deja vu

cand cel de pe urma imperiu va fi o ruina
nu se va mai naste un altul
niciodata

cand toti regii si imparatii acestei lumi vor fi pamant
vom fi liberi
pentru totdeauna

ruine peste ruine
generatii peste generatii
pierdute
uitate
acoperite de nisipul fin al clepsidrei
pe care nimeni nu vrea s'o mai intoarca

nesfarsita intindere de intuneric
s'a dizolvat in flacara focului pastrat viu
iar in locul ei
tot ce'a mai ramas
e infinit

in fiecare noapte

zbor
deasupra scolii gri
deasupra cartierului ingandurat
afundat in intuneric si tacere
deasupra parcului gol si inghetat
ca intr'o fotografie pentru totdeauna

sunt doar o umbra
care pluteste
alb
fantomatic
mereu nicaieri
zambind cumva trist
lunii

zbor
deasupra razboiului fumegand
printre bombardiere
deschizand parasute defecte
pentru soldatii plutonului care ma va executa

fac piruete deasupra ospiciului
si dimineata intru inapoi
printre gratiile ferestrei
sa alunec in vis
in vid

ce'mi spun vocile

data viitoare vom fi altfel
vom vibra in alta dimensiune
si alt dans vom dansa
pe altfel de muzica

contururile se vor topi
fara de inimi care sa bata
fara de ochi care sa lacrimeze
fara de buze care sa zambeasca
fara de maini care sa mangaie
dureaza numai cat simti

daca ar fi sa fim sinceri
o clipa
ce'am spune
ce'am face
incotro am merge

destine despletite din vartejul furtunii de timp
plutind printr'un spatiu pictat cu stele
un vals funebru
ca niciodata
invaluit in lumina

constelatii de frica
galaxii de ura
univers fals
sfarsit de drum
capat de linie
inceputul nemuririi
eternitatea impacata cu sufletul
dandu'ti viata
inca o data
pentru totdeauna

poate ca in calatoria ta ai intalnit ingeri
si le'ai smuls aripile si i'ai ucis
vei plati pentru asta
chiar daca nu s'a intamplat
a fost de'ajuns sa te ispiteasca regretul
ca sa nu mai zbori niciodata

nu'ti face iluzii
ne va gasi si aici
nu exista scapare

sapte zile in inima noptii
un fulger la fiecare cuvant sfant
padurea de pini ascunsa de voalul violet
nisip purtat de vant
praful desertaciunii noastre

acolo unde nu te uiti
nu exista nimic
acolo unde nu iubesti
nu exista nimeni
crede
si nu te vei pierde in acest pustiu

urmeaza sarpele care zboara ca pasarile
te va duce dincolo
zidul mare din piatra
fara de porti
iti va parea de netrecut
increde'te si se va sfarama inaintea ta
te astepta inca de la inceput
sa implinesti gandul

cristalul cu cap de mort
iti va spune povestea muntelui dintre lumi
si vei adormi somn adanc
te vei trezi la rasaritul noului soare
in alta parte
iti vei aduna viata risipita de noapte
si vei fi viu

doar ca
legat de patul de spital
n'ai nici o sansa

n'o vezi
n'o auzi
n'o atingi

ii simti parfumul

linisteste'te
n'o sa doara

in lumina lunii
barci de papirus poarta trupuri de zei
plutind incet
nevazute
catre lacul din pestera

minciuna

n'a fost nicicand vorba de altceva decat de sfarsit
motorul imaginatiei noastre
al iubirii insasi

unde vom merge in urmatorul vis
mai aproape sau mai departe de tot ceea ce suntem cu adevarat
la marginea a ceea ce cunoastem
sau in inima infinitei sfere dinauntrul fiintei

cum sa aiba inceput sau sfarsit ceva ce nu exista

bufnite piramide diamant sarpe desert ingeri pini
erau deja aici cand ne'am deschis doua treimi din ochi
scena era deja pregatita pentru jocul meschin pe care l'am ales

organisme complexe
in care se zbate compasiunea delirul si frica
ignoranta regretul si dragostea

in aroganta specifica celor singuri
inca de la inceput
n'a fost vorba de altceva decat despre sfarsit

am visat

in clipa aceea
unii vor pica din picioare
ca secerati
iar ceilalti vor face primii pasi
pe calea de diamant
in vartejul de stele si timp

nu e rau sa'ti amintesti sa mai si mori
atata viata te poate lasa in inima desertului
singur

e timpul ca trecutul sa plece
drumul cel lung e nou si vertical

un pustiu in care merita trait un sfarsit
e un pustiu bun

am visat ceva
o viata de om