FARA VIOLENTA

recent, era sa uit tot ce invatasem in ultimii ani. eram pe malul lacului ior si ma uitam cum inoata un batranel, cum sta lumea la soare in slip, fete, doamne, copii, barbati, plin. si cum stateau ei asa sub vreo umbreluta sau salcie, iata ca apare un bgs pe bicicleta, un politist comunitar cu o burta de cred ca nu'si mai vazuse organu' de treij' de ani, cu mustata si chipiu, tot tacamul, si o femeie mai urata ca o mie de barbati, tot comunitara, cu un sacou mai mare cu patru numere si o fatza de frustrata nefututa, in pantaloni si pantofi de ingropaciune. si incep ei trei, reprezentantii autoritatii, sa se ia de lume. ca de ce stau acolo ca una alta ca sa plece. pfff... am luat foc. dar pana sa ma agit eu ca e planeta noastra si ca nu ne spun ei unde sa stam la soare si unde nu, vad ca oamenii de care se luasera ii ignorau maxim. fetele tot fara sutiene, un nene asculta un radio mic la ureche scarpinandu'se in cur... super ! si s'au tirat legalii ca niste sclavi ce erau. am mers in urma lor zicand tare, sa ma auda: "ce bine ca mai e un pic si mor prostii astia si ne ramane noua tot. pisha'm'as pe legile lor si pe prostii care ii slujesc!" nefututas si umflatus comunitaris aia, cica sunt platiti de noi sa ne serveasca si sa ne protejeze. de fapt oamenii functioneaza ca o firma de paza si protectie pentru aia de la putere, care au ajuns acolo cu japca, numarand voturi. si ei platiti tot de noi si de parintii si prietenii nostri. si dupa ce ca ne spun unde avem voie sa stam si unde nu, ne fura banii taind ei salarii si alocatii si pensii ca sa stea copiii lor de cacat in puf parfumat. in fine. ati vazut la greci? au murit si politisti, si angajati ai bancilor, in lupta de strada cu alti greci, care nu au mai suportat umilinta. cum sa se bata intre ei ? cum sa slujeasca politistii aia sau astia de aici un sitem care le taie din salarii si ii foloseste ca pe politie personala? cum sa se omoare cu fratii lor? cum sa dea amenzi si sa bage lume la puscarie in numele unui sistem care ii face roboti si le fura sansa la fericire lor si familiilor lor? cum sa lucrezi stresat intr'o banca, la acelasi birou infect zi de zi, uitand sa traiesti cu adevarat? cum sa vrei sa faci cariera si sa avansezi calcand pe cadavre si distrugand vieti, ademenind oamenii prin reclame ticluite, ispitind cu buna stiinta? cum sa fi un functionar infect opt ore pe zi si sa o arzi plictisit si cu banii taiati fix de aia pentru care faci bani si sa fi scarbos cu aia care te blesteama de dincolo de ghiseu? asta e viata? functionar? politist? sclav in banca? avocat? recuperator sau bataus pentru sistem? bancherii spun sa nu ne revoltam datorita vremurilor pe care le traim, ca mai mult avem de pierdut. pe bune? si ca mai bine am munci mai mult. ca suntem lenesi. da? asistatii social sunt de vina? ca sunt prea multi? eram furios pe cei dinainte ca nu au facut nimic. ii injuram. ca datorita lor am ajuns aici si ca nu au zis la timp ce trebuia zis si ca nu au miscat un deget. si iata cum am ajuns la inceput. aici era sa uit ce invatasem. eram gata sa ma alatur ideii de revolta violenta, frontala. noi si ei. odata pentru totdeauna. pe de'o parte ei: politicieni, biserica, sarbatorind impreuna ziua europei cu granite desenate cu sange, bancheri, detinatori de trusturi media, armata, politia. de cealalta parte, noi: cei cu al treilea ochi deschis. si'aici mi'am dat seama. ei exista pentru ca noi luptam cu ei. ca in '89 sau ca la mineriade. de fapt nu avem nevoie de nimic din ce ofera ei. nu reprezinta modele pentru noi. nu ne'au facut niciodata nici un bine. de cand e istoria n'au facut decat sa omoare profeti si sa ascunda adevarul. ne'au indepartat de adevarata noastra natura, de culoare, de muzica, de pasiune. orice razboi aduce profit tot lor, asa ca de ce sa murim pentru ei? politistilor din lumea intreaga, slujiti un stapan nebun. avid de o putere gresita si frustrat ca el nu se distreaza ca noi. si mai stiti ceva? nu o sa miscam un deget. bateti'va intre voi daca vreti. n'o sa luam parte la nenorocirile voastre de aici inainte. nu mai raspundem la provocari si la agitatori care vor sa ne incite ca sa arate lumii inca o data ce barbari suntem. cum au facut la chisinau recent. noi avem experiente de trait, oameni de cunoscut si de iubit, muzica de compus si cantat, tablouri de pictat, filosofie de aprofundat, copii de facut si de crescut in armonie. avem de dus o lume mai departe. ce crezi? ne'am dat seama. iar procesul e ireversibil. daca te'ai intoarce din viitor exact aici si acum, ce ai face? asta e discutia. nu tre' sa te iubesti, tre' sa te cunosti. si atunci o sa iubesti si iti vei gasi fericirea. linistea e o completare a sacrificiului facut cu zambetul pe buze. si nu e usor, ca d'aia se numeste sacrificiu. adevar va spun: bulangiii astia care si'au incercat'o dintotdeauna cu noi, sunt pe duca :) pur si simplu, de la sine, curand, veti vedea...

