7

cand nimic inseamna totul
renasti
cand tot ce stiai se dezvaluie a fi fost
nimic
totul capata dimensiuni cosmice
inauntru
in tine
exista putinta de a deschide al treilea ochi
de a te intrepatrunde cu lumea de care stiai ca exista
dar pe care nu indrazneai sa o recunosti
sa o atingi sa o gusti
sa o traiesti la fel de real
ca pe cea in care crezi ca te'ai nascut
nu e ca si cum te'ai schimba
dimpotriva
ai fi in sfarsit tu
nimic sau tot
vor fi doar doua cuvinte dintr'o limba veche
din alta viata
vei zambi amintindu'ti

EXTAZ

dintr'odata, liniste. momentul in care vantul insusi se va opri. adevarul dezvaluindu'se. inmarmuriti, vom privi in jur, unii la altii, fiecare la celalalt, pentru prima data. clipa renuntarii la tot ceea ce stiai ca insemni, certitudinile prabusindu'se in praf. cenusa tuturor amintirilor va inlacrima ochii omenirii. regretul de a fi inteles totul gresit, atata timp, ne va coplesi. apoi renasterea. ochii plansi vor accepta culoarea nefiresc de violet a cerului, inca un soare va luci vederii noastre, florile vor mirosi mai puternic, frunzele vor fi mai verzi ca niciodata, pasari din alta lume vor zbura peste aceleasi campuri aurii din abecedar, iar noi vom fi uitat la ce foloseam toate masinariile astea ciudate. trecutul ne va parea un vis comun inexplicabil si va ramane in istoria noii lumi asemeni unui basm. culori nebanuite si lumina stranie, sunete nemaiauzite pana atunci, sentimente si simturi de neconceput pana in clipa eliberarii de frica... vom avea alte dorinte, ne vom purta altfel, vom comunica diferit. ziua nu va mai fi zi, noaptea nu va mai fi deloc poate, timpul va avea alta dimensiune, spatiul alta forma, materia este o sfera de energie. altfel de hrana ne va trebui, vom renunta la bani, putere, manipulare. gandurile ni se vor limpezi si se vor indrepta catre noi lumi care exista si ne asteapta. extazul il vom simti in amurgul agoniei pe care o traim. va fi punctul culminant al civilizatiei pe planeta albastra.

DIAMONDS AND PEARLS

capture part of this and know the truth
see the light
be alive
crystal dreams to feel the sun again
pleasure and pain
fadin' in vain

tonight we'll fly
so high
to the moon and back
and we will die
and rise
tonight

play the game and load your silver gun
shoot in the heart
kill everyone
purple metaphor to steal your soul
oceans of tears
takin' us all

velvet gold for the king of the damned
rivers of blood
hidin' the sun
flashin' light as a god in the void
tellin' you lies
givin' you hope

just a second away from the fall
distance no more
time dissapears
crawlin' snakes in a fire of souls
violet skies
diamonds and pearls

where's the world that you promissed to show me
and the moon that you said it will shine
where are you when they seem to betrayed me
where's the blue when i'm loosin' my mind

lord of the failure
what's next
where do we go now
embrace the endless
forgive
it's time to say good bye
nothing is real
everything's burning

SHESDEAD Sex Drugs and Rock'n'Roll EP 2009

LIVE FAST DIE YOUNG

the moment that's commin'
the time rain that's fallin'
embracin' the darkness
the evil the sadness
and runnin' not crawlin'
exploding a new star
one sunset the last one
is perfect i'm dying

i did my time i lived my life
live fast
i did my time i lived my life
die young

continue to explore
the realm you cannot see
you are a beautiful dream
among the other stars

i am
the story teller
i'll take you to a place
with rabbits and queens

forgive me now
for everything i've done
forget me not
i love your broken heart
sunrise
sunshine
somewhere

one rainbow just one shot
a free ride to nowhere
no fear just feel
the colours the flowers
and cryin' but happy
is madness is painless
i'll do it
so give me one chance and
i'll prove it

the road is long enough
to meet the other side
the serpent will be there
the gates are open

freedom
comes when you realise
that you're the only one
that you're god

this is
our way to colour your soul
our way to reach our goal
the way to be alive

this is
a part of all of us
the dream that's buried in you
this is you

SHESDEAD Sex Drugs and Rock'n'Roll EP 2009

parfum de cioburi de perle

crezi in ceea ce poti rani
visezi lumea in care esti ratacit
atingi cu grija amintiri numai din cand in cand
adierea unui parfum e un uragan
de cioburi de oglinda
iar tu doar tresari
perle insirate la gatul ei
pe fundul oceanului
nisipul plajei e acum doar un deshert fara margini
albul faiantei din spital intocmai ca al norilor
neoanele erau stele cazatoare
iar targa un covor fermecat
cat clipesti o data
si totul e fum
te poti rataci din nou

pasarile zboara in cerc

paradisul promis e in tine si te asteapta
fasii albe de bandaj peste rana din stomac
se umplu de sange care te arde siroind pe maini
lacrimi te ard curgandu'ti din ochii larg deschisi
primind lumina de diamant
fericirea iti inunda privirea curioasa
avida de culoare
de exces
vidul in care te afli de fapt
e de neinteles
habar n'ai cand a inceput
sau daca s'a terminat deja
bandajele imbibate de sange
apusul asta pe drumul din mijlocul campului
ea
incercand sa'ti opreasca sangerearea
spunandu'ti ca o sa fie bine
o privesti cu ochii impaienjeniti a visare
si ii spui ca atunci cand erai mic
alegeai mereu sa fi indian
nu cowboy
si ca ti'au placut mereu soimii
si marea
si ca paradisul promis e in tine
si te asteapta
ea apasa pe rana incercand sa'si ascunda plansul
pasarile zboara in cerc
o sa ploua
peste palmierii de pe plaja
peste praful asezat pe cuvinte
peste terenul de basket
peste campul asta
peste tot

