau studentii de atunci. Aerul rebel si geaca de motor au fost inlocuite de atitudinea supusa si costumul office. Plecaciunile in fata marilor sisteme corporatiste au inlocuit datul din plete pe muzica rock. Ne’au fost amestecate valorile punand pe acelasi afis sponsori ca Mc Donalds si Coca Cola, sigle ale guvernului, radiouri de guerrilla, totul sub acoperisul asezamantului academico’diabolic al unor smecherasi care pozeaza in late hippies si ne aduc circ pe banii celor pe care aparent ii dispretuiesc. Globalizare si muzica revolutionara, ce antonime pot zapaci mai mult o generatie ignorata complet? O generatie lipsita constient de educatie, indusa pe cat posibil in eroare: terorism, boli, droguri, violenta, saracie, viata de cartier. Ni se cultiva constant mitul desertaciunii, al dependentei de sistem. Poate din intamplare, poate printr’o rezistenta tacit consimtita in underground, a ramas aprins undeva un foc timid care inca mai excita instinctul revolutionar al unei generatii renascuta din propria’I cenusa. Aceasta renastere nesperata si exploziva face sa se clatine si sa se schimbe o lume. Nici sistemul haotic de invatamant sau manipularea brutala, nici chiar infometarea sau umilirea nu au reusit sa reduca la tacere generatia care, atat de blamata, reprezinta viitorul cu zambetul pe buze. Despre generatia aceasta trebuie sa inceapa sa se vorbeasca, despre noii poeti, noii muzicieni, pictori sau regizori. Despre cei care isi implinesc visurile fara ajutorul vreunei repetente clase politice si fara sa se vanda pentru un post caldut intr’o cladire de birouri. Despre cei care au curaj sa’si urmeze destinul indiferent cat de greu ar fi si cat ar dura, cu capul sus. Despre cei care au redescoperit lectura sau picteaza metroul, despre cei care au invatat sa se exprime liber in ciuda infuziei de ura. Despre cei care au ales sa iubeasca in loc sa le fie frica: LOVE GENERATION.

ISIS

Spre sfarsitul anului 1997, in Boston, Massachusetts, lua fiinta o noua trupa catalogata de casele de discuri ca adoptand diverse stiluri, de la avant-garde metal sau post-metal, la experimental rock. Numele "ISIS" este cel al zeitei antice egiptene, considerata sotia sau mama ideala, patroana naturii si a magiei, prietena a sclavilor si a pacatosilor. In componenta initiala, Aaron Turner (guitar/vocals), Jeff Caxide (bass guitar), Chris Mereschuk (electronics/vocals) si Aaron Harris (drums), ISIS scot EP intitulat "Mosquito Control". In vara lui 1998 au primul turneu pe coasta de est, devenind mai cunoscuti abia in 2000 dupa ce lanseaza primul album de studio, "Celestial", si dupa turneele alaturi de Cave In si Neurosis. Dupa lansarea primului album, cu puternice radacini in "metal" si "hardcore" , cel de'al doilea, "Oceanic", lansat in 2002, are noi valente, post-rock si chiar ambientale. Produsul a fost foarte bine primit, primind premiul "albumul anului in 2002" din partea a doua prestigioase reviste de gen, "Rock Sound" si "Terrorizer". "Oceanic" a fost cu siguranta punctul de referinta marcat de ISIS, influentand sound'ul multor trupe ca Pelican sau Cult of Luna. In octombrie 2003 ISIS isi muta resedinta la Los Angeles.

In 2004 apare cel de'al treilea album de studio, "Panopticon", care primeste si el premiul "albumul anului" din partea Rock Sound. Justin Chancellor de la Tool apare ca invitat la piesa "Altered Course", "Panopticon" ajunge pe locul 47 in Billboard. Urmeaza turnee si concerte in locatii noi pentru o asemenea trupa, ca de exemplu Muzeul de Arta Contemporana din Los Angeles. Primul DVD ISIS a fost lansat pe 26 septembrie 2006, se numeste "Clearing The Eye" si contine filmari realizate de'a lungul a 5 ani in intreaga lume. La 9 iulie 2006 trupa termina de inregistrat un nou album de studio, al patrulea, intitulat "In the Absence of Truth". Noi elemente electonice, structura mult mai complexa a pieselor, tehnica vocala imbunatatita, fac din acest album cel mai bine vandut al trupei, ajungand pana pe locul 6 in Billboard.

In anul 2006, ISIS deschid concertele din turneul Nord American de promovare al albumului "10000 days" al celor de la Tool. Fara indoiala acest fapt a propulsat mult formatia, oferindu'i o expunere mult mai mare, conferindu'i un succes nesperat. La 1 octombrie 2008 a aparut un comunicat pe site'ul oficial ISIS care anunta intrarea in studio pentru lucrul la cel de'al cincilea album, album care va fi lansat in 3 zone ale globului prin Ipecac Recordings (USA), Conspiracy Records (UK / EU) si Daymare (JP). Se pare ca inginerul de sunet care isi va pune amprenta pe acest nou material este 'Evil' Joe Barresi, cunoscut de la colaborarile cu mult mai cunoscutele "Tool" sau "Queens Of The Stone Age".

