crezi in ceea ce poti rani
visezi lumea in care esti ratacit
atingi cu grija amintiri numai din cand in cand
adierea unui parfum e un uragan
de cioburi de oglinda
iar tu doar tresari
perle insirate la gatul ei
pe fundul oceanului
nisipul plajei e acum doar un deshert fara margini
albul faiantei din spital intocmai ca al norilor
neoanele erau stele cazatoare
iar targa un covor fermecat
cat clipesti o data
si totul e fum
te poti rataci din nou
23 iulie 2009
pasarile zboara in cerc
paradisul promis e in tine si te asteapta
fasii albe de bandaj peste rana din stomac
se umplu de sange care te arde siroind pe maini
lacrimi te ard curgandu'ti din ochii larg deschisi
primind lumina de diamant
fericirea iti inunda privirea curioasa
avida de culoare
de exces
vidul in care te afli de fapt
e de neinteles
habar n'ai cand a inceput
sau daca s'a terminat deja
bandajele imbibate de sange
apusul asta pe drumul din mijlocul campului
ea
incercand sa'ti opreasca sangerearea
spunandu'ti ca o sa fie bine
o privesti cu ochii impaienjeniti a visare
si ii spui ca atunci cand erai mic
alegeai mereu sa fi indian
nu cowboy
si ca ti'au placut mereu soimii
si marea
si ca paradisul promis e in tine
si te asteapta
ea apasa pe rana incercand sa'si ascunda plansul
pasarile zboara in cerc
o sa ploua
peste palmierii de pe plaja
peste praful asezat pe cuvinte
peste terenul de basket
peste campul asta
peste tot
fasii albe de bandaj peste rana din stomac
se umplu de sange care te arde siroind pe maini
lacrimi te ard curgandu'ti din ochii larg deschisi
primind lumina de diamant
fericirea iti inunda privirea curioasa
avida de culoare
de exces
vidul in care te afli de fapt
e de neinteles
habar n'ai cand a inceput
sau daca s'a terminat deja
bandajele imbibate de sange
apusul asta pe drumul din mijlocul campului
ea
incercand sa'ti opreasca sangerearea
spunandu'ti ca o sa fie bine
o privesti cu ochii impaienjeniti a visare
si ii spui ca atunci cand erai mic
alegeai mereu sa fi indian
nu cowboy
si ca ti'au placut mereu soimii
si marea
si ca paradisul promis e in tine
si te asteapta
ea apasa pe rana incercand sa'si ascunda plansul
pasarile zboara in cerc
o sa ploua
peste palmierii de pe plaja
peste praful asezat pe cuvinte
peste terenul de basket
peste campul asta
peste tot
19 iulie 2009
DESPRE FRICA

care este ultimul om pe care il vei distruge inainte sa iti infrangi orgoliul? care este primul om pe care il vei face fericit dupa ce vei fi pierdut razboiul cu tine? cat de aproape sau de departe esti in clipa asta de primul sau de ultimul? cei care te urasc/dispretuiesc/invidiaza si pe care ii consideri dusmanii tai, exista numai pentru ca tu permiti. ii cauti, ii accepti in preajma ta, ii creditezi cu mai mult decat inseamna, crezand ca ai nevoie de ei. puterea lor asupra ta e data de neincrederea ta in tine. simplul fapt ca te gandesti la ei si te intristezi sau te infurii e un semn al neimplinirii tale. toate astea se intampla pentru ca nu te cunosti cu adevarat. nici macar nu e vina ta. nu ai avut timp sa stii cine esti si ce vrei, ai fost abatut intotdeauna de la traseu. familia, scoala, biserica, statul, societatea, au ca unic scop sa te invete frica. sa stii ce ai voie si ce nu, fara explicatii. sau cu explicatii stupide. de dumnezeu trebuie sa'ti fie frica. si de politia vesnic inculta, absurda, corupta si tampita. de doamna grasa de la etajul 3 care pandeste la geam, de tiganul cu gunoiul, de palma grea a tatalui, de profesoara