PERSONAJUL MERGE MAI DEPARTE

26 noiembrie. mai e putin si se termina inca un an, care parca a trecut intr'o clipa intamplata acum zece ani. atatea schimbari, atatea renuntari, atatea vise care pareau ale altcuiva, dintr'o alta viata, inimi care nu mai bat si totusi fac atata zgomot... inceputuri si sfarsituri fara pic de ratiune, un uragan de nebunie si exces, drumuri mai lungi ca niciodata... pana la urma viata asta, asa tampita cum ni se pare, e cea mai tare chestie. e marfa sa mergem la burger king si sa bagam ca spartii in noi cand nu mai vedem soseaua de foame si de fum, e marfa sa adormi cu capul pe geamul masinii cand rasare soarele si sa te trezesti la apus, la o mie de km de unde erai si sa o iei de la capat, gasind aceeasi placere in haos. e marfa sa iubesti si sa suferi dupa cete'o iluzie de'a ta. e marfa sa razi cu sute de necunoscuti pana lesini la nush ce gluma de cacat, e marfa sa nu mai crezi in nimic si sa cazi atat de jos incat sa vrei sa se termine tot, e marfa sa te ridici zambind si sa zici: "am glumit..." e marfa liptonu ala verde mentolat rece, cu capac albastru, e marfa ca ti'au zambit si azi fetele in metrou, e marfa ca iar ai uitat sa faci nu stiu ce, care era vital, oricum, daca e... si intr'o dimineata, cand te trezesti, sa vezi prima ninsoare. sa iti aduci aminte, sa te duci iar la metrou, sa astepti lumina din tunel. dar nu poti nici de data asta. si'ti iei un red bull, dai un telefon, treci pe la cineva si pana la urma e ok. te faci ca uiti inca o data. si e mai bine asa. lumina aia galbuie de noiembrie pe aceleasi blocuri cenusii, ploaia noaptea in curtea scolii care a ramas la fel, aceleasi frunze pe trenul de basket. e ok. si stii ce mai e ok? milka cu caramel si pizza florina, smiley face si zeitgeist, clann zu, 30 seconds to mars acoustic. e marfa sa vezi ca nu esti indiferent tuturor si totusi sa iti intelegi inutilitatea ca si punct in nemarginire. e marfa sa ajungi sa te intelegi cu parintii, e marfa sa protestezi cand simti nedreptate. e marfa sa te retragi si sa privesti corbii ciugulindu'ti ochii inca deschisi a visare, a moarte, a singuratate. e marfa sa zambesti impacat cand privesti marea si sa visezi ca vei apune in ocean, odata cu soarele, candva. e marfa sa adormi la televizor cu mircea badea, e marfa sa canti unora ca tine, e marfa sa spui povesti in nopti de care uiti prea curand... e marfa sa pleci si sa nu te mai intorci niciodata, chiar daca ai lacrimi in ochi. e marfa sa ramai fara bani si sa scrii versuri, e marfa sa te intalnesti cu tine din cand in cand, aceiasi tenisi, aceiasi blugi, acelasi hanorac negru, aceleasi cuvinte soptite dintre alte buze. e sublim sa nu'ti mai pese de nimic si sa te sfasie un rasarit banal, o mangaiere, un sarut, intr'o noapte... e incredibil sa te uiti in oglinda si sa nu te recunosti, dar sa crezi ca esti visul tau si ca te'ai implinit, ca esti aievea, desi nu esti. inca un an, inca un capitol, scenariul se scrie in continuare. nu regret nimic, ma gandesc numai la ce urmeaza. noi lumi in care sa ma pot rataci, noi oameni langa care sa imi pierd sufletul, mintile, clipa. e marfa, jur. merita. cea mai marfa dintre toate lumile imposibile.

DESPRE TARFE

Cu totii am folosit cuvantul "tarfa" cel putin o data. Ele, tarfele, sunt la tot pasul: in filme porno, in muzica, show'uri tv, la metrou, la serviciu, pe centura, in cluburi selecte, in camere de camin, in garsoniera insalubra de la etajul 7... Poate ca am iubit cu totii cel putin una, de care stiam ca e tarfa sau nu. Dar ce e aceea o tarfa pana la urma? Una care te'a inselat sau una care se fute pe bani? Dar daca nu se fute pe bani si o face doar ca asa vrea ea, cand si cu cine vrea? Treaba e discutabila.