DESPRE FRICA

care este ultimul om pe care il vei distruge inainte sa iti infrangi orgoliul? care este primul om pe care il vei face fericit dupa ce vei fi pierdut razboiul cu tine? cat de aproape sau de departe esti in clipa asta de primul sau de ultimul? cei care te urasc/dispretuiesc/invidiaza si pe care ii consideri dusmanii tai, exista numai pentru ca tu permiti. ii cauti, ii accepti in preajma ta, ii creditezi cu mai mult decat inseamna, crezand ca ai nevoie de ei. puterea lor asupra ta e data de neincrederea ta in tine. simplul fapt ca te gandesti la ei si te intristezi sau te infurii e un semn al neimplinirii tale. toate astea se intampla pentru ca nu te cunosti cu adevarat. nici macar nu e vina ta. nu ai avut timp sa stii cine esti si ce vrei, ai fost abatut intotdeauna de la traseu. familia, scoala, biserica, statul, societatea, au ca unic scop sa te invete frica. sa stii ce ai voie si ce nu, fara explicatii. sau cu explicatii stupide. de dumnezeu trebuie sa'ti fie frica. si de politia vesnic inculta, absurda, corupta si tampita. de doamna grasa de la etajul 3 care pandeste la geam, de tiganul cu gunoiul, de palma grea a tatalui, de profesoara care te lasa corigent pe vara. toate obstacolele astea te tin departe de a explora ceea ce inseamna adevarata fericire pentru tine. frica indusa de serviciile secrete in comunism a rapit dreptul la fericire a generatii intregi. oricine putea fi turnator: vecin, ruda, coleg. in schimbul unor avantaje materiale spuneau mai ales ceea ce nu faceai si te bagau la puscarie. starea de saracie mentinuta constant pentru a alimenta frica. religiile, ca si bancile, supravietuiesc prin razboaie si sunt mai profitabile decat afacerile cu petrol. dumnezeul de care vorbesc ei e sus si ne vede pe toti. trebuie doar sa'i urmam caile, fara comentarii. altfel va abate asupra noastra boli si greutati. trebuie sa ne alimentam spiritualitatea cu bani la botez, inmormantare, nunta sau ce-o mai fi. cu cat cheltuim mai mult, cu atat dumnezeul-biserica e mai multumit. ti'e frica de seful tau sa nu te dea afara, ti'e frica sa nu creada colegii ca esti un ratat. de'aia ai o atitudine umila si totusi tragi tare, poate intr'o zi vei avea norocul sa ai o masina si o casa numai a ta, iti iei haine scumpe si telefonul cel mai nou, pentru ca asa te invata in reclame. din frica de a nu fi considerat sarac iesi la terase scumpe si lasi bacsis gras, avand grija sa vada toti de la masa. te duci in cluburi si visezi chimic ca iubesti, ca esti iubit si ca fericirea te invaluie coplesitor. te duci la scoli, faci facultati, iei de bun ceea ce te inavta batranii aia debusolati, victime la randul lor. te stresezi din pricina examenelor si a parerii altora in legatura cu rezultatele tale. ti'e frica de scandalul cu parintii care sunt dezamagiti si dezaproba caile tale asteptand sa te maturizezi, sa intri in randul lumii. statul te haituieste sa respecti legile lui amenintandu'te cu recuperatorii oficiali numiti politie sau jandarmi, adevaratii criminali sangerosi fiindu'le stapani sclavilor in uniforme.

STOP!

DESTUL!

nu tu ai vrut sa te nasti, dar daca miracolul tot a avut loc... iar miracolul asta nu ti'l poate explica nici mustaciosul cu chipiu albastru si ceafa de porc transpirat, nici preotii bogati si mincinosi, nici presedintele criminal/jucator/vandut, nici palma grea a tatalui, nici americanii, nici macar tarfele care ti'au spus ca te iubesc. nu ei stapanesc lumea vazuta sau nevazuta, spiritul nici atat. nu ei au facut cascadele si norii, uraganele, curcubeul si soarele. gandeste'te la ceea ce iti doreai cu adevarat inainte ca ei sa te invaluie in cea mai falsa dintre realitati. orice vis e aievea de fapt. ce rost are sa lupti inutil impotriva curentului cand acesta te poarta oricum catre oceanul de liniste? lasa totul in urma pentru o secunda, ca si cum ai vrea sa te eliberezi de viata si moartea pe care ti le'au trait altii pana acum. raiul si iadul sunt aici, cu tine. singurul dumnezeu de care ar trebui sa'ti fie teama si pe care ar trebui sa'l iubesti, esti tu. uita rautatea cu care ai fost invatat sa co-existi, arma fara de care credeai ca nu vei reusi. nu hrani monstrul colectiv cu inca o viata irosita in slujba fricii. esti liber sa deschizi ochii si sa alegi lumina. iti vei cunoaste si iti vei implini implacabilul destin cu zambetul pe buze. si'atunci? care este ultimul om pe care il vei distruge inainte sa iti infrangi orgoliul? tu. care este primul om pe care il vei face fericit dupa ce vei fi pierdut razboiul cu tine? tu. te intreb din nou: cat de aproape sau de departe esti in clipa asta de primul sau de ultimul?

ZOOM OUT

da drumul la clip. merge? bun. vreau sa'ti zic ceva.



ma gandeam sa scriu un articol cu titlul "CE URASC", dar mi'am dat seama ca nu e vorba de ura, e SCARBA. scarba de ce? de parintii care nu spun copiilor ca totul e posibil, limitandu'le capacitatea de a visa si de a realiza dimensiunea infinita a existentei. de "nazistii" care nu stiu cand a murit hitler sau cine era "vulpea desertului". de comunistii care nu isi dau seama ca stalin era un criminal, chiar daca era che guevara rock star. de guvernul american care este o masina de ucis si de facut bani, de inrobit natiuni, niste poponari frustrati, obsedati de putere. mi'e scarba de sclavii vanduti de la radio guerrilla romania care s'au asociat cu mc donalds, coca cola si guvern pe afis la stufstock, mi'e sila si de ei si de cei care ii cred spirituali. mi'e scarba de politie, de prostii astia rai in uniforme penibile carora "nu li se scoala fara pistol". mi'e scarba de bisericile inecate in aur si minciuna. mi'e scarba de banci, care, cum zicea Violently Happy, "iti dau orice vrei si iti iau tot ce ai". mi'e scarba de tarfele cu aer inelectual si de intelectualii tarfe. mi'e scarba de toata manipularea televizata, de zvonuri si de oamenii care nu au o viata a lor dar incerca sa o traiasca pe a altora. mi'e scarba de dorinta asta imbecila de inavutire si control. mi'e scarba sa'mi fie scarba. suntem suma oamenilor pe care i'am intalnit? nici pe departe. sa ne fie frica? de astia? niciodata. ia intra pe google earth si uita'te unde esti acum. apoi da zoom out. intelegi? :)

o data, odata...

intr'o zi,
dintr'odata,
n'o sa mai fi.
si'atat.
asta a fost.
pur si simplu.
vor suspina amintindu'si de tine,
sau nici nu vor stii ca ai trecut pe aici.

care e prima ta amintire?
ce vei vedea inainte sa te dizolvi?
a meritat?
ai schimbat ceva in cineva?
ai plans?
ai invins?
ai sedus ingeri?
ai zambit?

dureaza doar o clipa :)

DA' TU CINE ESTI ?