Membrii ISIS s'au facut remarcati si prin numeroase proiecte solo, ca "Old Man Gloom", "House of Low Culture", "Lotus Eaters", "Red Sparowes", "Loga". Componenta actuala (Jeff Caxide–bass, Michael Gallagher – guitar,Aaron Harris – drums, Bryant Clifford Meyer – electronics, guitar, vocals, Aaron Turner – guitar, vocals) promite in continuare foarte mult si cu siguranta vor inspira o noua generatie de muzicieni cu viziunile lor. Va recomand sa cautati clipuri ca "In Fiction" sau "Holy Tears" pentru a va convinge de modul in care ISIS abordeaza rockul. Vocalul, Aaron Turner descrie cumva ideea: "... it's interesting to leave some of that stuff open-ended so they have do to a little bit of legwork themselves." Asta voi face si eu acum, convins ca sunteti deja pe myspaceul lor, ascultandu'le fascinati piesele. noapte buna.

2 BE OR NOT 2 BE HARDCORE

Intr’o lume in care totul se deruleaza cu o viteza din ce in ce mai ametitoare, intr’un peisaj colorat, haotic si violent, omul simte nevoia sa apartina totusi de ceva. Nu neaparat de cineva. Apar diverse concepte, religii, miscari, pe care tinerii le accepta si imbratiseaza, in care se regasesc, se formeaza ca indivizi, devin parte integranta a unui sistem mult mai mare si mai complex, pe care in general ajung sa il urasca. Este practic povestea societatii umane inca de la inceputuri. Secolul XX, al vitezei, a adus mai multe descoperiri, reusite ingineresti si tehnice impresionante, decat orice alta perioada istorica pe care sa o stim. S’a ajuns in spatiu, comunicam usor, ne vedem visurile cu ochii. Caracterul se schimba, nimic nu mai e la fel, ne descoperim sensibilitati noi, la alti stimuli. Suntem mai puternici, sau poate mai slabi. In orice caz, vrem sa parem mai puternici, invincibili daca se poate. Si chiar asa simtim, numai ca trebuie dovedit. Revenim astfel la sistemul impotriva caruie ne revoltam, impreuna cu cei care credem ca ne seamana, ca sunt ca noi. Ne identificam reciproc prin atitudine, mesaj, imbracaminte, frecventarea acelorasi cluburi, dezvaluirea unor pasiuni comune.

De cativa ani auzim un cuvant care suna violent, sexy, plin de putere si hotarare, un cuvant care defineste nu atat o miscare cat un stil de viata:HARDCORE. Desigur ca si’l asuma si muzicienii, si actritele porno, actorii, vedetele tv, insa nu trebuie sa ne lasam pacaliti. Hardcore inseamna sa te nasti jos si sa ajungi sus prin propriile puteri, sa nu’ti fie frica sa lupti, sa nu’ti fie frica sa recunosti cand gresesti, sa iti asumi si sa iti urmaresti destinul. Implinirea sau nu a visului intr’un final nu e atat de importanta, insa atitudinea pe care o ai in incercarea ta e definitorie pentru tine ca individ. Hardcore inseamna trairea la extrem, inseamna chiar probleme cu legea, inseamna in mare parte curaj. Nu putem fi siguri ca acest concept a luat fiinta la New York asa cum poate foarte multi afirma, desi industria muzicala americana a promovat termenul raspandindu’l in intreaga lume. Trupe ca Agnostic Front sau Madball au facut parte din primul mare val hardcore, acesta reinventandu’se, muzical vorbind, in toti acesti ani. Pentru multi, hardcore inseamna azi trupe ca Hatebreed, Born From Pain sau Death Before Dishonor. Ceea ce este adevarat, numai ca nu trebuie sa uitam ca acest concept inseamna mai mult decat muzica. Din aceasta cauza tind sa cred ca Romania a avut o singura trupa cu adevarat hardcore si anume H8. Istoria acestei trupe se duce pana la inceputul anilor ’90, in Ploiesti. Momentan trupa se afla in Bucuresti pregatind lansarea unui nou material. In Romania s’a confundat consant termenul ‘hardcore’ cu muzica nu-metal, ‘hardcoristii’ fiind considerati ascultatorii de Korn, Limp Bizkit sau Deftones. Gresit. In 2008 se observa o oarecare improspatare a scenei, sunt cateva trupe care incearca un sound hardcore cat mai aproape de adevar, numai ca interesul publicului pentru acest stil este unul relativ redus raportandu’ne la masele de aplaudaci prezenti la concertele gratuite din piete.

HARDCORE este un cuvant interesant, cu o aura speciala, multora le’ar placea sa il aiba in adn. Doar ca hardcore presupune sa iti asumi propriile conceptii si sa lupti pentru ele, nu sa stai in fata unui calculator si sa te injuri cu lumea pe forumuri, iar cand esti insultat fata in fata de unul pe care il dispretuiesti sa intorci capul asa cum fac majoritatea presupusilor hardcoristi pe care ii cunosc. Hardcore nu inseamna nici ‘straight edge’, nici violenta fara rost, nici incultura crasa sau glume proaste. E ceva cat se poate de serios, de sincer si de direct. A avea curaj sa fi sincer cu tine si cu ceilalti in acelasi timp. Asta inseamna hardcore. De aceea cred ca Jenna Jameson e mai hardcore decat multi tatuati care se afiseaza frustrati, dar cu capul sus, considerandu’se superiori.