care te lasa corigent pe vara. toate obstacolele astea te tin departe de a explora ceea ce inseamna adevarata fericire pentru tine. frica indusa de serviciile secrete in comunism a rapit dreptul la fericire a generatii intregi. oricine putea fi turnator: vecin, ruda, coleg. in schimbul unor avantaje materiale spuneau mai ales ceea ce nu faceai si te bagau la puscarie. starea de saracie mentinuta constant pentru a alimenta frica. religiile, ca si bancile, supravietuiesc prin razboaie si sunt mai profitabile decat afacerile cu petrol. dumnezeul de care vorbesc ei e sus si ne vede pe toti. trebuie doar sa'i urmam caile, fara comentarii. altfel va abate asupra noastra boli si greutati. trebuie sa ne alimentam spiritualitatea cu bani la botez, inmormantare, nunta sau ce-o mai fi. cu cat cheltuim mai mult, cu atat dumnezeul-biserica e mai multumit. ti'e frica de seful tau sa nu te dea afara, ti'e frica sa nu creada colegii ca esti un ratat. de'aia ai o atitudine umila si totusi tragi tare, poate intr'o zi vei avea norocul sa ai o masina si o casa numai a ta, iti iei haine scumpe si telefonul cel mai nou, pentru ca asa te invata in reclame. din frica de a nu fi considerat sarac iesi la terase scumpe si lasi bacsis gras, avand grija sa vada toti de la masa. te duci in cluburi si visezi chimic ca iubesti, ca esti iubit si ca fericirea te invaluie coplesitor. te duci la scoli, faci facultati, iei de bun ceea ce te inavta batranii aia debusolati, victime la randul lor. te stresezi din pricina examenelor si a parerii altora in legatura cu rezultatele tale. ti'e frica de scandalul cu parintii care sunt dezamagiti si dezaproba caile tale asteptand sa te maturizezi, sa intri in randul lumii. statul te haituieste sa respecti legile lui amenintandu'te cu recuperatorii oficiali numiti politie sau jandarmi, adevaratii criminali sangerosi fiindu'le stapani sclavilor in uniforme.
STOP!
DESTUL!
nu tu ai vrut sa te nasti, dar daca miracolul tot a avut loc... iar miracolul asta nu ti'l poate explica nici mustaciosul cu chipiu albastru si ceafa de porc transpirat, nici preotii bogati si mincinosi, nici presedintele criminal/jucator/vandut, nici palma grea a tatalui, nici americanii, nici macar tarfele care ti'au spus ca te iubesc. nu ei stapanesc lumea vazuta sau nevazuta, spiritul nici atat. nu ei au facut cascadele si norii, uraganele, curcubeul si soarele. gandeste'te la ceea ce iti doreai cu adevarat inainte ca ei sa te invaluie in cea mai falsa dintre realitati. orice vis e aievea de fapt. ce rost are sa lupti inutil impotriva curentului cand acesta te poarta oricum catre oceanul de liniste? lasa totul in urma pentru o secunda, ca si cum ai vrea sa te eliberezi de viata si moartea pe care ti le'au trait altii pana acum. raiul si iadul sunt aici, cu tine. singurul dumnezeu de care ar trebui sa'ti fie teama si pe care ar trebui sa'l iubesti, esti tu. uita rautatea cu care ai fost invatat sa co-existi, arma fara de care credeai ca nu vei reusi. nu hrani monstrul colectiv cu inca o viata irosita in slujba fricii. esti liber sa deschizi ochii si sa alegi lumina. iti vei cunoaste si iti vei implini implacabilul destin cu zambetul pe buze. si'atunci? care este ultimul om pe care il vei distruge inainte sa iti infrangi orgoliul? tu. care este primul om pe care il vei face fericit dupa ce vei fi pierdut razboiul cu tine? tu. te intreb din nou: cat de aproape sau de departe esti in clipa asta de primul sau de ultimul?