Intai ai rabdare si uita'te la clip.

au incercat de cand suntem mici sa ne faca la fel ca pe ei, la randul lor victime ale celor de dinainte. sa ne dorim averi, masini, case, succes, putere, ceasuri scumpe, tarfe. toate reclamele ne spun ca trebuie sa slabim sau sa ne mentinem, exista o pilula pentru orice. fara reteta. ne'au invatat sa muncim din greu ca sa obtinem putini bani si sa ne platim taxele la timp. ne'au invatat ca america a fost descoperinta in mod romantic de columb in 1492 si ca americanii au ajuns pe luna. mc donalds in fiecare oras, de mai multe ori, dependenti de coka, de cola, de televiziunile lor, de costumele lor infecte si cravatele lor legate ca un streang de gat. la birouri mici, muncind peste program pentru ei, care te pot da afara oricand. ne filmeaza, ne spun ce avem voie si ce nu, ne pun un pret pe orice. fara justitie, cu o politie care nu ne serveste si nu ne protejeaza. politia e doar un instrument de control, o uniforma care impune sila si nu respect. nu vi se pare ca totusi vorbim prea mult despre ei? istoria e mai lunga decat cartile de istorie, indiferent cine le'ar scrie. eu inteleg ca ei exista si ca sunt diabolici. sistemul o'ncearca cu noi si mi se pare inca functional tocmai pentru ca exista in discutiile si in preocuparile noastre. au putere pentru ca'i bagam in seama. ar trebui sa ne concentram pe ceea ce e cu adevarat frumos, catre ceea ce poate sa ne faca mai buni, sa ne conduca spre lumina. vad in jurul meu oameni intelegand ca e ok sa ai ochii in lacrimi din cand in cand. si mai ales atunci cand te coplesesc raspunsuri de care, pentru prima data, nu iti mai e frica. aminteste'ti o clipa frumoasa din copilarie, trebuie sa fi vazut o libelula pe un lac, un apus gandindu'te la o fata, un fluture, vara, undeva... aminteste'ti ce visai atunci, inainte ca ei sa te convinga ce poti si ce nu. esti tot ceea ce poti visa. esti ceea ce te preocupa. esti un card de credit sau niste ochelari de soare. esti un pantof incomod plimbat printr'o cladire de birouri sau o pereche de tenisi tociti care alearga dupa absolut. iar acum, priveste delfinii :)

PELICULA CU NUMELE TAU

avem senzatia ca suntem atat de multi cei care simt la fel...e de ajuns sa treci prin cateva paduri si lanuri de grau cu maci, sa ajungi prin niste sate uitate, sa te trezesti vaslind intr'o barca pe un lac, o rulota parasita pe mal, si iti dai seama ca vantul e mai puternic si ca vaslesti degeaba. revelatii la colt de strada, avalansa de sentimente intense, sfasietoare, cascade de revelatii ascunse sub ochelarii de soare...emotii care fac sa merite clipa. nimic rau nu se poate intampla. si totusi, din cand in cand ceva loveste in zidul nostru parca atat de firav dintr'odata. ceva rupe cercul din cand in cand, lasand realitatea sa patrunda si sa macine. unii cedeaza, altii aleg sa se creada mai presus si pierd, unii il gasesc pe dumnezeu in brosuri stupide, altii se bucura ca primaria ne lasa in sfarsit sa stam pe iarba in parcuri. asteptam. ne comportam ca niste pasageri intr'o sala de asteptare, in loc sa intelegem ca acum e aici si ca mai bine nu se poate. avem in noi viata. ar trebui sa ne traim iadul cu zambetul pe buze si raiul lacrimand de fericire. suntem macinati de mandrie ranita si de orgoliu infrant, in loc sa fim lumina si culoare si muzica. chiar daca majoritatea sunt niste cretini, chiar daca iti asumi ura lor aratandu'le dispretul, chiar daca reusesti sau nu in viata conform dorintelor parintilor tai, fericirea'ti e in alta parte. undeva unde pur si simplu nu poti sa ii convingi ca merita sau macar ca exista. de'aia e bine sa nici nu incerci. trebuie doar sa observi, sa asculti, sa intelegi si sa alegi sa faci lumina. implinirea destinului pur si simplu. fara teama de final, constientizandu'l insa si folosindu'l romantic intr'o propozitie, rostita intr'o seara... si'acum? ce urmeaza? ...un curcubeu fantastic in care se impletesc toate visurile si zambetele unei lumi. a ta. lumea in care traiesti e atat de frumoasa pe cat poti fi tu atunci cand ajungi la cel mai inalt varf. iubeste. si iarta. elibereaza'te de tot raul si falsitatea care credeai ca te tin in viata. du'te oriunde vrei. fi ceea ce'ti doreai sa fi. asta e libertatea la care visai si pe care nu puteai sa o explici. seamana intr'adevar cu ce ziceau unii. o impacare cu tot care iti inunda sufletul si te face sa vezi apusurile ca filmate pe pelicula. o nebunie :) trebuie sa incerci.

DESPRE IUBIRE

porneste in mortii ma'tii masina aia mai repede! blocheaza usile! misca'te! misca'te! accelereaza! hai!

in urma ramane o dara imaginara de miros chimic si colorat, usile benzinariei care se inchid dupa fugari, vanzatorul care nu intelege de ce se pravalesc afara ca disperatii unii care i'au lasat bacsis trei sute de mii la o ciocolata, un suc si'un pachet de tigari.

i'ai vazut fatza?
cred ca e turbat acuma, sa mor...

la iesirea dintr'un parc, un inger le'a vorbit. era primul inger pe care il vedeau. le'a aratat calea iar ei s'au dus. razand.

in apusu' asta perfect, un avion mic aterizeaza pe o pista in LA. doar o clipa inainte sa cobor cele cateva trepte. ochelari de soare, focul intr'o mana, apa in cealalta. in cateva minute vom fi pe plaja. exact ca in vis.

accelereaza! mai repede! mai repede!

nu merge mai repede!

ai grija la ala!

care?

intr'o clipa, zborul de pe pod, peste calea ferata, direct in apa mica a unui rau.
daca ar fi sa iubesti ai intelege ca e vorba de un sacrificiu asumat cu zambetul pe buze, ceva sublim... mai presus de orice, vreodata...

lanurile alea aurii, mereu sub albastrul ala perfect, tulburat de mici nori albi, parca pusi acolo de imaginatia noastra. soarele... iti amintesti lucruri pe care le credeai pierdute pentru totdeauna, si te bucuri. te intalnesti cu oameni pe care nu i'ai vazut de mult, au ajuns bine, sau nu, e ok, oricum... dar peste toate astea a trecut timp. mult timp, si totusi o clipa. mortii ei de clipa :)

esti bine frate?