SEX AND DRUGS AND ROCK'N'ROLL

Chuck Berry, unul dintre primii chitaristi „electrici” a declarat prin anii 60 ca „rock’n’roll-ul inseamna libertate”. Este de departe cea mai complexa dintre muzicile moderne, cea mai plina de sensuri. Poate si pentru ca majoritatea celor care o compun prefera sa impinga limitele din ce in ce mai departe, poate pentru ca a devenit mai mult un stil de viata decat o muzica in sine. E adevarat ca nu toti cantaretii sunt artisti si nu toti pletosii rockstaruri. Dar unii dintre ei au marcat istoria muzicii cu o dezimvoltura dezarmanta pentru masele de puritani.
Incepand cu Elvis „The King”, drogurile au devenit o prezenta obisnuita in preajma celor care compuneau si simteau rock. Brian Jones (Rolling Stones) a fost pescuit de pe fundul piscinei, Jim Morrison (The Doors) este gasit fara suflare in cada, undeva in Paris, Janis Joplin sfarseste asemanator. Anii 60 au marcat cumva o prima epoca profunda a muzicii rock si trebuie sa fim ignoranti sa credem ca drogurile nu s’au amestecat in poezia lui Morrison sau in solourile lui Hendrix. Toti cei 4 amintiti au murit la 27 de ani. Daca rememoram si primul Woodstock, atunci chiar avem o viziune clara a exceselor „flower power” din acel deceniu.

„Hey, man! You want girls? Pills? Grass? This place has everything! C’mon, I’ll show you…” Jim Morrison

Anii 70 au adus muzicii pe Black Sabbath, Led Zeppelin, Deep Purple sau Pink Floyd. O muzica din ce in ce mai „heavy”, nopti albe alaturi de vestitele „groupies”, mult alcool, droguri, probleme cu politia…Comunismul a incercat pe cat posibil sa ne tina departe de „raul imperialismului”. Cu toate astea benzile de magnetofon, vinilurile sau casetele, circulau. Pentru ca de fapt muzica este cea care conteaza si care ramane. Restul, titluri care vand fituici de scandal.
In 1981 ia fiinta la San Francisco poate cel mai cunoscut grup rock al tuturor timpurilor, Metallica. Trupa care mai in gluma mai in serios era numita si Alcoholica. In acelasi deceniu, Iron Maiden, Judas Priest, Guns’n Roses, declara razboi oricarui sistem de valori. Apar problemele cu biserica, institutie care condamna constant mesajul ( prost inteles, evident) din textele muzicii numita de acum „metal”.

La inceputul anilor 90, marele val „grunge” loveste planeta. Nirvana, Pearl Jam, Smashing Pumpkins, Faith No More, fac legea in lumea „mainstream” a rock-ului.In aprilie 1994 fenomenul grunge isi gaseste un tragic sfarsit in sinuciderea lui Kurt Cobain, la varsta de…27 de ani. Acesta era dependent de droguri, alcoolic, dar a reusit sa reinvie muzica rock atunci cand tabloul dominant era alcatuit numai din pletosi imbracati in piele si acoperiti de tinte. Ceea ce a urmat e mai aproape de zilele noastre. Evan Seinfeld (Biohazard) se casatoreste cu actrita XXX Tera Patrick si joaca alaturi de ea in mai multe productii porno. Brian „Head” Welch, chitarist al formatiei Korn, se retrage din trupa si in urma consumului exagerat de droguri stabileste o relatie cu divinitatea, oricare ar fi ea pentru el. Deftones (trupa care ne’a vizitat in 2006) devin idolii unei noi generatii care adopta cu bratele deschise vechea idee „Live Fast Die Young”, System Of A Down isi incep concertele cu „We’re on drugs”, Marylin Manson transforma arenele rock in cabaret…
Astazi rockul se confrunta cu miscari anti-drog, asa numitii „straight edge”, care au ca deviza „be true and stay alive, drugs are for loosers”. Personal cred ca Aerosmith, Rolling Stones, Metallica, Doors, Nirvana, Korn, Black Sabbath, fie ca ne plac sau nu tuturor, nu sunt niste „looseri”. E doar o chestiune de alegere daca vrei sa’ti traiesti viata printre zeci de fete dispuse la sute de nastrusnicii, alcool si droguri, sau acasa in fata televizorului cu iubita. Nu asta e important. Conteaza ceea ce ramane in urma unui artist. Nu avem nici un drept sa’i judecam si nici nu trebuie sa ne fie modele. Oricum pe ei nu’i intereseaza, sunt deja istorie. Mi se pare potrivit sa inchei cu un citat din Sid Vicious: “Well, you know, like, I don't really give a fuck what the general public think.”

cearceaf alb

la ora 12.35 inima lui
s'a oprit
l'au acoperit cu un cearceaf alb
intocmai ca cel sub care se pitea el
zambind
intr'o dimineata
lanaga ea
si ploua

ploua si acum
mirosul acela de cafea neagra
si de cearceaf alb apretat
il insotesc si se pierd in flacari
odata cu el
odata cu cenusa risipita pe plaja
plaja unde a visat mereu sa ajunga
si sa ramana

o adiere ca un zambet
il duce din ce in ce mai departe
spre ea
e in sfarsit liber
sunt in sfarsit impreuna
scena e goala
luminile stinse

baby

fly away
far
leave this world
go where you've never been before
meet me somewhere else
under another moon
try to forget all the times when i wasn't there
forgive me
this new autumn falls in town
and we walk alone
like birds in the sky

i failed
let's finish this fuckin' story right now
god is not in this room
love is just a sad song
life is just a strange trip
an angel without face
is takin' me by the hand
and leads me to the open window
one more smoke before i leave
one more
a picture on the wall
makes me cry for the last time
a smile from a lost summer
her eyes
her hair
i fly

baby
i'll be gone for a while
we'll never meet in this life
ever again
in other one maybe
i'm gonna miss the way you laugh
i'm gonna miss your parfume
kiss me
i'm gonna miss you
don't forget me
goodbye beautiful
i love you

apus de soare

sentimentele tale
depind de drogurile pe care le iei
intensitatea
e data de cantitatea lor
pasiunea cu care traiesti
e la mila excesului