4 iulie 2009
ZOOM OUT
da drumul la clip. merge? bun. vreau sa'ti zic ceva.
ma gandeam sa scriu un articol cu titlul "CE URASC", dar mi'am dat seama ca nu e vorba de ura, e SCARBA. scarba de ce? de parintii care nu spun copiilor ca totul e posibil, limitandu'le capacitatea de a visa si de a realiza dimensiunea infinita a existentei. de "nazistii" care nu stiu cand a murit hitler sau cine era "vulpea desertului". de comunistii care nu isi dau seama ca stalin era un criminal, chiar daca era che guevara rock star. de guvernul american care este o masina de ucis si de facut bani, de inrobit natiuni, niste poponari frustrati, obsedati de putere. mi'e scarba de sclavii vanduti de la radio guerrilla romania care s'au asociat cu mc donalds, coca cola si guvern pe afis la stufstock, mi'e sila si de ei si de cei care ii cred spirituali. mi'e scarba de politie, de prostii astia rai in uniforme penibile carora "nu li se scoala fara pistol". mi'e scarba de bisericile inecate in aur si minciuna. mi'e scarba de banci, care, cum zicea Violently Happy, "iti dau orice vrei si iti iau tot ce ai". mi'e scarba de tarfele cu aer inelectual si de intelectualii tarfe. mi'e scarba de toata manipularea televizata, de zvonuri si de oamenii care nu au o viata a lor dar incerca sa o traiasca pe a altora. mi'e scarba de dorinta asta imbecila de inavutire si control. mi'e scarba sa'mi fie scarba. suntem suma oamenilor pe care i'am intalnit? nici pe departe. sa ne fie frica? de astia? niciodata. ia intra pe google earth si uita'te unde esti acum. apoi da zoom out. intelegi? :)
ma gandeam sa scriu un articol cu titlul "CE URASC", dar mi'am dat seama ca nu e vorba de ura, e SCARBA. scarba de ce? de parintii care nu spun copiilor ca totul e posibil, limitandu'le capacitatea de a visa si de a realiza dimensiunea infinita a existentei. de "nazistii" care nu stiu cand a murit hitler sau cine era "vulpea desertului". de comunistii care nu isi dau seama ca stalin era un criminal, chiar daca era che guevara rock star. de guvernul american care este o masina de ucis si de facut bani, de inrobit natiuni, niste poponari frustrati, obsedati de putere. mi'e scarba de sclavii vanduti de la radio guerrilla romania care s'au asociat cu mc donalds, coca cola si guvern pe afis la stufstock, mi'e sila si de ei si de cei care ii cred spirituali. mi'e scarba de politie, de prostii astia rai in uniforme penibile carora "nu li se scoala fara pistol". mi'e scarba de bisericile inecate in aur si minciuna. mi'e scarba de banci, care, cum zicea Violently Happy, "iti dau orice vrei si iti iau tot ce ai". mi'e scarba de tarfele cu aer inelectual si de intelectualii tarfe. mi'e scarba de toata manipularea televizata, de zvonuri si de oamenii care nu au o viata a lor dar incerca sa o traiasca pe a altora. mi'e scarba de dorinta asta imbecila de inavutire si control. mi'e scarba sa'mi fie scarba. suntem suma oamenilor pe care i'am intalnit? nici pe departe. sa ne fie frica? de astia? niciodata. ia intra pe google earth si uita'te unde esti acum. apoi da zoom out. intelegi? :)

o data, odata...
intr'o zi,
dintr'odata,
n'o sa mai fi.
si'atat.
asta a fost.
pur si simplu.
vor suspina amintindu'si de tine,
sau nici nu vor stii ca ai trecut pe aici.
care e prima ta amintire?
ce vei vedea inainte sa te dizolvi?
a meritat?
ai schimbat ceva in cineva?
ai plans?
ai invins?
ai sedus ingeri?
ai zambit?
dureaza doar o clipa :)
dintr'odata,
n'o sa mai fi.
si'atat.
asta a fost.
pur si simplu.
vor suspina amintindu'si de tine,
sau nici nu vor stii ca ai trecut pe aici.
care e prima ta amintire?
ce vei vedea inainte sa te dizolvi?
a meritat?
ai schimbat ceva in cineva?
ai plans?
ai invins?
ai sedus ingeri?
ai zambit?
dureaza doar o clipa :)
19 iunie 2009
DA' TU CINE ESTI ?