da da :)
mai bine ca niciodata.

bai, sa mor... cum era ala in benzinarie :)))

ai vazut coaie ce tricou avea? =)))

da da da, cu steaua!!! =))))

"SALAM DE VARA CU CAPU' PE'AFARA"

mi'a dat fostul meu coleg si actualul meu prieten alex mullen o lista cu tipurile de salam uzual, gasit pe sub mana la baieti. iata:

"2.Salam de Sibiu cu capu` viu
4.Salam de casa pe sub masa
5.Salam de pui pe el sa te sui
6.Salam de crap cu gaura`n cap
7.Salam de caras cu gaura`n nas
8.Salam pletos cu capu pe jos
9.Salam de girafa sa ti-l pun pe ceafa
10.Salam de Costin cu capu fin
13.Salam de boss indreapta-l frumos
14.Salam de vitel cu capul chel
16.Salam cu masline te place pe tine"

ceva fin... :) cat despre cetatenii din autobuz, se pot scrie multe carti. de cand cu aerul conditionat in mijloacele de transport in comun, discutia se complica. toata lumea tipa sa se inchida geamurile, ca de'aia am platit, pentru aer conditionat. dar s'a facut deja cald. tocmai acum sa inchidem geamurile? da! la urmatoarea statie, cei care le'au inchis, evident, coboara. si se urca altii carora li se pare cald si le deschid. o doamna de pe scaun, care se plange teatral de boala ei care nu'i permite sa se miste din pat, ci doar sa umble cu autobuzul 123 la 0ra 11, plina de verva, o zice: "asa suntem noi romanii, prosti, avem aer conditionat si deschidem geamurile..." ma pis pe mine de ras in sinea mea, trecand pe langa tribunalul unde a venit lumea sa sustina analfabetul cu inima mare, ramas in constiinta babelor votante de iliescu cu numele generic de "free gigi". si oricum, petre roman a zis ca industria romaneasca e un morman de fiare vechi, ca sa faca el cu basescu combinatia cu strainii si sa se certe apoi de la bani, ca l'am vazut acum pe roman la liberali. asta e discursul in autobuz. zilnic. cate o domnisoara imbracata "office" imi dezaproba barba neingrijita si tatuajele, flirtand in acelasi timp cu soferul unui matiz de la stop, cu siguranta director de vanzari undeva, bine de tot. oamenii au un viitor impreuna. ceausescu a construit mai multca astia de acum, adica oamenii il lasau, de frica, sa ii puna la munca. acum nu se mai face nimic tocmai pentru ca aici ce exista, e blestemat, e facut in scarba, e sila aia de a mai fi obligat. antrenorii nostri castiga cupe europene, iar cand vin aici se umplu de penibil, pentru ca aici, cumva, zona asta, face ca totul sa fie altfel, atipic, sa nu funcioneze. aici e locul unde totul poate fi compromis. dar e ok. atata timp cat lumea infloreste in jur, atata timp cat toti copii isi pot lua de langa scoala droguri legale, din compusi chimici provocatori de cancer...e ok. e an electoral, liber la credite pentru case din imprumuturi externe...incredibil...e atat de la caterinca totul incat a trecut de mult chiar si de stadiul "ingrijorator", pentru "alerta maxima" e prea tarziu. ramane doar sa asteptam sa vedem cum se termina. si apoi, abia dupa ce totul se va fi facut scrum o data pentru totdeauna, oamenii pe care ii stiu eu vor fi gata sa isi asume noul inceput. biciclete si ochelari de soare, plaja in parc, party in padure, orasul din ce in ce mai viu si mai efervescent :) si asta datorita celor care o ard marfa, nu a pacalicilor esuati, aparent fericiti. mi se pare tare ca un parlamentar a descoperit niste defrisari ilegale, s'a facut comisie guvernamentala, i'a dat dreptate, dar hotii l'au dat in judecata pentru calomnie iar justitia l'a pus pe deputat sa'si ceara scuze hotilor pentru ca i'a facut hoti. marfa? oricum, chiar daca mi'a pasat vreodata de asta, a fost demult. aleg sa ignor total un sistem de invatamant la misto, o societate sclavagista si infricata dar plina de sfaturi benefice mie, fix ala pe care incearca sa il exploateze. ma strecor cum pot prin realitate numai pentru a avea bani sa'mi finantez propriul film. si vad in jurul meu oameni care fac la fel. si ma bucur enorm. muzica, de toate felurile, culori, plaja, zambete, locuri noi, oameni noi, mai tare de'atat n'a fost niciodata :) si ce bine ca spui asta la fiecare inceput de vara. ce bine ca ti'ai dat demisia si ca ai gasit in alta parte mai bine, sau daca nu, oricum aveai nevoie de o vacanta. o sa fie ok. ce bine ca ai prieteni alaturi de care descoperi sensuri, ce bine ca tu stii unde vrei sa ajungi, indiferent de haosul din jur. si oricum, sa stiti ca miron cozma a zis la emisiunea lu' bahmuteanu, printre cateva tarfe si zece vrajitoare sau alte ciori maneliste, ca el e rocker. ca mereu a fost. si ca el nu are nici o vina. ca iliescu l'a pus. deci miron cozma, ala de credeam ca a dat cu rockerii de asfalt prin bucuresti, el e de fapt victima, el e de fapt rockerul anti-iliescu. nu e tare de tot viata asta? hai ba mihaie sa facem un film :)))