SARPELE CU OCHELARI

in ultimul timp parca cerul e mai albastru. si in ultimul timp soarele parca e mai galben. ca in abecedar, cand eram mici. cand eram mici... :) tot ceea ce credeam atunci, se confirma acum. imaginatia noastra de atunci elibera vise pe care cei mari nu le credeau pentru ca, sarmanii, invatasera la scoala si la biserica sa nu creada in cai verzi pe pereti. ci in preoti si autoritati. noi credem in cai verzi pe pereti si ei exista pentru ca noi i'am calarit de atatea ori... :) mereu mi s'a parut ca aud si vad muzici si peisaje din alte lumi. eram sigur, chiar daca pentru o perioada s'au straduit sa ma convinga ca ma insel. copacii infrunziti mai mult decat niciodata, de un verde intens, curcubee...atat de multe vara trecuta...tineti minte? si zapada de asta iarna, ca in povesti...

treceam azi prin fata unei banci si vedeam fetzele celor care lucrau inauntru.am avut aceeasi senzatie ca si ieri cand am trecut prin fatza tribunalului. ma gandeam: "nu v'ati saturat sa lucrati aici? sa furati munca altor oameni? sa va duceti traiul de pe urma nenorocirii altora? ce v'a facut atat de rai? sunteti atat de tristi, de singuri si de dispretuiti... cum puteti trai asa? slujind un stapan care va mai arunca resturi?" ma gandeam ce tare ar fi sa le scriu mesajul asta si sa'l gaseasca dimineata cand vin la serviciu, zi de zi, lipit pe usa. sa ii urmaresc unde stau si sa gaseasca asta si acasa, in cutia de scrisori. ma bucur cand aud de oameni ca demisioneaza si se apuca ei de ceva, pentru ei si pentru cei dragi lor. se apuca de ceva ce le place. si asta e bine pentru Pamant. chiar daca e un pic greu la inceput si te lovesti de multi cu fericirea blocata. nu trebuie sa uiti ca sunt din ce in ce mai multi ca tine, pe care te poti baza si care te asteapta sa se bazeze pe tine.

nu stiu daca e de la ochelarii de soare, dar din ce in ce mai multi oameni isi vad viata ca pe pelicula, intr'o lumina stranie dar familiara...lumina aia care ii impaca cu ei si cu ceilalti, lumina aia de cand erau mici si au adormit pe iarba, sub un copac cu frunze de un verde atat de intens si de firesc, printre care niste raze de soare patrundeau sa le gadile zambetul la vederea lui Peter Pan invaluit in culoare, imprastiind praf fermecat peste o lume magica. habar n'aveau pe vremea aia ce sunt banii. si o sa uite din nou :)

lumea asa cum o cunoastem noi se apropie de sfarsit. anotimpul cel lung si rece se termina. intram intr'o noua primavara a Pamantului. deconecteaza'te de la ei. intoarce'te la tine. la ai tai. la natura. simte din nou, deschide'ti cutia aia uitata cu toate amintirile. acolo esti. de acolo pleci mai departe. acolo se sfarseste apocalipsa ta. in curand, totul va fi altfel.