Intai ai rabdare si uita'te la clip.
au incercat de cand suntem mici sa ne faca la fel ca pe ei, la randul lor victime ale celor de dinainte. sa ne dorim averi, masini, case, succes, putere, ceasuri scumpe, tarfe. toate reclamele ne spun ca trebuie sa slabim sau sa ne mentinem, exista o pilula pentru orice. fara reteta. ne'au invatat sa muncim din greu ca sa obtinem putini bani si sa ne platim taxele la timp. ne'au invatat ca america a fost descoperinta in mod romantic de columb in 1492 si ca americanii au ajuns pe luna. mc donalds in fiecare oras, de mai multe ori, dependenti de coka, de cola, de televiziunile lor, de costumele lor infecte si cravatele lor legate ca un streang de gat. la birouri mici, muncind peste program pentru ei, care te pot da afara oricand. ne filmeaza, ne spun ce avem voie si ce nu, ne pun un pret pe orice. fara justitie, cu o politie care nu ne serveste si nu ne protejeaza. politia e doar un instrument de control, o uniforma care impune sila si nu respect. nu vi se pare ca totusi vorbim prea mult despre ei? istoria e mai lunga decat cartile de istorie, indiferent cine le'ar scrie. eu inteleg ca ei exista si ca sunt diabolici. sistemul o'ncearca cu noi si mi se pare inca functional tocmai pentru ca exista in discutiile si in preocuparile noastre. au putere pentru ca'i bagam in seama. ar trebui sa ne concentram pe ceea ce e cu adevarat frumos, catre ceea ce poate sa ne faca mai buni, sa ne conduca spre lumina. vad in jurul meu oameni intelegand ca e ok sa ai ochii in lacrimi din cand in cand. si mai ales atunci cand te coplesesc raspunsuri de care, pentru prima data, nu iti mai e frica. aminteste'ti o clipa frumoasa din copilarie, trebuie sa fi vazut o libelula pe un lac, un apus gandindu'te la o fata, un fluture, vara, undeva... aminteste'ti ce visai atunci, inainte ca ei sa te convinga ce poti si ce nu. esti tot ceea ce poti visa. esti ceea ce te preocupa. esti un card de credit sau niste ochelari de soare. esti un pantof incomod plimbat printr'o cladire de birouri sau o pereche de tenisi tociti care alearga dupa absolut. iar acum, priveste delfinii :)
au incercat de cand suntem mici sa ne faca la fel ca pe ei, la randul lor victime ale celor de dinainte. sa ne dorim averi, masini, case, succes, putere, ceasuri scumpe, tarfe. toate reclamele ne spun ca trebuie sa slabim sau sa ne mentinem, exista o pilula pentru orice. fara reteta. ne'au invatat sa muncim din greu ca sa obtinem putini bani si sa ne platim taxele la timp. ne'au invatat ca america a fost descoperinta in mod romantic de columb in 1492 si ca americanii au ajuns pe luna. mc donalds in fiecare oras, de mai multe ori, dependenti de coka, de cola, de televiziunile lor, de costumele lor infecte si cravatele lor legate ca un streang de gat. la birouri mici, muncind peste program pentru ei, care te pot da afara oricand. ne filmeaza, ne spun ce avem voie si ce nu, ne pun un pret pe orice. fara justitie, cu o politie care nu ne serveste si nu ne protejeaza. politia e doar un instrument de control, o uniforma care impune sila si nu respect. nu vi se pare ca totusi vorbim prea mult despre ei? istoria e mai lunga decat cartile de istorie, indiferent cine le'ar scrie. eu inteleg ca ei exista si ca sunt diabolici. sistemul o'ncearca cu noi si mi se pare