nebunia e la numai un pas
asteptandu'si rabdatoare randul
vibrand de pasiune
plangand de dorinta

diavolul in oglinda e impietrit
simtind ce ai devenit
semintunericul din privirea ta
nu e decat o povara
si te eliberezi fara sa stai pe ganduri
fara nici un cuvant
zambind straniu
in zgomot de cartus cazut pe podea
sange cald proaspat dens
pe tapetul ingalbenit
pe parchetul tocit
pe ochii deschisi
pe zambetul inghetat

in vis
ai invins

salveaza'ma

nu ma mai intorc
am ales
drumul acesta ciudat
cate o oprire
din cand in cand
pentru un nou vis
un nou film
viata mea
e o serie de inceputuri
si nici un sfarsit
cand cred ca nu mai stiu
cine sunt
imi amintesc zambind
si imi accept destinul
imbratisandu'va
pe toti

to die for

you're always there
watching
waiting
smiling in the silent dark
i'll go with you my strange dream
we'll never come back
a new crime tonight
and it's my turn

this bird is singin' my song
sweet words of love
a murder
and a suicide after
rivers of blood
and the blue fog of our wasted souls

no one to catch me when i fall
no one to find me when i'm lost
killing everyone i assumed my lonelynes
in the valley of denial i'm runnin' free

burnin' forest cryin' to forget the murder
bleedin' soul tryin' to confess
the end of your glorious day finds you alone
surrounded by an endless love for her

you won't see me leaving
i will be quiet
i will not bother your sleep

i found the realm that i've seen in my dreams
i found the answer to all my questions
i found my peace
it is time

in the end
all the words have been spoken
this place looks like home for the first time
and i believe
for the rest of my life
one last word
forgiveness

ospiciul meu alb

bulevarde luminate infinit
casinouri hoteluri cluburi
femei frumoase
masini si bijuterii
cocaina
toti banii din lume
in drumul spre iad
zambete si intrigi
insule exotice
vinovatie
dezintoxicare
niciodata posibil
alcoolism putere nebunie

in cel mai jos punct
al graficul asta perfect de imperfect
vei intelege valoarea ta
ca celula respiratoare neinsemnata
raportat la infinitul timp
in singuratate
vei regasi copilul din tine
si te vei juca din nou
te vei intoarce in lumi de basm
vei pluti aidoma unei frunze
noaptea
intr'un parc
deasupra a doi indragostiti
care cred
ca vor muri impreuna

agonie in extaz

am atins un punct
la care nu mai speram
am ajuns intr'un loc
la care uitasem sa visez
lumina
culoare
inima
n'am sa ma mai intorc printre ei
singur
mereu
praf
e bine asa
casa dezordonata
haine sifonate
scrumiere pline
uit de timp si spatiu

de fapt ni se pare

maine
e doar alt pas
in praful alb
al drumului
spre pustiu

azi
e doar alta iluzie
care ne sparge
in mii de cioburi

ieri
nu e decat globul meu
din cristal magic

THE SERPENT

WE ARE THE FALLEN
THE LEGION
WE ARE THE SCORNED
FROM HEAVEN
WE ARE TRYING
TO CONQUER
WE ARE THE ONES
TO FOLLOW

WE ARE THE ENDLESS SORROW
WE ARE THE STORM THAT ROARS
WE ARE THE END
OF EVERYTHING

THE FIRE IN YOUR HEART
IS ALWAYS ON YOUR SIDE
THE STRUGGLE IN YOUR SOUL
IS CATERING YOUR PRIDE
PREPARE
THIS IS YOUR LAST CHANCE
PREPARE
FOR THE FINAL TEST
BURN
DON’T LOOK BACK

BITCH
THIS ISN’T REAL
WHY MUST I FEEL

FACE THE ENEMY NEVER STEP BACK
PAINT THE SUNSET WITH THEIR HOLY BLOOD
NEVER HESITATE OR QUIT YOUR BELIEFS
THIS PLACE IS NOT WHAT IT SEEMS

ALL OF HIS ANGELS ARE TRYIN’ TO KILL YOU
THOUSANDS AND THOUSANDS ARE COMIN’ FOR YOU
RUNNIN’ IN CIRCLES REVOLVIN’ AROUND YOU
THE STORM WAS EXTINGUISHED THERE ARE NO SURVIVORS

SERENITY
IS FILLIN’ YOUR SOUL
DELUDING

YOUR VANITY
BETWEEN YOUR REMAINS
IS SHINING

BREATHIN’ AGAIN
YOU’RE SAVED NOW
BLEEDIN’ INSIDE
THE SERPENT

TEMPTATION

BELIEVE
JUST IN YOURSELF
YOUR ONLY TRUE FRIEND
DON’T TRUST
ANY OF THEM
IT’S TIME FOR YOU TO RISE

BE STRONG
FIGHT TO SURVIVE
NO ONE CAN TAKE YOU DOWN
FEEL FREE
YOU ARE THE ONE
THE WORLD IS ALL YOURS

SOMETIMES YOU FALL
NEVER STAY DOWN
KEEP YOUR GUARD UP
WEAR YOUR CROWN PROUD

CRASH YOUR ENEMIES
CHOOSE THE NEW GOD
MAKE THE NEW LAW
FULFIL YOUR DESTINY

UNTIL YOUR LAST BREATH
STAY TRUE FOR WHAT YOU ARE
DO NOT BE AFRAID
TO BREAK ALL THOSE CHAINS

TEMPTATION LEADS YOU
TO A REALM ABOVE THE SKIES
SUPPRESSION MAKES YOU
TOO DEPRESSED TO BE ALIVE

WHO ARE YOU TO TELL US WHAT IS RIGHT
WHO ARE YOU TO TEACH US WHAT IS WRONG
FUCK YOU AND EVERYTHING YOU REPRESENT
I’M NOT GOING TO FOLLOW

