cauta in tine o urma de ceva orice
o radacina chiar si aproape uscata ar fi suficient
o amintire sau o viziune care sa te readuca la viata
macar in noaptea asta
in vis esti viu
macar cateva minute cat sa poti vorbi din nou cu oamenii
ca si cum nimic nu s ar fi intamplat
macar cat sa te poata fulgera un gand din acela cu care sa salvezi lumea
pentru a cata oara?
si toate drumurile duc aici
in locul unde te intalnesti de fiecare data cu tine cel din trecut
cu tine cel din viitor si cu toti ceilalti tu
din universuri paralele si vieti cu alti oameni in alte locuri
nu aveti niciodata ce sa va spuneti
va purtati ca niste straini
moartea are un fel ciudat de a ne aminti cum vrem sa traim
capatul drumului e doar capatul drumului tau
ce o sa se intample cu toata dragostea asta cand n o sa mai fim aici s o numim?
unde se duc toate cuvintele si toata suflarea asta iscata din nimic?
unde ramane tot ce am invatat?
oricand se poate intapla orice inauntrul sau in afara noastra
independent de micile noastre frici su dorinte
dincolo de toate planurile pe care le impodobim cu tot ce avem mai bun
ne punem aripi dar n o sa fie niciodata acelasi lucru
n o sa mai fie niciodata la fel
ce mai ramane din tot ce am simtit?
mirosul ploii si al cafelei intr o dimineata
luna plina cu vrajile ei si toate stelele cu toate povestile
o sa mi le amintesc?
poate asta e pretul
uitarea
corabia asta n are barca de salvare
nu are carma
nu are ancora
vantul nebun ii umfla velele fara incetare
dar e rezistenta la furtuni
fara indoiala ca intr o zi se va izbi de stanci
dar pana atunci dansam cu valurile
ca si cum am fi in siguranta
ca si cum am fi singuri
ca si cum ar conta
copilul pe care l vezi alergand prin padure esti tu
el nu stie
sa nu i spui
e cea mai buna sansa a ta sa te ierti
sa vezi ca nu a fost vina ta
nu trebuie sa pleci pana nu te impaci cu tot ce te doare
e singurul fel in care iti poti pastra o parte din amintiri
dincolo de fiecare viata in parte
e important sa nu te plangi de ceea ce ti s ar putea face dor
ce se intampla cu toate senzatiile acelea minunate
pe care le simtim cateodata?
ce se intampla cu bucuria si lumina care iti inunda sufletul
atunci cand vezi lumea asta ca cea mai frumasa creatie posibila?
sunt doar fenomene electrice si chmice?
sunt imaginate ca o holograma si induse ca o unda?
atat? un program? o eroare, poate?
cum te impaci cu gandul ca tot ce iubesti moare?
cum ingropi impacat tot ce ti a zambit si ti a mangaiat clipele?
cum uiti sau ierti toate crimele oribile la care ai fost de fata?
cum uiti sau ierti fetele ucigasilor?
cum mergi mai departe ca si cum toate astea n ar fi fost?
tanarul pe care l vezi alergand prin padure esti tu
el stie
si te asteapta sa ii spui ceva
e cea mai buna sansa a ta sa te salvezi
sa nu l sperii
sa nu l intristezi
sa nu l amagesti
el abia te asteapta
are inima deschisa si mintea tulbure
sa i spui atat cat stii
nimic mai mult
o sa fie de ajuns
anii se duc si nu se intorc
de aia e bine sa te duci odata cu ei
sa nu ramai in urma lor
te ai prabusi sub greutatea a tot ceea ce puteai sa insemni
sa nu o iei inainte
nu e nimic acolo inca
te-ai inspaimanta daca ai stii ce poti sa devii
astept sa treaca o masina
ma uit si in dreapta
traversez
salut un trecator pe care l cunosc
merg mai departe pe langa cladiri
care obisnuiau sa insemne ceva
balcoane de pe care cade tencuiala
un batran ascunzandu se in spatele perdelelor
amintindu si
de tine
tu esti batranul acela
si tu stii
ai vrea sa ti spuna ceva
dar nu te mai recunoaste
nici macar nu stie cine e
sau unde se afla
ii fac semn
dar nu mi raspunde
poate nu vrea
poate nu m a vazut
n o sa stiu niciodata