inca functional tocmai pentru ca exista in discutiile si in preocuparile noastre. au putere pentru ca'i bagam in seama. ar trebui sa ne concentram pe ceea ce e cu adevarat frumos, catre ceea ce poate sa ne faca mai buni, sa ne conduca spre lumina. vad in jurul meu oameni intelegand ca e ok sa ai ochii in lacrimi din cand in cand. si mai ales atunci cand te coplesesc raspunsuri de care, pentru prima data, nu iti mai e frica. aminteste'ti o clipa frumoasa din copilarie, trebuie sa fi vazut o libelula pe un lac, un apus gandindu'te la o fata, un fluture, vara, undeva... aminteste'ti ce visai atunci, inainte ca ei sa te convinga ce poti si ce nu. esti tot ceea ce poti visa. esti ceea ce te preocupa. esti un card de credit sau niste ochelari de soare. esti un pantof incomod plimbat printr'o cladire de birouri sau o pereche de tenisi tociti care alearga dupa absolut. iar acum, priveste delfinii :)
9 iunie 2009
PELICULA CU NUMELE TAU
avem senzatia ca suntem atat de multi cei care simt la fel...e de ajuns sa treci prin cateva paduri si lanuri de grau cu maci, sa ajungi prin niste sate uitate, sa te trezesti vaslind intr'o barca pe un lac, o rulota parasita pe mal, si iti dai seama ca vantul e mai puternic si ca vaslesti degeaba. revelatii la colt de strada, avalansa de sentimente intense, sfasietoare, cascade de revelatii ascunse sub ochelarii de soare...emotii care fac sa merite clipa. nimic rau nu se poate intampla. si totusi, din cand in cand ceva loveste in zidul nostru parca atat de firav dintr'odata. ceva rupe cercul din cand in cand, lasand realitatea sa patrunda si sa macine. unii cedeaza, altii aleg sa se creada mai presus si pierd, unii il gasesc pe dumnezeu in brosuri stupide, altii se bucura ca primaria ne lasa in sfarsit sa stam pe iarba in parcuri. asteptam. ne comportam ca niste pasageri intr'o sala de asteptare, in loc sa intelegem ca acum e aici si ca mai bine nu se poate. avem in noi viata. ar trebui sa ne traim iadul cu zambetul pe buze si raiul lacrimand de fericire. suntem macinati de mandrie ranita si de orgoliu infrant, in loc sa fim lumina si culoare si muzica. chiar daca majoritatea sunt niste cretini, chiar daca iti asumi ura lor aratandu'le dispretul, chiar daca reusesti sau nu in viata conform dorintelor parintilor tai, fericirea'ti e in alta parte. undeva unde pur si simplu nu poti sa ii convingi ca merita sau macar ca exista. de'aia e bine sa nici nu incerci. trebuie doar sa observi, sa asculti, sa intelegi si sa alegi sa faci lumina. implinirea destinului pur si simplu. fara teama de final, constientizandu'l insa si folosindu'l romantic intr'o propozitie, rostita intr'o seara... si'acum? ce urmeaza? ...un curcubeu fantastic in care se impletesc toate visurile si zambetele unei lumi. a ta. lumea in care traiesti e atat de frumoasa pe cat poti fi tu atunci cand ajungi la cel mai inalt varf. iubeste. si iarta. elibereaza'te de tot raul si falsitatea care credeai ca te tin in viata. du'te oriunde vrei. fi ceea ce'ti doreai sa fi. asta e libertatea la care visai si pe care nu puteai sa o explici. seamana intr'adevar cu ce ziceau unii. o impacare cu tot care iti inunda sufletul si te face sa vezi apusurile ca filmate pe pelicula. o nebunie :) trebuie sa incerci.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)