iar acum, doamnelor si domnilor, sezonul 2010! lasati miracolele sa se intample si credeti in ceea ce vine! timpul e ca un sarpe incolacit, asa ca luati'va ochelarii de soare cu lentile galbui ca sa stie ca nu va temeti :)

RA

in infinitatea lui de neperceput pentru mintile muritorilor, universul e impodobit cu stele. si le arata indragostitii dintotdeauna, dandu'le nume si semnificatii. sunt frumoase. astronomii incearca sa le citeasca drumul, astrologii incearca sa le citeasca gandul. stelele ne spun cat e ceasul si cand e noapte. unele dintre stele pot straluci insotind destine, altele canta despre sfarsit. cateodata aceleasi. viata insasi, florile, fluturii, tu, totul exista numai datorita stelelor. fara lumina si caldura lor nu ar fi nimic, nici macar dragoste. undeva, nici macar nu stiu unde, in infinit, una dintre stele se numeste SOARE. unii spun ca stiu cand si cum s'a nascut soarele. eu nu'i cred. si nu cred ca stiu nici cum a nascut soarele la randul lui viata asa cum o stim noi. o stea care ne ajuta cu lumina, caldura si energie. steaua fara de care nu ar exista posibilitatea cultivarii hranei sau a intretinerii vietii. nu ne da mai multa caldura sau mai putina decat avem nevoie. cu energia ei putem alimenta necesarul de electricitate al intregii planete pamant. datorita acestei stele avem anotimpuri cu zapada, ploi si dogoare. astfel plantele cresc cu apa, lumina si caldura, apar fructe, legume, lanuri de grau pentru paine, animalele se hranesc fiind hrana pentru alte animale la randul lor. e o stea care ne ajuta mai mult decat orice si, mai mult decat orice, da sens existentei noastre la fiecare pas constient. civilizatii stiute si nestiute au inteles rolul soarelui si i'au dedicat monumente carora cei de azi le'au patruns sensul sau nu. trecutul si viitorul "sunt scrise in stele". toate raspunsurile la toate intrebarile filosofiei. soarele nostru este legatura cu lumi de care nu stim, lumi care graviteaza in jurul altor stele din infinitul pe care, asa cum suntem noi acum, nu il putem descifra. ce altceva iti poate spune mai frumos povestea inceputului si a sfarsitului decat metafora apusului si a rasaritului in vesnicia ei?

FERICITII

vibram odata cu planeta asta. exista in noi atata chimie si electricitate, apa, rezultatul evolutiei unei celule in sute de milioane de ani. "infinitul" este un cuvant folosit cu usurinta, insa adevarata intelegere a lui, reala perceptie asupra spatiului si a timpului in raport cu efemeritatea pe care o cunoastem, ar trebui sa ne cutremure. pentru ca vietile noastre par atat de scurte, si credem ca numai acum e aici si trebuie sa rezolvam totul, cat mai repede, sa crestem, sa ne inmultim la randul nostru si sa ne integram serios in societate, sa avem serviciu, masina, casa, familie, sa respectam "legea", sa fim buni cetateni. si toate astea din cauza impresiei ca in cateva zeci de ani apari si dispari, de nicaieri spre nicaieri. secunde minute ore zile saptamani luni ani secole milenii....cam aici s'a oprit timpul ca maxima dimensiune pentru constiinta colectiva. spatiul inseamna doar niste stele pe cer pentru celula evoluata gresit. planeta asta care e un organism si respira si a nascut plante si animale din ea insasi, e acum bolnava. dintre toti copiii ei si ai Soarelui, omul a evoluat diferit, iar acum sunt doua specii de oameni. unii care folosesc arme chimice si biologice, care distrug culturi si civilizatii, care tiparesc bani transformandu'si semenii in sclavi. si sunt multi acestia, pentru ca e vorba de toti cei care planuiesc si provoaca aceste plagi civilizatiei, cat si despre cei care ii sustin si isi asigura traiul de pe urma acceptarii si a tacerii. de'aia e planeta bolnava, pentru ca astia sunt cei mai multi. exista insa si o alta specie, tot bipeda, dar cu alta privire parca, alt mod de a percepe comunicarea si sentimentele, alt mod de a intelege rolul sau intr'un organism splendid si complex asa cum e planeta cu care respiram in acelasi timp, pe exact aceeasi frecventa. indivizii acestei specii vor salva Pamantul. ei vor asigura echilibru. se cauta, se intalnesc, evolueaza impreuna, independent de aparentul "stapan", lumea materiala. daca "imparatia cerurilor" e Universul, a lor va fi. curand.

