final impact

cumva
am ajuns in acest moment ciudat
al unei vieti in care nu ma regasesc
in care nu recunosc nimic
pe nimeni
strain
nu imi amintesc de ce am ales rolul asta
cert e ca mi'am urmat destinul
ca pe un scenariu de film hollywoodian
visul implinit
happy end
sau nu
imi amintesc ce revolutionar obisnuiam sa fiu
inca simt
si cum mergeam pe munte si beam cu unii
sau cu altii la mare
mereu in rol
mereu singur
gata oricand sa rastorn lumea
gata oricand sa conduc
lider inascut
numai ca lucrurile au mers prost
si poate ca regret
dar sunt indeajuns de nebun sa aleg
sa nu simt nimic
nici asta nu prea merge
dar inca par destul de arogant ca sa tina cateodata
copilul ala pe bicicleta imi apare tot mai des
si simt nevoia sa spun cat mai mult
sa fac ceva nemaivazut
sa traiesc cat mai intens
sa las in urma un cadavru frumos
o imagine de imprimat pe tricouri
o legenda de doi bani spusa in multe feluri
de necunoscuti care m'au iubit
si fara de care n'as fi existat
si pe care i'am urat intotdeauna
mult timp nu am fost eu
dar nu mi'a trait nimeni viata
si asta din clipa in care mi'am dat seama
ca sunt liber
orice'ar fi
nimeni nu'mi taie mie aripile
eu imi urmez visul
imi implinesc destinul
urmez scenariul
si cred ca e momentul sa improvizez
pentru ca l'am uitat complet
sau poate ca s'a terminat cumva
cum eu nu pot sa accept
si refuz sa ies din rol
pana nu indrept lucrurile
nu m'ati invins niciodata
si nici macar nu sunt puternic
sunt doar atat de departe
ma simt ca si cum ati fi uitat de mine
si e atat de convenabil
mi'e doar teama cateodata sa nu va amintiti
si sa imi vina randul
vreau doar sa fiu lasat in pace
sa ma joc
imi amintesc ca pana la urma
29 iunie nu e decat o alta zi din viata mea
cateva replici din actul 1
e incredibil cati ani au putut sa treaca
si mai ales cum
habar n'am avut nici o clipa
ce se va intampla in urmatoarea
si iata'ma azi aici
nerecunoscandu'ma in oglinda
am invatat extazul din agonie
si mai ales invers
am defilat zambind cu sageata infipta adanc in inima
in hainele mele de parada
ascunzand mereu cu grija pata de sange
poate ca e timpul
poate ca habar n'am cine sunt
pentru ca sunt mereu altcineva
simt ca inca nu s'a terminat
si ca adevarata calatorie abia acum incepe
nu mai inteleg nimic
ce cine unde cand cum de ce
asta e semnul ca sunt pregatit
eram perfect constient cand am taiat franele
din clipa asta ma apropii de zid
din ce in ce mai mult
cu viteza din ce in ce mai mare
finalul previzibil nu umbreste cu nimic
maretia momentului
l'am privit tot timpul ca pe un happy end
de aceea am si acceptat scenariul inca de la inceput
nu este autobiografic
meritul e al scenaristului si al regizorului
al figuratiei al intregii echipe
al tuturor celorlalti minunati actori
alaturi de care am petrecut momente minunate la filmari
sper sa va placa
daca mai are cineva intrebari
ne vedem data viitoare
va multumesc foarte mult
noapte buna

schizofrenia paranoida

cand toti ingerii cazuti
vor avea din nou aripi
cand flacari vor arde din temelii
toti zeii nostri de ciment
cand se va asterne uitare si praf
ne vom aminti sa iertam
poate prea tarziu lumina ne va inunda intunericul
lasandu'ne doar sa plutim intr'un moment de vid sublim
pentru totdeauna
si cand se vor inchide ochii a visare
umbra ultimului regret ne va parasi
lasandu'ne singuri
printre zabrele albe vom privi o ploaie de primavara
si ne vom topi
in alb
cuminti
cu mainile la spate
in sublimul vid de moment
plutind
pentru totdeauna

clipa e cat clipesti o data

ziua asta sublima in plus
e doar o amanare a inevitabilului
doar un ragaz cat un zambet
inainte de clipa in care
nu voi mai gasi nici o iesire
nici o scapare
si neavand de ales
voi merge pe singurul drum ramas
drumul cel lung
pe care l'am intuit dintotdeauna
pe care l'am vazut in vis
inca de cand eram copil
de pe atunci am invatat ca
nu e rana pe care trecerea vremii
sa nu o adanceasca
vezi tu
de fapt
noua doar ni se pare
ca suntem
aici
acum

ecleziastul

tot ce mi'am dorit in aceasta viata
s'a implinit.
straniu cum visele mele devin aievea
unul dupa altul,
cumva atat de frumos
si parca atat de usor
incat povestea asta nu pare adevarata.
sau poate ca imi doresc eu prea putin...
ciudat e ca acum nu stiu ce sa mai vreau
si nici incotro sa ma indrept.
oare nu se va mai intampla nimic
doar pentru ca nu mai stiu sa visez ceva nou?
unde voi merge?
care e urmatorul taram
in care sa ma pot rataci?
sunete impletite in imagini si paranoia,
pierderea constiintei temporale,
comprimarea spatiului
pana la nivelul de remuscare
ascunsa adanc in suflet...
e o lume fara de dumnezeu.
suntem singuri.
si mai liberi ca niciodata.
vara asta nu ma face decat sa simt
in aerul din oras
mai intepator ca niciodata
aproape ca pe un gust
parfumul dulceag si plictisit
al desertaciunii.

e doar un vis

sub cerul asta albastru
lumea se infatiseaza ochilor nostri
lasandu'ne sa visam pana la o epuizare
pe care unii o numesc moarte
nu venim de nicaieri
si nu mergem niciunde
singuri
din prima si pana in ultima clipa
liberi
si niciodata constienti de libertatea noastra
gasim pasiune in melancolie
si perle pe fundul oceanului de lacrimi
ne bucuram
dar ele nu sunt decat niste margele
ieftine
insirate pe o sfoara
in jurul gatului
ne lasam in voia sforii cu perle
cu picioarele atarnad deasupra lumii
o ultima zvacnire
deasupra miraculoasei lumi de sub cerul albastru
dezvaluita ochilor nostri
epuizati de un vis
pe care unii il numesc
viata