CLICK HERE FOR NO REASON

ne'am nascut intr'o societate de consum care ne creste ca sa fim cat mai productivi, ca pe puii de la kfc. cat mai utili si mai neinsemnati ca univers fiecare in parte. ni se pun la dispozitie tot felul de dispozitive de comunicare de care nu avem neaparata nevoie dar pe care ajungem sa le consideram indispensabile si pentru care platim enorm. ele pot fi, evident, foarte usor de urmarit. de ascultat. putem fi localizati cu ajutorul cip-ului din pasaport, pe care unii in america si l'au bagat deja, demonstrativ, benevol, sub piele. pe cati bani, de fapt? si cat de bou sa fi ca sa faci asta si cat de iresponsabil in mesajul tau? avem banii pe carduri, bani care nu exista. suntem educati sa ne imbracam frumos, sa invatam in sistemul asta idiot, sa lucram in banci private sau institutii ale statului. tunsi regulamentar, mirosind a cel mai bun parfum, cu cel mai scump ceas, cel mai elegant costum. costumul este cea mai odioasa uniforma. asa ni se prezinta omul realizat, implinit. uniformizare, spalare de creier la televizor cu stiri si reclame, si mai ales cu ajutorul internetului. astia chiar au castigat. globalizarea a reusit speculand mandria, orgoliul. insa nimic nu e vesnic, in niciuna dintre lumi. pentru ca miracole se intampla. si chiar daca acum e vorba numai de bani, masini, case, droguri, arme si tarfe, intr-o zi, cei putini care simt cu inima si rad si plang si sunt nepasatori la minciuna asta de evolutie, vor reusi sa convinga din nou omenirea ca de fapt e totul atat de simplu si de frumos incat mutilarea asta spirituala in masa trebuie sa inceteze. nu avem nevoie de institutia numita biserica, ci de preoti care inteleg ideea de divinitate si o exprima in spatii sacre, deschizand inimi. nu avem nevoie de sistem de invatamant, avem nevoie de invatatori care sa invete oamenii sa scrie, sa citeasca, sa inteleaga sensuri. nu avem nevoie de un stat corupt sau de guverne internationale, ci de lideri care sa iubeasca planeta si oamenii, guvernand spre binele lor. pamantul ne ofera suficiente surse alternative de energie ca sa incetam poluarea. omenirea trebuie imbracata mai simplu, mai colorat, mai optimist. suntem invatati sa gandim negativ, competitiv, sa reusim orice'ar fi, scopul scuza mijloacele. nu e asa. opreste'te o clipa si imagineaza'ti alt sistem de gandire. simplificat. orice ar insemna asta pentru tine. ca si cum ai scapa de niste haine prea groase si vechi pentru vremea asta insorita si noua. ca un alt inceput. ai mai fost aici. nu e atat de greu. stii ca orice drum lung incepe cu primul pas. ai fost jos si ai plans, ai fost fericit, ai vazut oameni si locuri, stii ce iubesti, ce nu e bun pentru tine, stii ce alegi sa uiti... exista alti munti si alte mari in preajma carora vei simti dorul. si asta e bine. ca ai unde sa te intorci. nu conteaza ce ne spun audientele tv ca ne intereseaza, nu conteaza reclamele care ne spun cata nevoie avem de orice, nu conteaza modelele pe care ni le dau de urmat, filmele in care ne invata ce e succesul. ai nevoie exact de ceea ce'ti lipseste. liniste in viata ta, siguranta, prietenie, bucurii sincere. in deshert se pastreaza cel mai bine scrierile vechi, pergamentele prin care civilizatia a supravietuit. mari imperii au venit si au plecat ca si cum n'ar fi fost, de unele - poate cele mai importante - probabil ca nici nu stim... insa exista niste legi naturale, firesti, care ne'ar putea conduce catre lumina. ea, lumina, nu e departe deloc. dimpotriva, e chiar la indemana. nu trebuie decat sa iti smulgi zgarda si sa te scuturi de toata rugina secolului vitezei. nu spun sa distrugem ceva sau sa incetam sa evoluam, dar sa folosim ceea ce avem deja intr'un mod pozitiv, sa inventam gradini suspendate, biblioteci virtuale, muzee cu holograme... orice, numai nu arme, droguri chimice si copii spalati pe creier, votanti cuminti, in costumase, cu masinutze si cesuletze si fetitze perverse din plastic. stiti ce ma bucura enorm? ca vad tinerii in parcuri, la iarba verde, cu barcile pe lac, cu ochelari de soare sau fara, si imi dau seama ca tocmai ignoranta la care ne'a condamnat sistemul s'a intors impotriva'i si il va distruge pana la urma. e un fel de vesnic razboi rece intre cei liberi si cei care incearca din rautate si mai ales prostie sa inventeze corporatii si imperii. cei care se vor stapani de sclavi, in istorie, pierd mereu. nimic nu ma face sa cred ca de data asta vor invinge. e atat de multa frumusete pe pamant incat oricat de urati ar fi ei, va fi bine. generatia care credea in "CLICK HERE TO WIN" a disparut deja. sau cel putin e din ce in ce mai greu de pacalit. un pic de anarhie, de haos, o supradoza de libertate si fericire pura, neingradita, nedirectionata de moda, de media, un exces de liber arbitru. ideea e ca traim prea putin ca sa ne spuna cineva cum s'o facem. e luni dimineata. cu un simplu CLICK lumea e a ta :)

LUMEA E A TA

lui Mihai, basistul nebun, de ziua lui :)

stii zilele alea cand te trezesti si stii ca ai ceva foarte important de facut, dimineata, si iti dai seama ca e ora doua dupa-amiaza si tu te indrepti in cu totul alta parte? exact o astfel de zi. iei autobuzul, ajungi prin centru, te faci ca ai treaba, de fapt chiar faci ceva important, care probabil nu va conta niciodata pentru nimeni, sau poate ca vei schimba destine prin ceea ce ai facut, dar nu te gandesti prea mult la asta. iti pui ochelarii de soare si te indrepti spre metrou. in pamant e alta lume. ciudata, diferita. toti se studiaza, mai direct sau mai pe furis, se analizeaza in geamul trenului ca in oglinda, vorbesc mai tare sau mai incet, asculta muzica...in fine. iesi de la metrou, treci de niste tigani care vand flori si strica peisajul, intri intr'un parc imens, te intalnesti cu un prieten vechi si iti pierzi mintile dupa cateva opriri pe niste banci, la soare. alei, discutii, povesti despre oameni de care va amintiti cu placere sau nu, despre suflet, despre nebunie, arta... apoi o luati la pas printr'un cartier, spre metrou. surpriza: portile de la intrarea in vile arata altfel, masinile sunt din reviste, oamenii din plastic, cainii lor sunt din filme si copiii din piatra. florile din pomii lor nu miros a primavara ci a birou. aici e diferit totul intr'un fel care te deranjeaza. te irita. te umple de sila. bineinteles, politia patruleaza, camerele vegheaza, totul e bine supravegheat, iar voi sunteti suspecti in spatiul lor paradisiac. simpla traversare a unui bulevard va readuce in lumea reala. de partea cealalta masinile sunt luate in rate, blocurile mai gri, o cersetoare de 14 ani iti cere maruntis de pe prima banca intalnita in cale. undeva la o casa el se opreste si iti spune ca acolo sta. stii ca urmeaza sa mergi singur mai departe. va luati la revedere, a fost marfa, o sa va revedeti. si pleci. ar trebui sa intri din nou la metrou, esti fix in partea cealalta a orasului decat unde ar trebui. cu toate astea iti zici ca mai bine mergi pe jos. pana acasa. desi stii ca e un drum lung si plin de praf, iti place prea mult soarele asta de amiaza. de aici incolo totul se schimba. dintr'odata amintesti fiecare intamplare petrecuta in fiecare loc pe langa care treci...fiecare zambet, sau parere de rau, fiecare cuvant soptit noaptea langa lac, erai inca la liceu...te opresti si te intrebi daca nu cumva vorbesti singur, zambesti si realizezi inutilitatea miracolului numit viata.