carusel

unde este sfarsitul?
intr'o toamna rosie, plouand, noaptea...?
intr'o vara albastra?
intr'un desert in bratele soarelui?
pe un camp inghetat,
viscolind, iarna...?
intr'o primavara care sa miroasa
a dimineata intre cearceafuri albe?
poate ca ar trebui sa mi'l amintesc,
nicidecum sa mi'l imaginez.
de fiecare data cand ma invaluie un sfarsit
il vad ca pe un film
proiectat din viitor,
dar simt ca de fapt retraiesc,
la infinit,
un infinit de sfarsituri.
in tren,
in camera de hotel,
pe bulevarde
in orase prin care inca nu am fost...
decoruri stranii,
aproape imposibile...
ciudat cum imi par familiare
lumi in care m'am ratacit numai in vis.
si'atunci?
sfarsitul?
a fost.
s'a intamplat deja.
unde si cand e aici si acum?
mereu, pretutindeni...

MANIFEST

traim vremuri dubioase. dezinformare din toate partile, boli "scapate" din laboratoare, vaccinuri ucigase, tarfe si analfabeti in loc de vedete, droguri proaste si scumpe la orice colt, haite de nespalati care se tarasc prin mall-uri kitchoase cu familiile lor infecte, de plastic, lasand dare de jeg si nesimtire, batrani care atunci cand erau tineri si trebuiau sa vorbeasca au tacut iar acum sufera de lectii de viata... si ne gandim care e sursa relelor astea. ma rog, cei care se gandesc. si incepem sa o dam ca e, ca nu e conspiratie, ca guvernu', ca americanii... principiul "divide et impera" functioneaza de cand lumea. sau poate nu chiar de cand lumea. poate doar de cateva mii de ani, singura istorie care ni s'a servit pana acum. aceasta idee de a dezbina si de a stapani si'a demonstrat eficacitatea de fiecare data. ca exemplu apropiat, "securitatea" comunista a semanat frica intre vecini, frati, prieteni. "daca e securist si ma toarna?sa am grija ce spun..." iar mentaliatea a ramas inradacinata bine la un popor care inca vibreaza ca si'a futut botezatu zdreantza in padure la baneasa, popor care voteaza din greu, care sta la coada la vaccin. a venit iliescu si s'a pisat pe mortii din '89, a bagat minerii sa omoare studenti , le'a si multumit pentru asta, si'au dat politaii singuri foc la autobuze ca sa aiba motiv de macel si din nou a intrat frica in idealisti. pseudo-intelectualii au profitat si acum sug pula unui marinarel de se crede presedinte. iar el, ca un stapan bun, le arunca bani sa puna zvastici pe ponei roz la new york si ii plimba cu avionu'. patapievici, esti un gunoi. chiar esti. si tu liiceanule, filosofu' pulii, si dinescu dizidentu' pizdii. se inoculeaza o deznadejde totala pentru om, pentru arta, totul pare fara iesire, ca si cum ar trebui sa ne acceptam soarta damnata. unde ni se cultiva ideile astea? la televizor. unde ne uitam selectiv, ca noi nu suntem ca toata lumea. dar pana si aia la care ne uitam noi vorbesc tot despre iliescu si travestiti si crime si furturi de arme si capturi de cocaina si si si, si am innebunit! fiecare e superior, e mai bun decat celalalt, dar pana la urma ne spun acelasi lucru si intretin haosul asta si il conserva constienti si ii intereseaza numai audientele pentru ca de acolo isi iau banii, banii, banii, multumiti ca ii imbraca si'i incalta nush ce chiosc de fashion si ca ii recunoaste vanzatoarea la benzinarie si ca au o masina si ca "de bine de rau, o duc bine", au casa lor... ce sa faca? sunt ziaristi, tre' sa traiasca. eu nu as fi asa sigur ca trebuie.

