marea noaptea marea noapte

plaja pustie la apus
cateva cuba libre
si ma scufund
un zambet de fata
murmurul unor prieteni
o muzica stranie
ma pierd
atat de ciudat cum
nu mai simt nimic
decat linistea
am uitat tot
e asa cum stiam ca va fi
e din ce in ce mai aproape
se termina
e frumos

a muri inseamna a pleca putin

nimic nu se compara cu soarele
care iese din mare
cand esti praf pe plaja
si o arzi in filmu' tau
trantit pe nisip
prietenii sunt si ei aici
imprastiati care pe unde'a adormit
nu mai conteaza in care lume ne vom trezi
sau din care plecam
oricum n'am fost nicicand
altfel decat
singuri

otrava violet

ingerul plutea violet
si am inteles ca e timpul sa mergem
cerul verde inchis
ploaia alba
doctorul pe care il aud ca nu mai are ce sa'mi faca
si neoanele de pe holul spitalului
vazute de pe targa
ultima amintire
parca as fi pe aceeasi alee
pe care ma aduceau doua fete acasa
beat
cum se vedeau felinarele alea noaptea
cand ploua
si era toamna si era plin de frunze d'alea galbene
inger al meu
unde mergem
in urma noastra nu mai ramane nimic
ca si cum n'am fi fost
fara de lacrimi trecerea
nici un sunet
poate doar un falfait de aripi
ca o adiere violeta

asa se termina filmul

o sa ploua marunt
o sa fie un pic frig
noiembrie

imi pun haina
imi aprind o tigara
ma mai uit o data prin camera
si plec fara sa mai incui usa
merg cateva strazi mai incolo la un bar mic
unde ma intalnesc cu prieteni vechi
imping usa masiva de lemn si intru
ador fumul si betivii astia zambitori
suntem la fel
sunt tot ce am
uitasem asta intr'o vreme

am sa stau acolo pana tarziu
si'am sa beau mult in noaptea aia
apoi o sa trag cu greu usa masiva de lemn
si am sa ies

nu mai ploua
imi aprind o tigara
habar n'am incotro sa apuc
nu ma asteapta nimeni
nicaieri
tusesc
de ceva timp tusesc foarte rau
nu'i nimic

si'am sa merg aiurea
amintindu'mi zambind de o ea
o sa trec pe langa locuri care ma fac sa tresar
o sa simt chiar mirosul zilelor alea
de atat de demult
poate ca am sa si oftez
dar fara sa ma auda nimeni

am ajuns in fata scolii
si nu'mi vine sa cred
ca il vad pe copilul ala ciufulit
cu camasa in patratele
pantaloni trei sferturi albastri
sosete albe si pantofi negri
cu ghiozdanul in spate
mergand cu tatal lui
in prima zi

o sa ma asez pe banca uda
de langa terenul de basket
o sa scot un plic din buzunar
si o sa trag tot praful ala direct in suflet

nu regret nimic
inchid ochii si ma arunc in tunel
merg pe mijlocul strazii
lumini haos sange rasete isterice umbre lacrimi o crima
sex drumul cel lung droguri aplauze zgomot cuvinte chipuri
cate'un claxon
aproape ca imi aduce aminte unde sunt
e dimineata deja dar inca intuneric
ma sui intr'un tramvai
ma asez
tusesc
simt o emotie ciudata
te vad in rochita aia de vara
alba cu buline mici negre
venind incet spre mine
zambind

la capat
vatmanul n'o sa ma dea jos
o sa ma lase in pace
crezand ca am adormit

ninge

perfect

one night
without a word
I'll get through

autumn
the big city
no one will know
no one will remember

white

between the golden fields and the purple sky
endless realms of strange happines
thousands of lights in the lost city of the forgotten gods
strange creatures wonderin' in the night
the lost paradise of the fallen angels
this is home

the endless night

it's a beautiful sunday morning
august the 5th
6 am
it was a beautiful night
drugs and alcohol
from a club to another
with a good friend
i'm goin' home now
alone