si ce betii, cu cati prieteni in mansarda vilei asteia de pe dreapta, de la numarul 77... si parcul circului in care ai filmat ceva odata, toboganul, multi baieti cu pietre si bate care se bat cu politia, tu printre ei, la un meci, lacul asta... suna telefonul.vorbesti, zambesti, te asezi pe niste scari, privesti linistit lumea ta, apoi te hotarasti, impacat, sa iti continui drumul.

incerci sa te comporti normal, sa nu pari ciudat, iesi din parc, te ratacesti pe niste strazi stranii, te intorci in parc, o masina de politie iti schimba cursul si te trezesti pe o alee laturalnica, iesind din parc, ai scapat. un mare bulevard, linie de tramvai... mai mergi totusi cateva statii pe jos. contactul vizual cu oamenii iti trezeste sentimente confuze care se amesteca in sirenele ambulantelor si in imaginea steagului negru arborat la un spital. nu mai poti. iei tramvaiul cateva statii. o noua aventura. e plin. nu faci bilet, normal. te enervezi la primele cuvinte pe care le auzi. oamenii saraci, ratati, sclavi, fricosi... o imagine din era comunista, care te sfasie. te tii strans de bara cu ochii pe geam, tigani cersind, saracie, miros, aglomeratie...cu totul altfel decat in cartierul francez. cobori. mai ai o singura strada pana acasa. dureaza o vesnicie. cat sa rememorezi traseul ciudat pe care l'ai parcurs. apoi liftul, cheia in usa si direct in pat, la tv. tot gandindu'te la viata ta, la telefonul pe care il astepti pentru un job, la faptul ca vei face maine la prima ora ceea ce trebuia sa faci azi, schimband canalele, lasi pe un post si dupa 10 minute te intrebi: "de unde fac astia rost de atatea blonde la emisiunea asta, "te pui cu blondele"? adica cine sunt ele, ce fac in rest, cu ce se ocupa, cat si'or lua pentru prostia asta hidoasa de emisiune?" a doua zi, la ora doua, esti in acelasi punct. e vineri. si te gandesti ca nu are nici un rost sa iti bati capul. weekendul asta e exact ce ai nevoie. te relaxezi, te pui pe picioare, si de luni, lumea e a ta.

SHESDEAD

cand realizezi cat de mult a trecut, aproape ca nu iti mai poti imagina inca o viata. atatea nopti printre atatia oameni, in locuri de care nu mai stii unde le'ai lasat... priviri si soapte care te invaluie, lasandu'te sa uiti cat a fost real si cat ai visat de fapt, memoria ta atat de dispusa sa piarda... portul inghetat, noaptea prin gari, ratacit in zapada, ratacit intr'un camp de maci, in albastrul acela, in auriu... inca mai simti. te intrebi daca nu cumva esti singur. cum ai putea fi? tu n'ai fost niciodata singur. doar ai trecut prin oglinda si inapoi de atatea ori... si nisipul ala lipit de talpi, si padurea in care ti'ai vandut sufletul, si cantecul care te'a pierdut, sunt toate cu tine si sunt destinul tau. parfumul verii in care ai devenit tu... iti amintesti? despre asta a fost vorba tot timpul. nimic mai mult. si acum? oare ce urmeaza? chiar de'ar fi sa'ti pierzi pasii in praful aceluiasi drum, a meritat. pana si luminile au fost perfecte de fiecare data. apusul va fi mereu sfasietor, fiecare ploaie si fiecare sarut. iar drumul cel lung e inca departe de a se fi sfarsit. cu viteza din ce in ce mai mare, zambind...

POATE...

dorintele noastre reale sunt intotdeauna patetice pentru ceilalti. e bine sa nu le afle. nimeni nu va intelege vreodata de ce te stingi visand, cu muzica asta ciudata in fundal. cele mai ascunse ganduri, cele mai tainice priviri si cele mai soptite cuvinte sunt sortite unei crude prabusiri in lipsire de sens daca nu se implinesc. de cele mai multe ori acceptam infrangeri zambind amar, stiind ca daca am fi vrut, daca am fi intins mana, daca am fi zambit macar, am fi salvat totul. ne macina sentimente fugite din romane interbelice, un romantism psihotic, o posibila crima, o atingere de care ei nu stiu, o asumare a secretului, a chinului de a nu te regasi. nu eu pe tine. tu pe tine. in mine. e mare lucru sa ai viziunea sfarsitului, dramatica acceptare a finalului singuratatii la care te'ai condamnat. pretul nemuririi e durere. esti o infatisare de gheata pentru ochii lor intunecati, netulburati de speranta vreunei lumini. si cand te gandesti ca ne imaginam totul, ca suntem cei din oglinda... trebuie sa sangerez ca sa stii ca sunt viu. fericirea inseamna exces, inseamna autoflagelare constienta si voluntara. supriza unor fluturi in stomac ti'o va da numai chinul cu care te'ai imprietenit atat de bine, inca de cand ai invatat ca mori. nu?

OCHELARI DE SOARE

de fiecare daca cand cedez, simt nevoia sa ma ridic si mai sus. niciodata caderea nu e altceva decat un avant spre inalt. depresia ca anticamera a extazului. primavara asta parca a mai fost. acelasi miros, aceeasi lumina, aceiasi oameni pe aceleasi strazi. cand te uiti mai atent, iti dai seama ca sunt doar cateva vitrine luminate mai colorat. cartierele de blocuri au ramas la fel de cenusii, la fel de departe de penibile mode trecatoare cu care ne identificam pe rand, mai mult sau mai putin. terenul de basket si marea arata la fel, chiar daca bancile, corporatiile si liderii politici auto impusi incearca sa ne distruga. nu au cum sa impiedice o fata de 14 ani sa se sarute in parc cu un baiat de la liceu. n'au cum sa ne ia muzica. nu se schimba nimic. si inainte erau razboaie, era inchizitia, erau cruciade, napoleon, hitler, caesar, stalin, bush, iliescu... nici unul dintre astia n-a putut sa ia zambetul de pe fata celor dispretuiti la vremea lor, dar care, efectiv, au dus lumea mai departe: pictori betivi, scriitori saraci, muzicieni drogati, regizori schizofrenici... civilizatii vin si se duc, ca si cum n'ar fi fost. odata cu ele, oameni. de diferite forme, culori, fiecare cu nebunia lui. nu cred ca ar trebui sa ne sperie vreun sfarsit de lume, au fost atatea anuntate si neintamplate. sentimentele, singurele constante. singurele in care trebuie sa ne incredem. adevarata lege de urmat, instinctul. restul e manipulare. tot ceea ce incearca sa ne invete inca de mici in familie, apoi in scoli, in societate, numai minciuni care ne supun. asumarea adevarului inseamna eliberarea prin instinct. trebuie sa ne preocupe cautarea luminii in lumea in care intunericul e la indemana tuturor. lumina exista si se dezvaluie celor care zambesc. neaparat sa ai ochelarii de soare la tine, destinul iti poate rezerva o surpriza oricand :)

