28 aprilie 2010

SARPELE CU OCHELARI



in ultimul timp parca cerul e mai albastru. si in ultimul timp soarele parca e mai galben. ca in abecedar, cand eram mici. cand eram mici... :) tot ceea ce credeam atunci, se confirma acum. imaginatia noastra de atunci elibera vise pe care cei mari nu le credeau pentru ca, sarmanii, invatasera la scoala si la biserica sa nu creada in cai verzi pe pereti. ci in preoti si autoritati. noi credem in cai verzi pe pereti si ei exista pentru ca noi i'am calarit de atatea ori... :) mereu mi s'a parut ca aud si vad muzici si peisaje din alte lumi. eram sigur, chiar daca pentru o perioada s'au straduit sa ma convinga ca ma insel. copacii infrunziti mai mult decat niciodata, de un verde intens, curcubee...atat de multe vara trecuta...tineti minte? si zapada de asta iarna, ca in povesti...

treceam azi prin fata unei banci si vedeam fetzele celor care lucrau inauntru.am avut aceeasi senzatie ca si ieri cand am trecut prin fatza tribunalului. ma gandeam: "nu v'ati saturat sa lucrati aici? sa furati munca altor oameni? sa va duceti traiul de pe urma nenorocirii altora? ce v'a facut atat de rai? sunteti atat de tristi, de singuri si de dispretuiti... cum puteti trai asa? slujind un stapan care va mai arunca resturi?" ma gandeam ce tare ar fi sa le scriu mesajul asta si sa'l gaseasca dimineata cand vin la serviciu, zi de zi, lipit pe usa. sa ii urmaresc unde stau si sa gaseasca asta si acasa, in cutia de scrisori. ma bucur cand aud de oameni ca demisioneaza si se apuca ei de ceva, pentru ei si pentru cei dragi lor. se apuca de ceva ce le place. si asta e bine pentru Pamant. chiar daca e un pic greu la inceput si te lovesti de multi cu fericirea blocata. nu trebuie sa uiti ca sunt din ce in ce mai multi ca tine, pe care te poti baza si care te asteapta sa se bazeze pe tine.

nu stiu daca e de la ochelarii de soare, dar din ce in ce mai multi oameni isi vad viata ca pe pelicula, intr'o lumina stranie dar familiara...lumina aia care ii impaca cu ei si cu ceilalti, lumina aia de cand erau mici si au adormit pe iarba, sub un copac cu frunze de un verde atat de intens si de firesc, printre care niste raze de soare patrundeau sa le gadile zambetul la vederea lui Peter Pan invaluit in culoare, imprastiind praf fermecat peste o lume magica. habar n'aveau pe vremea aia ce sunt banii. si o sa uite din nou :)

lumea asa cum o cunoastem noi se apropie de sfarsit. anotimpul cel lung si rece se termina. intram intr'o noua primavara a Pamantului. deconecteaza'te de la ei. intoarce'te la tine. la ai tai. la natura. simte din nou, deschide'ti cutia aia uitata cu toate amintirile. acolo esti. de acolo pleci mai departe. acolo se sfarseste apocalipsa ta. in curand, totul va fi altfel.

iar acum, doamnelor si domnilor, sezonul 2010! lasati miracolele sa se intample si credeti in ceea ce vine! timpul e ca un sarpe incolacit, asa ca luati'va ochelarii de soare cu lentile galbui ca sa stie ca nu va temeti :)