trecutul e alb-negru

de cate ori ma intorc in timp
parca ma intorc pentru totdeauna
cumva mi se pare ca eu acolo traiesc
iar viitorul de fapt mi'l imaginez
poate ca trecutul e prezentul meu
nu aceasta zi
habar n'am unde sunt
in timp sau spatiu
asta pentru ca n'am nici o idee
cum am ajuns aici
cum a inceput totul
sau unde se va termina
nu stiu
poate in alt plan al fiintei
ca intr'o alta viata
in alt vis
al altcuiva

nimic nicaieri niciodata

la un moment dat,
fara sa simtim,
disparem.
maxim de straniu cum,
dintr'o data,
se termina totul.
parca mai mare misterul mortii
decat miracolul vietii...
o sa ne aducem aminte ceva,
oare,
dincolo?
ne vom reintalni cu vreunul
dintre cei pe care i'am plans?
vom mai stii ceva de ceea ce se intampla
in urma noastra?
nu.

pfoaaa...

si daca pana la urma o sa reusim?
daca planul asta nebunesc o sa tina?
daca ne merge?
a?
cum ar fi?
pfoaaa...
iti dai seama?!
direct in bermude spre avion...
privesti in jos pe hublou
cu coktailu'n mana stanga
si cu jointu'n dreapta...
haap...
si ne'am dus...

destin

pana la urma
prin lumea asta
trecem singuri
oamenii din viata noastra vin si se duc
asa cum la randul nostru
in vietile altora
venim si ne ducem
cuvintele spuse nu inseamna nimic
amintirile frumoase sunt tot ce avem
si ne fac tristi
dar zambim
si ne ducem cu valul
din ce in ce mai departe
in larg
pana disparem

sacrificiu

abia cand esti gata sa mori pentru un vis
inseamna ca ai meritat sa traiesti.
orice suferinta din ochii tai
sau a altora
nu mai conteaza atunci cand destinul e acceptat.
cand lacrimile ei te apasa,
cand amintirile frumoase te sfasie,
cand ii simti parfumul,
cand ai tine'o de mana,
cand ai zambi...
tu insa ai ales.
altceva.
nu pe altcineva.
pe nimeni altcineva.
si a meritat.
visul implinit
sau halucinatia autoindusa constant,
oricum ar fi,
a meritat.

generatia '00

cumva, cand m'am trezit aici
traisem deja jumatate din viata.
intotdeauna poti s'o iei de la capat,
nimic nu m'a oprit din drum.
suntem intr'o noua era,
mai liberi decat cei de dinaintea noastra.
senili, dar liberi.
ne'am asumat suferinta ca pe o virtute,
zambim injurand in fata mortii,
redevenim salbatici
si asta e frumusetea generatiei asteia.
noua ne place diamantul neslefuit,
inventam lumi noi din fum,
mutam linia orizontului atat de departe
incat o scapam din vedere...
noi suntem generatia care face diferenta,
care schimba mii de ani de istorie
pe un mugure gras.
ne vindem sufletele in orgii cenusii.
zeii nostri sunt sonori,
vizibili,
pipaibili cu mana.
simtim iubirea si ura atat de intens
incat crima sau sinuciderea
sunt doar cuvinte rostite mai incet.
avem alte visuri,
filosofii nostri sunt la dezintoxicare,
romeo o impusca pe julieta si face puscarie.
pictorii nostri se semneaza pe metrou.
noi nu ne batem in numele crucii
si nici nu stapanim continente.
noi doar o ardem marfa,
fiecare in filmul lui.
si suntem regi orice'ar fi,
pana la capat,
cu toate ca nu contam deloc.
si stim asta.
si nu ne pasa.

imperiul de praf

totul e doar un spectacol
un film facut dupa o carte
decorul
bulevarde blocuri masini apusul marea
iluzii de carton
figuratia
oameni care mor fara sa fi trait
fantome de ingeri
destinul
nu e decat un scenariu
finalul
doar un punct
tu

plutind

intr'o zi o sa lasam totul in urma
ca si cum n'ar fi fost
ca si cum am fi
fara de trecut
in delirul nostru se vor pierde si altii
in vartejul ametitor de culoare si pustiu
lumini si muzica
moarte
privim diavolul in ochi
si trecem mai departe
prin flacari
eliberati de povara oricarui regret
a oricarei amintiri cu lacrima
plutim
fiecare catre vara sau toamna lui
in lumina vreunui nou rasarit
sau a aceluiasi apus

venice beach

mi'ar placea data viitoare
sa ma nasc langa o plaja
si sa traiesc acolo in liniste
toata viata
sa nu trebuiasca sa demonstrez nimic
nimanui
niciodata

"niciodata" e doar un cuvat

oricum
ploaia asta
spala toate clipele
in care n'am fost acolo
cateva poze
care mi'au furat sufletul
alcatuiesc acum doar o natura moarta
care arde
lasandu'ma singur
decorurile
chipurile personajelor din jur
se succed ametitor
ca o tornada
in mijlocul careia
pot doar sa tac
neclintit
urmandu'mi visul
oricare o mai fi el

ceea ce vezi nu exista

daca intr'o dimineata cand te trezesti
nu mai recunosti nimic?
pe nimeni?
ar insemna ca esti in alta parte?
ar insemna ca esti singur?
ca ai murit?
strazile invaluite in zgomot,
cursa cu obstacole printre straini,
contra-cronometru.
incotro te grabesti?
pentru cine?
rasete sinistre,
priviri apasatoare,
monstri.
clipa aproape lucida
in care privesti zambind
nebunia asta de nerecunoscut,
e suficienta.
ei nu exista.
visezi.