UNFORTUNATE YOU’RE BLEEDING
OVERCOMING IS A DREAM
YOUR LEADING DAYS ARE OVER
SATISFIED I HEAR YOU SCREAM

YOUR VISIONS OF A NEW WORLD
SHATTERED THOUGHTS AND ENDLESS PAIN
YOUR KINGDOM LOST ITS MEANING
WIPED OFF BY THE FALLING RAIN

NOW YOU’RE STUCK
BETWEEN THE TWO WORLDS
YOU’RE TRAPPED
DESPITE OF YOUR GOALS

OVERWHELMING LIES AND PRAYERS
TAKE CONTROL OVER YOUR SOUL
DARKNESS COVERS YOUR ILLUSIONS
AND THE GOD IS MADE OF STONE

YOU FAILED TO SAVE YOURSELF
YOUR PRESENCE IS DENIED
THE EVERLASTING KINGDOM
IS SCATTERED IN THE NIGHT

FORGET THE LIFE YOU LIVED
THE COURTAIN NOW WILL FALL
PREPARE FOR RETRIBUTION
THE BITTERNESS IS COLD

drugs hotel

o clipa de luciditate nu e decat o minciuna
o tradare fata de tot ceea ce ai crezut
fata de toata creatia ta condamnata la anonimat
te vei vedea singur
inconjurat de desert
parasit de orice urma de umanitate
incapabil sa simti
sa plangi
sa strigi
sa ierti
realitatea nu e decat o pacaleala
o gluma a unora care te vor sclav
din neputinta lor de a fi liberi
se naste ura si mizeria acestei lumi
in clipa ta de sinceritate vei admite ca
dumnezeu e doar o poveste cu ingeri
si te vei intoarce in camera de hotel
tinand strans la piept medicamentul
care te trimite inapoi
care pune capat inutilei clipe
in care te'ai vazut asa cum esti

final impact

cumva
am ajuns in acest moment ciudat
al unei vieti in care nu ma regasesc
in care nu recunosc nimic
pe nimeni
strain
nu imi amintesc de ce am ales rolul asta
cert e ca mi'am urmat destinul
ca pe un scenariu de film hollywoodian
visul implinit
happy end
sau nu
imi amintesc ce revolutionar obisnuiam sa fiu
inca simt
si cum mergeam pe munte si beam cu unii
sau cu altii la mare
mereu in rol
mereu singur
gata oricand sa rastorn lumea
gata oricand sa conduc
lider inascut
numai ca lucrurile au mers prost
si poate ca regret
dar sunt indeajuns de nebun sa aleg
sa nu simt nimic
nici asta nu prea merge
dar inca par destul de arogant ca sa tina cateodata
copilul ala pe bicicleta imi apare tot mai des
si simt nevoia sa spun cat mai mult
sa fac ceva nemaivazut
sa traiesc cat mai intens
sa las in urma un cadavru frumos
o imagine de imprimat pe tricouri
o legenda de doi bani spusa in multe feluri
de necunoscuti care m'au iubit
si fara de care n'as fi existat
si pe care i'am urat intotdeauna
mult timp nu am fost eu
dar nu mi'a trait nimeni viata
si asta din clipa in care mi'am dat seama
ca sunt liber
orice'ar fi
nimeni nu'mi taie mie aripile
eu imi urmez visul
imi implinesc destinul
urmez scenariul
si cred ca e momentul sa improvizez
pentru ca l'am uitat complet
sau poate ca s'a terminat cumva
cum eu nu pot sa accept
si refuz sa ies din rol
pana nu indrept lucrurile
nu m'ati invins niciodata
si nici macar nu sunt puternic
sunt doar atat de departe
ma simt ca si cum ati fi uitat de mine
si e atat de convenabil
mi'e doar teama cateodata sa nu va amintiti
si sa imi vina randul
vreau doar sa fiu lasat in pace
sa ma joc
imi amintesc ca pana la urma
29 iunie nu e decat o alta zi din viata mea
cateva replici din actul 1
e incredibil cati ani au putut sa treaca
si mai ales cum
habar n'am avut nici o clipa
ce se va intampla in urmatoarea
si iata'ma azi aici
nerecunoscandu'ma in oglinda
am invatat extazul din agonie
si mai ales invers
am defilat zambind cu sageata infipta adanc in inima
in hainele mele de parada
ascunzand mereu cu grija pata de sange
poate ca e timpul
poate ca habar n'am cine sunt
pentru ca sunt mereu altcineva
simt ca inca nu s'a terminat
si ca adevarata calatorie abia acum incepe
nu mai inteleg nimic
ce cine unde cand cum de ce
asta e semnul ca sunt pregatit
eram perfect constient cand am taiat franele
din clipa asta ma apropii de zid
din ce in ce mai mult
cu viteza din ce in ce mai mare
finalul previzibil nu umbreste cu nimic
maretia momentului
l'am privit tot timpul ca pe un happy end
de aceea am si acceptat scenariul inca de la inceput
nu este autobiografic
meritul e al scenaristului si al regizorului
al figuratiei al intregii echipe
al tuturor celorlalti minunati actori
alaturi de care am petrecut momente minunate la filmari
sper sa va placa
daca mai are cineva intrebari
ne vedem data viitoare
va multumesc foarte mult
noapte buna

