strainul

parte ramasa departe
ca un semn intr-o carte
eu plec la noapte

frumoasa
lumea toata
o roata
ramasa
neintoarsa
uitata

intr-o clipa
cat am clipit o data
cu rasuflarea taiata
mi s-au inchis pleoapele intr-o lume
si cand s-au redeschis eram aici
fara busola
singur
nici macar nu stiu daca
pentru prima sau ultima data

franturi de amintiri sau viziuni
reflectate intr-o mare de cioburi de oglinda
simboluri si semne

rascrucea
indoiala
pasiunea
dorinta

18

am fi putut avea totul
am fi putut fi oricine
am fi putut deveni orice visam
sunt sigur ca iti amintesti

dar noi am ales
sa nu sacrificam pe nimeni
sa nu atingem nimic
sper ca a meritat

clipe locuri suflete
la numai doi pasi in spate
din cand in cand ne aruncam inapoi
zambind vrajiti si impacati

simt ca s-a mai intamplat
ne-am imaginat vesnicia
si n-am mai murit impreuna
mie tot nu-mi vine sa cred