Merg pe un drum care n-a existat
Ma dizolv la fiecare pas in lumina care m-a fermecat
Eram copil si trecea printre frunze
Cand stateam intins in iarba printre gaze si muze
Mi-o amintesc de fiecare data cand cred ca nu mai pot
Si atunci ma adun ma ridic ma scutur si incep din nou tot
De la capat de o mie de ori cate o mie de ani
Parand mereu strain printre aceiasi platani
Am ascuns o tristete in fiecare bucurie
Si cate o harta in fiecare poezie
Lumea asta o sa treaca prin tot ce e de trecut
Fara odihna in prezentul pe care l-a avut
Si cand o sa raman singur fara sa mai recunosc nimic
O sa fie toamna o sa ploua si se va face-ntuneric
Tot ce am simtit a fost numai al meu si doar pentru mine
Sper sa am ochii deschisi ca sa o vad cand vine
E o lumina aurie ca o ceata care ma invaluie
Habar n-am unde sunt si nici nu mai trebuie
Aici nu e tristete si nici durere sau moarte
Sunt un cuvant dintr-o limba uitata si traiesc intr-o carte
Cateodata plec prin lume si ma ratacesc dar sunt adus inapoi
De armate de ingeri sau cum vreti sa le spuneti voi
Nu m-au lasat niciodata sa ma pierd si nici n-o sa ma lase
Au privirea blanda n-au inima dar au aripi frumoase
Am vazut stele care se sting si imperii prabusindu-se
Am auzit primele sunete si le-am iubit risipindu-se
M-au prins dimineti ramas singur langa marea cea mare
Am fost frunza batuta de vant in padure si am fost apa curgatoare
Am fost pe rand fiecare om in parte
Uneori aproape de tine si totusi mereu departe
A fost mai simplu sa nu stii si eu sa nu spun
Sa rasar pe ascuns si tot asa sa apun
Sa nu uiti orice-ar fi ochelarii de soare
Si sa nu alegi sa crezi ca ti se pare
Sa pasesti cu incredere si curaj o sa te astept in lumina
Cu zambetul pe buze fara clepsidra si fara nicio vina