Tarfa poate fi si un jegos de politician corupt (scuzati pleonasmul) care se freaca de la un partid la altul si isi schimba textul in functie de cat costa o vila in Miami. Tarfa poate fi si George Bush, si Ion Iliescu. Tarfa poate fi si Banca Mondiala care se lasa greu la imprumut dar si cand il acorda baga cate'o tara in saracie din cauza dobanzilor. Pamela Anderson e tarfa? Preotii aia infecti care se dau jos din masini de 100.000 de euro, nu sunt si ei tarfe? Ba da. E o lume de tarfe. Greu le mai deosebesti de non-tarfe. Se camufleaza sau o ard la vedere. Se feresc sa fie numite asa sau se mandresc cu titlul. E ca un full-time job, sau part-time (depinde cat curaj si conditie fizica are).



Dar daca vorbim de o fata rapita si obligata sa se prostitueze in Albania? Vreti sa ne gandim si la suferinta unei tarfe? Care poate nu a avut de ales? Dar daca vorbim de procurori, judecatori, politie? Intr'un fel sau altul, toate tarfele costa. Un parlamentar roman vreo 7000 de euro pe luna, una la ziar vreun milion jum'ate, pe centura "scurtu' " e si la sute de mii sau pe bonuri de masa, una la un club o iei pe o bere sau cu un pill (in functie de club). Tarfa poate fi frumoasa sau urata, culta sau proasta facuta gramada. Poate sa fie studenta sau vanzatoare in mall. Si "schema'abia'acuma vine". Un refren hip hop spunea pe nume la toata nebunia asta, si asa o sa si inchei, ca mi se face si sila:
"O vorba de pe strada o stiu toti ai mei
Cele mai multe tarfe nu’s femei
Se spune’n cartier,o spun baietii mei
Cele mai multe tarfe nu’s femei"

DIONYSOS

N'as vrea sa plictisesc cu date, nume si titluri, au facut asta destul in scoala comunistii aia infecti care isi ziceau profesori. Ideea e ca din cauza bagarii pe gat cu forta a zeci de pagini de comentarii tampite, din cauza intelegerii si predarii complet gresite a operei unui mare poet/filosof, generatii intregi aproape ca au ajuns sa'l urasca. Cred ca Eminescu merita respectat pentru viziunea extraordinara pe care o avea asupra lumii in care traim si mai ales asupra celei pe care nu o putem pipai, gusta sau mirosi. Din multe puncte de vedere a fost un om cu mult inaintea timpului sau. Unii spun ca ar fi "poetul national", altii nu dau doi bani pe cuvintele lui, comunistii au incercat sa il foloseasca drept simbol al luptei proletare, "dreapta" politica de asemenea, insa datorita orientarilor lui nationalist-conservatoare. Traind intr'o perioada foarte tulbure pentru spatiul nostru geografic, in a doua jumatate a secolului 19, viziunile lui politice erau mai mult indreptate catre a salva teritoriile romanesti la care ravneau austriecii. Se pare ca asta i'ar fi adus si moartea, necunoscandu'se pana azi adevaratul motiv al disparitiei sale. Au incercat sa'l scoata nebun, bolnav de sifilis, sa'l marginalizeze. Pana si sora lui a declarat ca a fost ucis de fapt. Dar destul cu politica si speculatiile. Geniul lui sta in cuvintele mai actuale ca niciodata si mai ignorate ca niciodata. M'am gandit ca intr'o epoca marcata de internet si muzica in limba engleza, ar fi oportun sa prezentam poezia "La steaua" intr'un mod aparte.

"To the star

Look, that star that's shining
up there, so far away;
Her light has traveled eons
to meet our eye today.

Perhaps she even perished
a long, long time ago;
only her light but now
did cross the way we go.

The icon of this now dead star
slow in the sky it rises.
She was, while we could not her see.
Now that we see, she's vanished.

So, just alike, when feelings faded,
prey to the grinding wheels of time,
the spectre of our weathered love
is doomed to haunt us for a while."



La varsta de 39 de ani, la Bucuresti, s'a stins. Il puteti vizita la cimitirul Belu, ii puteti cauta opera pe net sau in biblioteci. Ideal ar fi sa uitati tot ce ati invatat in scoala despre el, sa il percepeti altfel decat s'au straduit sa ni'l arate unii sau altii. Personal, cred ca trebuia sa se nasca in America anilor '60. A fost omul nepotrivit, in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Atata tot. Geniul lui insa nu prea a tinut cont de timp sau spatiu, desi le'a inteles perfect: "Nu e pacat / Ca sa se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s'a dat?"