M

Lumea e intr'o continua si accelerata schimbare. In clipa de fata se regaseste pravalindu'se in mare viteza spre haos. Legile au devenit nule. Se aplica altele, nescrise, stiute insa dintotdeauna. Ne raportam la niste parametrii brutali, decadenti, pastelati... Primavara tonelor de cocaina, a armelor furate, a spargerilor si jafurilor, a tarfelor vedete tv. Nici o problema! Rezistam! Cred sincer ca noi, locuitorii acestei tari, ar trebui sa fim mult mai respectati. Pentru ca rezistam printre intrusii care intamplator au aceeasi cetatenie cu noi. O rasa ciudata care incearca sa ne distruga cultura si sa ne asimileze in mocirla smecheriei si a prostului gust. Nu se va intampla! Sunt convins ca va fi ok, ca vor fi mereu oameni marfa care vor duce totul mai departe, ca pana la urma, infiltrati in toate sistemele si uniti in mentalitate, oamenii aceia, putini astazi, vor invinge. Trebuie sa vezi muzica si sa auzi cea mai frumoasa imagine pe care o poti visa. Suntem pasageri nuli. Un univers insa, fiecare in parte. De nicaieri spre nicaieri, fara nici un scop. Aproape romantic :)

FREE WILL

au disparut zeci de arme dintr'un depozit militar, au loc asasinate in plina strada, o tona de cocaina e descoperita in port... nu mai pot. as vrea sa aud povestile extraordinare ale oamenilor care au ales spiritul, traind paralel cu lumea materiala. cei care scriu romane, care picteaza sau fac filme incredibile, teatru, poezii. as vrea sa vad emisiuni despre cei care danseaza, deseneaza metrouri, canta hip hop in coltul blocului sau rock in subsoluri reci. as vrea sa citesc reviste despre cei care fac poze frumoase sau isi publica primele ganduri stangaci asezate pe randuri pline de sens brut, sincer. m'am saturat de toata nebunia asta cu vedete de doi bani, politicieni abjecti, tarfe si playboy imbecili care umplu televizoarele, stiri sinistre care nu rezolva niciodata nimic, violenta, prostie si infatuare. incercarea lor de a sfida lumea mea e inabusita de valul creat in urma revelatiei comune a unei generatii care s'a cutremurat cand a inteles ce are de facut si si'a asumat cu mult curaj toata nebunia asta, zambind. renunt la a mai lua in serios orice forma sociala sau autoritate. declar nula educatia dobandita in scoala sau in sanul familiei. refuz invataturile indoctrinatilor nostri inaintasi, declar demonii furiei si fricii invinsi. cred ca asta era libertatea la care visam si nu o puteam gasi, nestiind sa o definesc. oricat de inutil ar parea totul cateodata, oricat de nepatruns e misterul prezentei noaste in timp si spatiu, merita. ai aleile tale noaptea, prajitura ta preferata, felinarul din capatul strazii, zambetul cald al iubitei, prietenii alaturi de care curge timpul tau, pisica, locurile in care te regasesti... ce treaba sa mai ai cu societatea asta stupida? cand realizezi ca viata ta e un film, ai castigat.

AMERICAN DREAM

america are un presedinte negru. Ce dovada de democratie sa mai vrei cand te duci la mc donalds ca la biserica si te uiti la puff daddy ca la dumnezeu iar la paris hilton si la javra ei de caine ca la fecioara cu pruncul? oricum, faptu ca e ala e negru si ca vrea pace in irak nu inseamna altceva decat ca n'au bani sa mai continue sa'i maceleareasca pe arabii aia. se descurca evreii destul de bine in zona. si cu ocazia asta mai economiseste super puterea niste bani, da dovada de libertate si democratie, opinia publica e recastigata, americanii sunt mai uniti ca niciodata, fie ei republicani sau democrati. cu toate ca sunt cu un picior in groapa si isi pierd slujbele, s'au dus cu sutele de mii sa asiste la investirea in functie a minunii black. i'a prostit ala ca tre sa fie solidari si sa puna umaru, ca uite, daca el, negru, a ajuns presedinte in tara lui lincoln, orice e posibil. si au mai si venit artistii gen u2, bruce springsteen, o gramada... sa sustina prin imagine si sa'si dea girul lor de artisti mondiali. a facut playback si orchestra armatei americane, totul a fost colorat si frumos, in ciuda frigului patrunzator. o festivitate care va ramane in istorie. un cacat colorat inghitit cu pofta de americanii dornici de schimbare. mi'e sila si de ei, si de artistii care au performat acolo, de actorii, politicienii, bancherii si persoanele publice care deliberat s'au folosit de culoarea pielii unui om numai pentru a avea un imens castig de imagine in fatza gloatei oarbe. un nou servitor docil al intereselor meschine a fost instalat in tzara ridicata prin sclavie si razboaie. totul pentru ca visul american sa ramana posibil. tatuaje, motociclete, rock staruri si porn staruri, route 66, droguri, conspiratii...tot in aceeasi america mai exista oameni care au o singura stea pe steag. artisti neinvitati insa la ceremonia de investire a lui black beauty. doamnelor si domnilor, lamb of god!