schizofrenia paranoida

cand toti ingerii cazuti
vor avea din nou aripi
cand flacari vor arde din temelii
toti zeii nostri de ciment
cand se va asterne uitare si praf
ne vom aminti sa iertam
poate prea tarziu lumina ne va inunda intunericul
lasandu'ne doar sa plutim intr'un moment de vid sublim
pentru totdeauna
si cand se vor inchide ochii a visare
umbra ultimului regret ne va parasi
lasandu'ne singuri
printre zabrele albe vom privi o ploaie de primavara
si ne vom topi
in alb
cuminti
cu mainile la spate
in sublimul vid de moment
plutind
pentru totdeauna

clipa e cat clipesti o data

ziua asta sublima in plus
e doar o amanare a inevitabilului
doar un ragaz cat un zambet
inainte de clipa in care
nu voi mai gasi nici o iesire
nici o scapare
si neavand de ales
voi merge pe singurul drum ramas
drumul cel lung
pe care l'am intuit dintotdeauna
pe care l'am vazut in vis
inca de cand eram copil
de pe atunci am invatat ca
nu e rana pe care trecerea vremii
sa nu o adanceasca
vezi tu
de fapt
noua doar ni se pare
ca suntem
aici
acum

ecleziastul

tot ce mi'am dorit in aceasta viata
s'a implinit.
straniu cum visele mele devin aievea
unul dupa altul,
cumva atat de frumos
si parca atat de usor
incat povestea asta nu pare adevarata.
sau poate ca imi doresc eu prea putin...
ciudat e ca acum nu stiu ce sa mai vreau
si nici incotro sa ma indrept.
oare nu se va mai intampla nimic
doar pentru ca nu mai stiu sa visez ceva nou?
unde voi merge?
care e urmatorul taram
in care sa ma pot rataci?
sunete impletite in imagini si paranoia,
pierderea constiintei temporale,
comprimarea spatiului
pana la nivelul de remuscare
ascunsa adanc in suflet...
e o lume fara de dumnezeu.
suntem singuri.
si mai liberi ca niciodata.
vara asta nu ma face decat sa simt
in aerul din oras
mai intepator ca niciodata
aproape ca pe un gust
parfumul dulceag si plictisit
al desertaciunii.

e doar un vis

sub cerul asta albastru
lumea se infatiseaza ochilor nostri
lasandu'ne sa visam pana la o epuizare
pe care unii o numesc moarte
nu venim de nicaieri
si nu mergem niciunde
singuri
din prima si pana in ultima clipa
liberi
si niciodata constienti de libertatea noastra
gasim pasiune in melancolie
si perle pe fundul oceanului de lacrimi
ne bucuram
dar ele nu sunt decat niste margele
ieftine
insirate pe o sfoara
in jurul gatului
ne lasam in voia sforii cu perle
cu picioarele atarnad deasupra lumii
o ultima zvacnire
deasupra miraculoasei lumi de sub cerul albastru
dezvaluita ochilor nostri
epuizati de un vis
pe care unii il numesc
viata

trecutul e alb-negru

de cate ori ma intorc in timp
parca ma intorc pentru totdeauna
cumva mi se pare ca eu acolo traiesc
iar viitorul de fapt mi'l imaginez
poate ca trecutul e prezentul meu
nu aceasta zi
habar n'am unde sunt
in timp sau spatiu
asta pentru ca n'am nici o idee
cum am ajuns aici
cum a inceput totul
sau unde se va termina
nu stiu
poate in alt plan al fiintei
ca intr'o alta viata
in alt vis
al altcuiva

nimic nicaieri niciodata

la un moment dat,
fara sa simtim,
disparem.
maxim de straniu cum,
dintr'o data,
se termina totul.
parca mai mare misterul mortii
decat miracolul vietii...
o sa ne aducem aminte ceva,
oare,
dincolo?
ne vom reintalni cu vreunul
dintre cei pe care i'am plans?
vom mai stii ceva de ceea ce se intampla
in urma noastra?
nu.

pfoaaa...

si daca pana la urma o sa reusim?
daca planul asta nebunesc o sa tina?
daca ne merge?
a?
cum ar fi?
pfoaaa...
iti dai seama?!
direct in bermude spre avion...
privesti in jos pe hublou
cu coktailu'n mana stanga
si cu jointu'n dreapta...
haap...
si ne'am dus...

destin

pana la urma
prin lumea asta
trecem singuri
oamenii din viata noastra vin si se duc
asa cum la randul nostru
in vietile altora
venim si ne ducem
cuvintele spuse nu inseamna nimic
amintirile frumoase sunt tot ce avem
si ne fac tristi
dar zambim
si ne ducem cu valul
din ce in ce mai departe
in larg
pana disparem

sacrificiu

abia cand esti gata sa mori pentru un vis
inseamna ca ai meritat sa traiesti.
orice suferinta din ochii tai
sau a altora
nu mai conteaza atunci cand destinul e acceptat.
cand lacrimile ei te apasa,
cand amintirile frumoase te sfasie,
cand ii simti parfumul,
cand ai tine'o de mana,
cand ai zambi...
tu insa ai ales.
altceva.
nu pe altcineva.
pe nimeni altcineva.
si a meritat.
visul implinit
sau halucinatia autoindusa constant,
oricum ar fi,
a meritat.

