ne simtim ca si cum am fi ultimii dintre ai nostri
nici macar nu stim daca au murit sau ne au lasat singuri
nu recunoastem pe nimeni si nimic
nu suntem familiari nimanui
nu apartinem niciunde
nu stim daca suntem pedepsiti sau binecuvantati
daca ar trebui sa acceleram sau sa franam putin
daca e drumul bun sau daca exista macar o alta cale
nu stim sa citim in calendare sau sa masuram vremea
nu avem busola si nici carma sau ancora
adunati va vorbele si rostiti le asa incat sa conteze
puneti capat anilor de ratacire n pustiu
alungati blestemul care aproape ca ne a infrant
ridicativa si scuturati din zbor praful din par si de pe haine
luminati va privirile si asterneti va zambet
clipa noastra a sosit
iarta orice nu ti da voie sa uiti
ingrijeste ti ranile si refa ti puterile
cauta vraciul si lasa l sa ti vindece setea
transforma tot ce te apasa in oxigen
afla din nou sufletul tau de care ai uitat in desert
te asteapta cu bratele deschise si ii este dor
de adevar si de implinire
toate ceasurile au sunat in acelasi timp
s au deschis cerurile si portile iadului
nu mai ai la ce sa te intorci si nici unde sa te ascunzi
ti se dezvaluie lumea asa cum este
va trebui sa traiesti tot ceea ce urmeaza cu mult curaj
vei pierde pe rand oamenii dragi si amintirile cu ei
iar la sfarsitul timpului te vei dizolva intr un vis la rasarit
fara pareri de rau
fara povesti care mint si inseala
fara intelesuri ascunse si ghicitori ale bufonilor
gata cu armele ascutite aruncate spre tine cand esti cu spatele
gata cu hotii de liniste si tulburatorii de pace
gandurile ti se cumintesc si se prefac in statui de piatra
si se aseaza in cerc