in lumina apusului de toamna
il vad pe copilul cu bicicleta aceea veche
apare mereu cand raman singur
cand nu mai cred in nimic
imi amintesc primul sarut
iarna
pe banca rece din parc
emotia aceea unica
inghetata in timp
cate trairi vin si se duc
cati oameni trec prin vietile noastre
si prin vietile cator oameni trecem
neobservati
intre momentul primului tipat
si ultimul oftat
nu e decat o clipa