generatia '00

cumva, cand m'am trezit aici
traisem deja jumatate din viata.
intotdeauna poti s'o iei de la capat,
nimic nu m'a oprit din drum.
suntem intr'o noua era,
mai liberi decat cei de dinaintea noastra.
senili, dar liberi.
ne'am asumat suferinta ca pe o virtute,
zambim injurand in fata mortii,
redevenim salbatici
si asta e frumusetea generatiei asteia.
noua ne place diamantul neslefuit,
inventam lumi noi din fum,
mutam linia orizontului atat de departe
incat o scapam din vedere...
noi suntem generatia care face diferenta,
care schimba mii de ani de istorie
pe un mugure gras.
ne vindem sufletele in orgii cenusii.
zeii nostri sunt sonori,
vizibili,
pipaibili cu mana.
simtim iubirea si ura atat de intens
incat crima sau sinuciderea
sunt doar cuvinte rostite mai incet.
avem alte visuri,
filosofii nostri sunt la dezintoxicare,
romeo o impusca pe julieta si face puscarie.
pictorii nostri se semneaza pe metrou.
noi nu ne batem in numele crucii
si nici nu stapanim continente.
noi doar o ardem marfa,
fiecare in filmul lui.
si suntem regi orice'ar fi,
pana la capat,
cu toate ca nu contam deloc.
si stim asta.
si nu ne pasa.

imperiul de praf

totul e doar un spectacol
un film facut dupa o carte
decorul
bulevarde blocuri masini apusul marea
iluzii de carton
figuratia
oameni care mor fara sa fi trait
fantome de ingeri
destinul
nu e decat un scenariu
finalul
doar un punct
tu

plutind

intr'o zi o sa lasam totul in urma
ca si cum n'ar fi fost
ca si cum am fi
fara de trecut
in delirul nostru se vor pierde si altii
in vartejul ametitor de culoare si pustiu
lumini si muzica
moarte
privim diavolul in ochi
si trecem mai departe
prin flacari
eliberati de povara oricarui regret
a oricarei amintiri cu lacrima
plutim
fiecare catre vara sau toamna lui
in lumina vreunui nou rasarit
sau a aceluiasi apus

venice beach

mi'ar placea data viitoare
sa ma nasc langa o plaja
si sa traiesc acolo in liniste
toata viata
sa nu trebuiasca sa demonstrez nimic
nimanui
niciodata

"niciodata" e doar un cuvat

oricum
ploaia asta
spala toate clipele
in care n'am fost acolo
cateva poze
care mi'au furat sufletul
alcatuiesc acum doar o natura moarta
care arde
lasandu'ma singur
decorurile
chipurile personajelor din jur
se succed ametitor
ca o tornada
in mijlocul careia
pot doar sa tac
neclintit
urmandu'mi visul
oricare o mai fi el

ceea ce vezi nu exista

daca intr'o dimineata cand te trezesti
nu mai recunosti nimic?
pe nimeni?
ar insemna ca esti in alta parte?
ar insemna ca esti singur?
ca ai murit?
strazile invaluite in zgomot,
cursa cu obstacole printre straini,
contra-cronometru.
incotro te grabesti?
pentru cine?
rasete sinistre,
priviri apasatoare,
monstri.
clipa aproape lucida
in care privesti zambind
nebunia asta de nerecunoscut,
e suficienta.
ei nu exista.
visezi.

declin

cu fiecare zi imi pasa mai putin...
cum ma imbrac,
cum ma port,
cum vorbesc,
cum supravietuiesc.
nu trece saptamana
fara sa ma indepartez.
alte acorduri
pentru pasii aceluiasi cortegiu.
valsand printre grenade in zbor,
ghidat de iluzia unei lumini dintr'o vara,
plutesc...
vizualizez fiecare gand
atat de intens incat
il simt aievea.
demult nu mai stiu cu adevarat
unde sunt,
de ce,
cine sunt ei...
zambesc uneori curios
intrebandu'ma ce urmeaza.
in lumea de fum
imi aduc aminte de mine
ca de un strain.
ca si cum ne'am fi intalnit
intamplator,
candva,
nici nu'mi amintesc unde...
despre ce...vorbeam...?
trebuie sa ajung undeva la sapte jumate.
si ce frig e...
cheile, tigarile, telefonu'...
unde'o fi bricheta aia?

urmatoarea viata

nu'i asa ca simti nevoia sa suferi?
nu'i asa ca trebuie sa te doara
ca sa te simti viu?
cand sangerezi,
zambesti in oglinda
invaluit de semi'ntuneric, nu?
stiu, stiu...

am auzit clopoteii sarpelui
si am adormit.
cumva, m'am trezit aici...

punct

stranie revelatia momentului
in care descoperi pozitia ta exacta
ca punct in linia propriei vieti.
o serie de consecinte
ale unei serii de actiuni
la intamplare.

neincrederea in sine
e consecinta neputintei imaginate
in preajma celor pe care
ii numim prieteni.
izolarea nu e decat
urmatorul pas firesc.
apoi iertarea.
si'atat.

