vibram odata cu planeta asta. exista in noi atata chimie si electricitate, apa, rezultatul evolutiei unei celule in sute de milioane de ani. "infinitul" este un cuvant folosit cu usurinta, insa adevarata intelegere a lui, reala perceptie asupra spatiului si a timpului in raport cu efemeritatea pe care o cunoastem, ar trebui sa ne cutremure. pentru ca vietile noastre par atat de scurte, si credem ca numai acum e aici si trebuie sa rezolvam totul, cat mai repede, sa crestem, sa ne inmultim la randul nostru si sa ne integram serios in societate, sa avem serviciu, masina, casa, familie, sa respectam "legea", sa fim buni cetateni. si toate astea din cauza impresiei ca in cateva zeci de ani apari si dispari, de nicaieri spre nicaieri. secunde minute ore zile saptamani luni ani secole milenii....cam aici s'a oprit timpul ca maxima dimensiune pentru constiinta colectiva. spatiul inseamna doar niste stele pe cer pentru celula evoluata gresit. planeta asta care e un organism si respira si a nascut plante si animale din ea insasi, e acum bolnava. dintre toti copiii ei si ai Soarelui, omul a evoluat diferit, iar acum sunt doua specii de oameni. unii care folosesc arme chimice si biologice, care distrug culturi si civilizatii, care tiparesc bani transformandu'si semenii in sclavi. si sunt multi acestia, pentru ca e vorba de toti cei care planuiesc si provoaca aceste plagi civilizatiei, cat si despre cei care ii sustin si isi asigura traiul de pe urma acceptarii si a tacerii. de'aia e planeta bolnava, pentru ca astia sunt cei mai multi. exista insa si o alta specie, tot bipeda, dar cu alta privire parca, alt mod de a percepe comunicarea si sentimentele, alt mod de a intelege rolul sau intr'un organism splendid si complex asa cum e planeta cu care respiram in acelasi timp, pe exact aceeasi frecventa. indivizii acestei specii vor salva Pamantul. ei vor asigura echilibru. se cauta, se intalnesc, evolueaza impreuna, independent de aparentul "stapan", lumea materiala. daca "imparatia cerurilor" e Universul, a lor va fi. curand.