ultimul avertisment

nu exista lideri spirituali. acestia sunt doar niste teroristi care isi construiesc armate credule pe care le trimit la moarte in numele unor scopuri malefice. orice fiinta poate creea la randul ei, asa cum si ea a fost creata. este scopul insusi al existentei. creatia nu e in mainile unor lideri care mint ca stapanesc binele si raul. binele si raul sunt consecinte de fapt. creatia e la indemana tuturor organismelor vii. dintotdeauna si vesnic. iar cei care manipuleaza acest adevar reprezinta raul universal. suntem aici pentru a fi cu adevarat si pentru a perpetua miracolul primordial, nu pentru a fi sclavii orgoliilor nemasurate ale raului. cunoasterea e in fiecare fiinta si e de datoria fiecarui individ al oricarei specii sa isi inteleaga rolul in acest infinit inexplicabil de dimensiunea materiala. liderii te vor insela cu invataturi false subminandu'ti calitatea de creator si te vor mentine in ascultare cu porunci. suntem invatati ca lipsa liderilor conduce catre anarhie, dar e o minciuna. liderii nu fac decat sa te amageasca si sa te abata de la implinirea destinului. iti vor alimenta ego-ul si te vor programa sa te consideri superior. cu ce te ajuta superioritatea? ea nu face decat sa separe indivizii de intreg. sa desparta in loc sa uneasca. sa ne para rau pentru cei care se cred lideri spirituali si fura suflete, caci au cazut in minciuna si merg catre nimic. nu'i urmati. alegeti adevarul si viata. sunt in voi, le cunoasteti. nu'i ascultati pe cei care va spun altfel, caci sunt pierduti si va veti pierde odata cu ei. epoca intunecata care stapaneste in aceasta parte a universului va deveni uitare. zorii noii epoci se vad. acest nou rasarit mult asteptat nu poate fi oprit. nu alegeti moartea, dizolvarea in nefiinta. aveti puterea. toti. nu exista alesi. suntem parte a infinitului. iar infinitul e unul, ca nu pot fi doua. numai propria ta credinta nu te poate trada. cei care te fac sa renunti la adevarul din tine incercand sa iti impuna un altul, aparent mai convenabil, iti fura identitatea si dreptul la dimensiunea spirituala cea fara de margini. nu te lasa ispitit. iar cei care ispitesc, opriti'va cat inca va mai puteti salva. este poate ultimul avertisment. cei care se cred invincibili in numele raului ar trebui sa priveasca in timpul lor inventat si sa isi aminteasca: au fost infranti de fiecare data.

orizontul vertical

oamenii se intreaba daca vine sfarsitul ca si cum n'ar mai fi trait niciodata moartea si renasterea

oamenii se gandesc daca merg in rai sau in iad prefacandu'se ca n'au fost niciodata acolo sau dincolo

intr'o lume in care se mimeaza credinte in zei
se nasc idoli chimici
si secte care zambesc cu minciuna pe buze

mi'e atat de dor
de viitor
si de trecutul demult
incat imi amintesc prezentul
in fiecare clipa

ca intr'o bucla a nodului de la streang
retraiesc la nesfarsit invierea invers
imagine peste imagine
chip peste chip
peisaj peste peisaj
suflete peste suflete
pierdute in uraganul clipei de dinaintea plutirii
deasupra pamantului
in balansul franghiei

atatea revelatii
din praf de stele
de ce?

pana la urma, ce cautam noi aici ?
unde e "aici" ?
ce'i asta ?
cum de exista ?
cand e "acum" ?
si mai ales de ce?

nu poti gasi nimic
acolo unde nu cauti

Lumea asta nici macar nu exista...

Timpul from Videocore on Vimeo.

pe drum am fost tacuti. nu simteam nevoia sa zic nimic. nici ea. doar conducea.
ma rezem cu fatza de geam, ca un ultim gest, ca si cum, mai mult de atat nu mai eram in stare, ca o renuntare.
ea, privind inainte, ca si cum nu m'ar fi vazut, ca si cum ar fi singura in masina, ca si cum nu ar fi constienta de prezenta mea, a dat mai tare. nu mult. cat sa faca tacerea definitiva.

"..tre' sa cobori mii de scari..."

zambesc si completez fara sa'mi iau fatza de pe geam:

"...s'ajungi in cele mai albastre zari
deasupra celei mai intinse mari..."

nu'si ia ochii de la drum. ca si cum n'ar fi zis nimic, ca si cum n'as fi raspuns.
dupa inca vreo 50 de km ma trezesc vorbind:

"mie mi se pare ca pana nu inveti sa comunici cu Dumnezeu, sa ii zicem, nu poti comunica cu omul. s'ar putea, oricum, sa fie cam acelasi lucru..."

"zici?"

tacerea se asterne iar. mie mi se pare ca viatza aici e doar un test ca sa vada aia de ne'au facut daca putem duce totul mai departe. e greu, dar cine'l trece va fi fericit in cea mai frumoasa dintre lumi. cand inceputul nu mai pare singurul, cand sfarsitul e doar o trecere, ai castigat. esti infinit.

cand a tras pe dreapta, in timp ce fumam o tigara pe marginea drumului care parea sa nu se mai termine, o aud din nou, deloc surprins, ca si cum dialogul ar fi fost prezent tot timpul:

"si totusi, cumva e mai bine. per total asa, nu te mai ia chiar din casa armata sa te trimita sa te impusti cu unii ca tine in numele vreunei proprietati manjita cu vrajeala patriotica"

"pai da, ca incepe omul, care e om nu clona, sa inteleaga ca nu stia de fapt nimic. bajbaia in cautarea luminii care, recunoscatoare ca a fost stersa de praful de uitare in care se ingropase, in entuziasmul revenirii, ne'a coplesit si a creeat confuzie. cand simti miros de infinit abandonezi curiozitatea pentru inceputurile ivirii din, credeai tu, nimic. atunci cand teama de orice sfarsit se dizolva in "fara de margini" cand nimic nu mai e prea mult sau prea putin, ai depasit trupul si devii fiinta, una cu universul fara de care n'ai fi si care fara de tine n'ar fi la randu'i."

"exact. poti rupe lantul numai vindecandu'ti frica."

"esti stapanait ca un sclav de cei care te mint ca nu mai exista altceva in afara de "aici" si "acum" ."

"dar lasa ce stii. ce simti?"

"simt ca am cazut spre inalt si ca m'am ridicat spre adancuri"

"oamenilor le place sa creada ca adevarul e convenabil, dar s'ar putea sa nu fie chiar asa"

"pai si'atunci? care e scopul? de unde? incotro? cine? de ce? "

"pentru ca tu intrevezi ceva ce nu intelegi si alegi sa crezi ca ti s'a parut."

"eu as vrea sa mor, da' nu din alt motiv... doar sunt curios ce urmeaza..."

"pai si ce faci cand simti ca tre sa te duci? te duci? "

"o sa iau zambind tot ce vine spre mine. ce straniu si sublim mi se pare sa stii sfarsitul si sa nu te doara atata durere..."

zambim cu subanteles, aruncam tigarile si ne urcam inapoi in masina.