singura amintire

mi'am dat seama
ca suntem pentru a fi raniti
si pentru a rani
ma dor mai tare ranile
pe care le'am provocat
decat cele care mi'au fost provocate
oricat am suferi
ne impacam cu gandul ca intr'o zi
totul se va termina
si vom lua cu noi in pamant
toate lacrimile si visurile neimplinite
imi simt inima grea
sufletul impovarat
de atatea regrete si soapte inabusite
sunt unul dintre cei pe care ii urasc
o victima a monstrului pe care l'am creeat
mi'am alungat pacea
alegand sa imi urmez nebunia
visul trebuie sa se implineasca
cu orice pret
mi'e teama sa nu uit care e visul
coplesit de propria nebunie
ce urmeaza
cum se va termina oare
simplu
brusc
nici macar nu stiu de ce am alungat ingerii
erau fara de vina
nu imi amintesc nimic
din cosmarul asta
nesfarsit inca
doar ca era vara
si scara spre rai parea aievea

ecce hommo

primii doi nascuti
morti

cel de'al treilea va schimba destinele
sau le va implini
in mainile lui se afla cheile portii celei mai mari

raul din noi
odata eliberat
va arde din temelii
credintele
si ne va scoate in afara cetatii
in mijlocul pustiului
fara de amintiri

biciuiti vom fi fara mila
si cu grele pietre colturoase vom fi loviti
pentru ca ne'am crezut zei
vom sfarsi spanzurati in desert
cu ochii deschisi
din care vor ciuguli corbii
mari
negri

razboaie cu nume de sfinti
ingeri la dezalcoolizare
copiii fugind nebuni in alte lumi
paralele
pustii
de fum

canta'ne ceva in ceasul asta tarziu
ca sa uitam de sfarsit
si de inimile noastre
ne vom alege izbavirea
sub ochii senini ai diavolului
impacati cu clipa
canta

ceva nou

stiu ca esti aici.
te vad de fiecare data.
azi esti imbracat altfel.
e sarbatoare?
presupun ca da.
ma simt si eu altfel azi.

e intr'adevar o zi deosebita.

tu poti sa si vorbesti?
credeam ca te pot doar vedea.

da, ai dreptate.
dar azi...

ce e asa deosebit la ziua asta?

azi pleci.

da? cum adica? unde?

inceteaza cu teatrul asta stupid
si termina de curatat rahatu' ala de revolver.
ma iei pe mine cu "unde?" si "ce e cu ziua asta?"
vaaai...si azi mai si vorbesc!?
ai stiut tot timpul ca asa o sa se termine.
eu sunt aici pentru ca esti prea las
sa fi singur in ultimele tale clipe de glorie.
am fost acolo de fiecare data cand fugeai
ca sa nu iti infrunti greselile,
de fiecare data cand o faceai pe filosoful
sau iti ucideai demonii in cuvinte.
as zice sa termini odata ce ai de gand sa faci.
as sugera chiar sa nu pierzi vreo clipa.
trebuie sa ajung la un ceai.

nu stiam ca a fost un chin pentru tine
sa fi langa mine.
credeam chiar ca suntem prieteni.

prieteni pe dracu.
eu trebuia sa'ti ascult nebunia
iar tu nu m'ai intrebat niciodata nimic
pana azi:
"e sarbatoare?"
si atunci ti'am raspuns.
de'aia m'ai auzit abia acum.
pentru ca esti egoist.
pe mine nu ma intereseaza.
eu nici nu exist.
dar tu de'aia esti singur.

am terminat de curatat.
uite...
glontul...

cat dramatism...
aproape ca m'as emotiona
daca nu as stii ca tu de fapt
nu simti nimic.
te'ai gandit atat de mult la clipa asta incat
totul iti pare si chiar iti este firesc.
pentru tine nu e decat
implinirea destinului tau prafuit.
pentru nimeni altcineva insa
nu inseamna mai mult decat un zgomot surd
intr'o garsoniera care urmeaza sa fie inchiriata
vreunei studente din provincie.
asa ca da'i drumu',
ti'am zis, trebuie sa ajung la un ceai.

am avut dreptate tot timpul.
esuez nebun impuscandu'ma.

a, nu, te rog nu incepe...
daca o sa'mi torni acum un discurs
despre cat ai suferit tu,
si cat de ranit esti, cat de resemnat,
si cate regrete te invaluie...

a, nu...
constatam doar.
nu pot sa am si eu cateva cuvinte interesante la sfarsit?

ma rog, oricum nu te aude nimeni.
si asta alta tampenie:
sa spui ceva frumos la sfarsit.
pentru ce?
te faci cenusa si nu stie nimeni ce'ai zis.
a...vrei cu martori...ca sa isi aminteasca...
sa fie impresionant...
ghinion!
esti singur.
nu vrei sa terminam cu prostiile?
am detensiona putin atmosfera.

sper sa ma arda.
i'am zis de mai multe ori.

esti ridicol.
daca o sa'si aminteasca, poate ca o sa te arda.
daca nu, o sa te ingroape la vreo margine de cimitir
linga cavoul vreunei familii "popescu".
aaa...
nu cred ca iti suna telefonul...

sa raspund?

cine e?

nu stiu numarul.

raspunde, ma faci curios.

alo...
da...
nu...nu cred...stau in casa.
nu, nu azi.
a, da, sunt bine...
de la vremea asta, sunt mai asa...mm...
stii cum sunt eu cand ploua asa...
da ma, sigur, ramane pe alta data.
vorbim...te pup,pa.

cine era?

o fata.

ah, asa...pai?
eu zic sa n'o mai lungim.
acum chiar ar trebui sa plec si...
stii cum e...n'as vrea sa intarzii...

ah, da. imi amintesc. ceaiul!

da, da! ceaiul.exact!

o sa ne mai intalnim?
in alt loc?
mai ciudat ca asta?

nu prea cred.
dar nu se stie niciodata.
poate e chiar sfarsitul.
aaa...ce mai e si asta?
iar iti suna telefonul?

nu. e alarma.
l'am pus sa sune la ora cinci.
e timpul pentru ceai.

ai vazut ca am ajuns la fix?
punctual ca de obicei.
ce faci cu revolveru' ala?
pune ceaiul mai bine.
ce ai mai facut azi?

mai nimic, am incercat ceva nou...
stai sa'ti zic...