guvernul mentine o stare negativa si creaza psihoze pe care le hiperbolizeaza cu ajutorul acestor oameni destepti, "ANAListi" (gen ciuvica, actualmente nimeni, un om a carui parere merita fix doua flegme) la care lumea se raporteaza ca la dumnezeu. ca doar in ei si in dumnezeu mai crede "lumea". o singura intrebare: de unde isi iau banii aia pe care ii credeti? spune'mi cine te plateste ca sa'ti spun cine esti. bineinteles ca politia este doar un instrument de opresiune care este impotriva si nu in slujba populatiei, bineinteles ca guvernul este un jepcar soios care ne ia banii neoferind nimic in schimb, bineinteles ca trusturile media sunt ale lor, bineinteles ca baga reclame la produse odioase care va imbolnavesc, bineinteles ca sistemul de invatamant este dezastruos si asta produce generatii de monstrii. cum scapam din lagarul asta global? pai trebuie doar sa deschidem ochii, sa intelegem ceea ce se intampla, cu toata opozitia basinosilor din guverne si din banci si de unde mortii lor or mai fi. pana la urma, exista speranta. exista oameni printre noi (deloc putini) care picteaza, canta, danseaza, joaca teatru, fac filme, escaladeaza munti de piatra si de ignorantza, salveaza vieti, duc cu greu mai departe intelepciunea mileniilor trecute. nu ii vad elogiati la ore de maxima audienta, premiati, incurajati, ajutati. pentru ca pana si aia care au posibilitatea sa dea asa ceva la radio sau tv in locul mizeriilor pe care ni le servesc constant, s'au vandut si le convine ca au cat sa isi plateasca rata la masina si sa mearga in poiana brasov sa manance, sa bea, "sa sa simta bine". ziaristii importanti ai romaniei sunt niste lachei, scursuri vandute lui vantu, un hot ordinar care a lasat mii de oameni cu ochii in lacrimi, lui voiculescu, alt securist care a beneficiat de pe urma sistemului care ducea filosofii la "canal". asa ca nu am incredere in nici unul dintre astia care lucreaza in trusturi. niste sclavi vanduti care nu vorbesc despre adevar pentru ca tre' sa faca audiente si sa isi ia banu', iar banu' si adevaru' nu fac casa buna in presa.

