Pana la urma, ce-o sa se intample, o sa se intample oricum; dincolo de dorintele si de iluziile noastre, dincolo de asteptarile si de nevoile noastre inventate. Toata istoria n-o sa mai insemne nimic, nu o sa aiba cine sa si-o mai aminteasca. N-o sa mai existam in gandurile nimanui si toate imperiile noastre vor fi inghitite de ape noi, de pamant nou, vor fi inundate de lava proaspata, vor fi pulverizate la impactul cu o forta pe care acum nici macar nu o banuim.
Se vor imprastia prin tot universul secretele pe care le-am ascuns ca si cum ar fi fost vreodata numai ale noastre. Lacrimile planse de noi vor fi ploaia care o sa ploua pe un alt continent, de pe alta planeta, din alta galaxie. Zambetele noastre vor fi portaluri catre altceva iar privirile din seara aceea se vor fi preschimbat in gauri negre, in cimitire pentru tot.
Nu te mai grabi, niciodata, nicaieri. Nu te mai supara, niciodata, si nu te mai simti niciodata singur. Sa nu-ti mai para rau si sa nu te doara despartirile. Intr-o zi, nimic din tot ce vezi si niciunul dintre oamenii dragi nu vor mai fi, pur si simplu. La fel de simplu, odata cu ei, te vei risipi inapoi de unde-ai venit. Mirosul florilor de cires, al campului abia cosit, cainele dand din coada bucuros, rasul ei si raza de soare din secunda aia, zumzetul prietenilor la 4 dimineata, valurile, respiratia calda pe piept si pisica torcand... Toate senzatiile care te-au insotit in drumul tau sunt numai ale tale si numai acum. Toate semnele pe care le-ai recunoscut au fost numai pentru tine. Toate mesajele codate, pe care le-ai descifrat si nu ti-a venit sa crezi, erau destinate exclusiv tie. De aceea n-au avut niciodata valoare pentru altii, de aceea nu s-au regasit ceilalti in ceea ce ti se intampla.
Impacarea nu e totuna cu resemnarea, nostalgia nu e totuna cu tristetea. Tine minte: nimic nu conteaza cu adevarat, pentru ca nimic nu este pentru totdeauna, si tocmai de aceea esti liber.