NOI O SIMTIM SI NU E

de multa vreme stim ca poporu se minte cu televizoru. justitia se face la tv, politica la fel. e doar o gluma proasta tot ce ni se serveste ca fiind adevaruri absolute. analistii vorbesc din presupuneri si nu spun nimic. tarile sarace sunt obligate sa se imprumute la banca mondiala si totul pare un favor pe care fondul monetar international il face saracilor. nimeni nu spune nimic de dobanda care inrobeste natiunile. nimeni nu spune ca americanii contoleaza finantele lumii si ca in functie de nevoile unora din umbra apar si se dezvolta diverse crize. ca si cea prin care am fost instiintati ca trecem. s'a creat panica. oamenii sunt dati afara de la serviciu sau li se micsoreaza salariile, cresc dobanzile la credite. oamenii ajung sa se sinucida din cauza datoriilor imposibil de achitat. numai ca aceasta noua criza, pentru ca nu e nici pe departe prima sau ultima, afecteaza numai paturile sociale sarace. aflam ca nu stiu carui miliardar i s'a injumatatit averea, ca si cum am putea noi sa controlam daca e adevarat. in realitate suportam un fenomen creat cu buna stiinta, de pe urma caruia unii au de castigat. enorm. despre asta e vorba de fapt. toata nebunia creata de caderea economiei americane afecteaza globul. fondurile sunt insa suficiente pentru razboaie imbecile, in secolul 21, mileniul 3. totul se spala prin alegerea unui nou presedinte, de culoare, care are in program iesirea din irak si din alte teatre de operatiuni. e vorba doar de subjugarea popoarelor sarace si de crearea unei puteri mondiale. globalizarea reuseste de minune celor care au gandit'o si le serveste scopurile. controlarea surselor de energie este o prioritate pentru cei care supun planeta cu forta. petrol, gaz, dolari, o nemasurata si incontrolabila nevoie bolnava de putere. in cuba sau venezuela nu a functionat reteta, pentru ca liderii tarilor respective au inteles pericolul si au avut curajul sa spuna "nu". s'a incercat evident "cumpararea" lor, s'a incercat asasinarea lor, discreditarea cu ajutorul televiziunii, al presei in general. cand nu merge nici asa se organizeaza un atentat la new york si se da vina pe ei. motiv de intrare cu armata. si se stie foarte bine ca nimic nu e mai profitabil decat un razboi. bineinteles, nu pentru cei care isi vad copiii murind, ci pentru miliardarii care ne sunt prezentati ca niste oameni onesti, care au muncit si au reusit in viata. criza despre care se vorbeste peste tot nu exista de fapt si cu toate astea o simtim din plin. iata paradoxul care ni se implementeaza in constiinta. ministrul de finante si guvernul cauta solutii, da, sigur... asta doar pentru fraierii care ii voteaza si mai cred in duhul apelor. cu siguranta istoria a mai vazut asa ceva si pentru ca omul e o fiinta usor impresionabila si uita repede, o sa mai vedem si altele. suntem obligati sa platim taxe si impozite care nu ne fac cu nimic viata mai buna, altfel suntem sanctionati ca la carte de niste autoritati care numai pe noi nu ne reprezinta. numai in slujba cetateanului nu lucreaza ei. suntem invatati ca avem nevoie de din ce in ce mai multe produse, din ce in ce mai scumpe, pentru care trebuie, evident, sa ne imprumutam la banci. ajungem sa platim ca niste sclavi pentru niste masini sau case supra-evaluate numai pentru ca dobazile sa fie pe masura. presa "libera" este principalul mijloc de indobitocire a omului, democratia este doar un cuvant. cei care incep sa'si puna intrebari sunt cumparati sau redusi la tacere. numai o revolutie spirituala, aproape imposibila, poate schimba ceva si poate pune capat acestor crize create de monstrii insetati de puterea absoluta. multe imperii pareau invincibile iar astazi aflam despre ele doar din scrierile anticilor sau cercetand ruine. suntem obligati la o vesnica lupta cu sistemul. e de datoria noastra sa o facem. altfel suntem doar niste animale obediente. romania datoreaza totul celor care o conduc de la "revolutie" incoace, neo-comunistii atat de sfidatori si la vedere. suportam mai mult decat se asteptau chiar si ei. sper doar ca nu pentru totdeauna.

E TIMPUL !

as vrea sa nu mai voteze nimeni niciodata. as vrea sa nu mai platim orice impozit sau taxa doar ca asa vrea nush ce infectie de politician. as vrea sa protestam, sa luam atitudine fatza de controlul strict si fatza de orice autoritate. zeci de oameni au murit de frig de la craciun pana acum, bataushul ala infect de putin ne ia la misto. masini foarte scumpe, cartiere de lux si stralucire pentru toti tzaranii astia orasenizati carora nu le apartine lumea in care traiesc eu si nici un gram de suflet. ce emisiune de cacat face ala cu 112 pe prima tv, arata 3 tineri cu doua jointuri...pfff...ce'a facut politia romana...o nebunie...intre timp gaborii o ard cu ciorile in fatza le gregory's la unirii.aia 3 tineri sunt acum cercetati pentru posesie de marijuana, populatia e instiintata ca tre' sa puna umarul pentru a'i salva. boul ala de prezentator arata doua jointuri si ne spune ca heroina ucide. dezinformare pe fatza, cu nesimtzire si tupeu. criminalul de george w bush iese din istorie cu o conferinta de presa ca la alcoolicii anonimi, criza asta inventata pune oameni pe drumuri, dan diaconescu e bagat in tomberon live, justitia se face cu televizorul la comanda politica, actorii romani ajung sa moara de foame, orice zdreantza ordinara si urata, cu 2 clase, e vedeta porno. toti complexatii fara scoala, parveniti si vicleni, ajung sa aiba opinii si sa se descurce in iadul asta. singurul miting mediatizat a fost al pesedistilor platiti de ministrul de interne care nu stie sa citeasca dar e profesor universitar. avem atata fotbal la televizor incat imi vine sa vomit cand aud de mutu chivu si generatia lor de aur care n'a stralucit nicaieri. programul tv de revelion a fost plin de manele pentru cocalarii infecti care umplu mall'urile. antena 1 si 2, pro tv, niste posturi responsabile pentru degradarea morala a milioanelor de mintzi slabe. vad nush ce eleve porno, sinucideri din dragoste la metrou, brailence sexy, nikita gestanta, magda ciumac plecata dupa elodia, totul la emisiunile unor infectii gen buzdugan si morar care se vor mari realizatori de programe, cand de fapt sunt singurii vinovati de promovarea jegului. in fine. ideea era ca mi'ar fi placut sa ne trezim odata si sa nu mai bagam in seama toti prostii astia care ne otravesc. sa realizam valoarea noastra ca fiinte umane si sa ne comportam ca atare. atzi vazut'o pe dementa aia care ne indeamna sa sunam si are o criza de nervi? aia care urla si sparge telefonul? isterica aia? mi s'a parut tare. numele ei este romania tv. stiu ca multi dintre voi nu va considerati parte a mizeriei asteia, ca stiti cat de diferiti sunteti de ceea ce va spune basescu sau banca mondiala ca sunteti. daca aveti incredere in capacitatea voastra de a fi liberi si stiti ca aveti ceva de spus, e timpul s'o demonstati. nu violent, nu vulgar. voi sunteti aia care v'ati dus la scoala si nu v'a fost rusine sa cititi cate'o carte. voi sunteti aia care iubitzi si simtziti frumosul dar si nedreptatea. urmati'va visurile si ignorati total sistemul. e singura noastra sansa. capu' sus, mortii lor de comunisti criminali!