la noi tot ce a fost pana acum revolta a fost luat in ras. daca nu iti convine, esti "golan" sau "animal". trupele de muzica protestatara au fost marginalizate, numite sataniste, sau naziste, sau punkiste, oricum numai sa sune negativ. in schimb ne'a dat televiziunea romana iris si holograf, victor s-o caci u, voltaj, oameni interesanti si grei in mesaj, profunzi, care excita constiinte, care nu sunt degeaba. oameni care lupta, care si pe vremea lu' ceausescu au luptat de s'au rupt cu vodka prin hoteluri, an de an pe litoral. le'a convenit. si le convine si acum. ca inca merge. chiar bine de tot. se baga in seama unii pe altii in lumea lor artificiala si scarboasa, un perpetuu festival al berii cu manele, r'n'b, dance si pop si "rock" si mici si curve, mega-mediatizat, neaparat. cei care nu se conformeaza sunt ciudati, nu stiu sa se distreze, sunt niste drogati periculosi. nu sunt poeti, sau sculptori sau balerine, sunt niste elemente distructive care trebuie controlate. trebuie stigmatizati si facuti sa para polul negativ al societatii. asta face "statul": dezbina si stapaneste. ne intoarce unii impotriva celorlalti ca sa nu fim uniti, sa nu reprezentam o forta. ce credeti? rezistam :) incearca sa ne faca sa fim slabi, ne baga taxe peste taxe, muncim pentru scursurile alea proaste din parlament si pentru odraslele lor stupide, pentru militienii aia grasi de i'am fotografiat eu cum o ardeau cu cocalarii in piata unirii, razand cu cei pe care ar fi trebuit sa ii lege ca sa ne protejeze pe noi. si tot pe mine m'au luat sclavii aia de gabori la intrebari ca de ce le fac poze. nu am cedat si am facut poze pana s'au carat injurandu'ma. al treilea razboi mondial e psihologic. si suntem noi contra lor. noi astia care nu ne'am vandut. care nu ne imbracam la costum ca sa slujim un sef si pe seful lui intr'o banca sau intr'o institutie a statului. care cu toate ca nu castigam bani multi, facem ceva pozitiv, in care credem, indiferent de audiente. care citesc desi in scoala profesorii sunt la misto si ne mint. noi astia care nu credem in "frica de dumnezeu". cum sa iti fie frica de un dumnezeu care cica e numai iubire? lupta a inceput si chiar e vorba de viata si de moarte. stresul creat de ei prin obligativitatea taxelor este inimaginabil. cine mortii lui e basescu sau vanghelie sa ne spuna noua ce avem voie si ce nu? unde avem voie si unde nu? cine le da lor autoritate asupra vietii mele? zombies care i'au votat, un sfert din populatie? eu nu cred asta. si daca ai citit pana aici probabil ca nici tu.

salvarea inseamna sa caute fiecare in el insusi, sa inteleaga cine e, si sa urmeze drumul pe care simte ca trebuie sa il urmeze, sa nu viseze la ce i'au spus parintii sau profesorii ca ar trebui sa viseze. sa devina fiecare constient de existenta si de rolul sau si sa trecem odata mai departe. dincolo de cuvinte sunt faptele. violenta s'a dovedit a fi solutia cea mai proasta, de fiecare data, o folosesc numai dobitocii. Se pare ca Malraux ar fi zis :"secolul XXI va fi spiritual sau nu va fi deloc." as merge pe mana lui si as sugera ca metoda de lupta ofensiva spirituala. nu vorbesc de dumnezeul cu barba al preafericitului patriarh turnator, oricare o mai fi acum. nu vorbesc de popii care traiesc din banii babelor pe care le combina sa'si ia cat mai multe lumanari. vorbesc de spiritualitate pe bune, de om ca fiinta divina. iar ca omul sa devina lumina si intreg trebuie sa inteleaga toate scrierile vechi de mii de ani, metaforele din acele scrieri reprezinta esenta, cheia nemuririi intr'un timp si spatiu pe care trebuie sa admitem ca inca nu le percepem. "realitatea" noastra este departe de realitate. deocamdata suntem unii care muncesc pentru altii. asta trebuie sa se schimbe. adevaratele valori trebuie lasate sa apara si sa ne salveze, nu sufocate sub mormane de bani si indolentza. nu ma plateste nimeni sa injur pe nimeni. injur pe cine cred ca trebuie sa dispara. banii mei nu depind de audientele pe care le am la un post comercial, nu pot fi banuit de partizanat politic de nici o natura, nu lucrez pentru nu stiu ce corporatie. ii dispretuiesc pe cei care se balacesc trei sferturi din zi intr'o lume materiala iar seara vin si se amesteca printre cei ca noi ca sa'si ia portia de libertate, ba ne mai si spun cum sta treaba de fapt.

esti ceea ce esti. si se vede. o sa trezim constiinte iar istoria ii va pierde la gunoi pe toti astia care ne tulbura lumina, ca si pe stalin, hitler, bush, mao si alti disperati dupa control si putere. sperietorile lor numite jandarmi, camerele lor de supraveghere, ascultarea telefoanelor, violarea corespondentei, nu ne mai sperie. am mutat lupta in spiritual. acolo nu au nici o sansa.