OM

Eu nu am radacini
Nu am avut niciodata
Nu stiu cum e

Am ramas uneori
Pentru o vreme
In lagune de vis
Sub soarele pictat in alte vieti
Cu atata grija si totusi la intamplare
Protejat
Inexplicabil pentru mine
De niste fiinte minunate
Carora le sunt recunoscator si pe care le iubesc

Am fost cu oamenii apelor
Inca de la inceput
I am vazut invatand adancurile alaturi de vietuitoare ciudate
Am fost cu oamenii muntilor
In paduri si pe creste
I am vazut cunoscandu-se cu stelele
Oamenii desertului construind porti catre alte lumi
Oamenii junglei meditand in temple alaturi de zei
Am trait printre animale
Am vazut rasaritul dintr-o pestera
Alaturi de oamenii care ii pictau peretii

Dar
Intr o zi
S a intamplat ceva ce nu am inteles cu adevarat
Nici macar acum
Dupa atata timp
Oamenii s au schimbat
Si au construit ziduri
Din ce in ce mai mari
Au inceput sa se atace si sa se jefuiasca
Sa se taie cu sabii
Sa se impuste cu foc
Sa se atarne unii pe altii in copaci
Sau sa isi taie capetele unii altora spre deliciul spectatorilor
Sa isi arda semenii pe rug
Sa ii infometeze si sa ii gazeze
Torturi care mi-au inghetat inima
Au inceput sa se puna unii pe altii in custi
Sa se adune sub steaguri diferite
Sa venereze iluzia si lacomia
Sa vanda si sa se vanda
Pe ei si tot ce exista
Au inceput sa creada ca lumea care i-a nascut este a lor
Si au facut cu ea tot ce era mai sinistru de imaginat
Au intristat felul de a fi a toata suflarea
Si inca nu au terminat
Nu le va ajunge niciodata

De aceea nu ma opresc
Ar insemna sa risc prea mult
De aceea n-am apucat sa prind radacini
A trebuit sa fug
Dintr-o viata in alta
De violenta si de setea de putere a omului nou
De nevoia lui de a stapani si de a avea
De a detine controlul si de a biciui sclavi
Nici macar nu cred cu adevarat legendele lor
Sau cartile si filmele lor mincinoase
Nu imi place muzica si vibratia lor
Nu imi place tradarea de care s-au dovedit a fi in stare
Nu in arhivele lor mi-am gasit adevarul
E suficient sa privesc in jur
Istorie contemporana desfasurandu-se sub ochii mei
In ciuda bolilor si a supararilor de tot felul
In ciuda crimelor si a mizeriei
Lumea asta ar putea fi cea mai buna dintre toate lumile posibile
Mi ar placea sa mai vin aici
Peste foarte mult timp
Sa vad ce s-a ales de noi
De tot miracolul asta esuat
De toate uneltirile si de tot raul
De toate cuvintele si de toate sentimentele
De toata stiinta cultura si spiritualitarea acestei lumi

Imperiul roman s-a intors in praf
Cu toti zeii lui
Grecii
Filosofi si luptatori
Si ei cu zeii lor
Inapoi in praf
Si Alexandru cel Mare
Si persii
Egiptenii
India si China antica
Mayasii
Aztecii
Incasii
Otomanii
Francezii lui Napoleon
Colonistii spanioli si englezi
Nazistii si comunistii
Impreuna cu toate credintele si minunile lor
N-a mai ramas nimic
Ruine si povesti fara cap si coada
Asa isi vor aminti si de noi
Ca de o etapa
Isi vor imagina ca eram niste barbari
Sper sa-si dea seama de asta si sa fie mai buni
Sper sa fie liberi

Aproape la fel de trecatori ca fluturii
Suntem facuti din apa si lumina
Din spirit si sange

Oriunde vei merge
Oricat de departe
Oricat de mare va parea singuratatea
Sa-ti amintesti de sufletul pe care-l respiri
Sa te regasesti in tot ce a fost mai frumos

Si sa lasi urme daca simti ca merita sa le gaseasca cineva
O sa te bucuri tot tu

strainul

parte ramasa departe
ca un semn intr-o carte
eu plec la noapte

frumoasa
lumea toata
o roata
ramasa
neintoarsa
uitata

intr-o clipa
cat am clipit o data
cu rasuflarea taiata
mi s-au inchis pleoapele intr-o lume
si cand s-au redeschis eram aici
fara busola
singur
nici macar nu stiu daca
pentru prima sau ultima data

franturi de amintiri sau viziuni
reflectate intr-o mare de cioburi de oglinda
simboluri si semne

rascrucea
indoiala
pasiunea
dorinta

18

am fi putut avea totul
am fi putut fi oricine
am fi putut deveni orice visam
sunt sigur ca iti amintesti

dar noi am ales
sa nu sacrificam pe nimeni
sa nu atingem nimic
sper ca a meritat

clipe locuri suflete
la numai doi pasi in spate
din cand in cand ne aruncam inapoi
zambind vrajiti si impacati

simt ca s-a mai intamplat
ne-am imaginat vesnicia
si n-am mai murit impreuna
mie tot nu-mi vine sa cred

de ce iubesc moartea

(for Ray Manzarek)

ma intreaba lumea
de ce iubesc moartea
atat de mult

pentru ca e mereu acolo
cu mine
cand totul ramane in urma

pentru ca imi place privirea ei
cand se gandeste la mine

pentru ca imi place parfumul ei
ca o ploaie de toamna
cand o sa raman doar eu cu ea

o iubesc pentru ca o cunosc
pentru ca mi-o amintesc
a fost blanda cu mine
atunci cand marele rau m-a gasit
ea m-a aparat
m-a luat cu ea
m-a ascuns

s-a napustit asupra imperiilor
si in maretia ei
m-a salvat de la o vesnicie nebuneasca
de care n-am nevoie
dar pe care as fi putut sa mi-o doresc
a fost buna cu mine
m-a invatat pretul vietii
mi-a aratat ce inseamna

o iubesc pentru ca ma asculta
pentru ca are rabdare si nu termina cu mine una doua
pentru ca imi aminteste ce am de facut
pentru muzica si poezia ei o iubesc

cei care ne vor numai pentru ei nu inteleg

baloane de sapun

am mintit cuvinte
am pus morti in morminte
am uitat juraminte
copil fara minte
am ranit si-nselat
am fost tradat si uitat
in desert lasat
ispitit si speriat

si inca de atunci
am incalcat porunci
un blestem si o vraja
un ocean si o plaja
samanta rasare
si mai bine ca moare
si toate sub soare
nu sunt
ti se pare

noroc sau destin
mereu o sa vin
sa-mi picur venin
din floarea de crin
orizontul fuge
nimeni nu-l ajunge
cine sa mai stie
daca-o sa mai fie

putin tulburat
cu gandul plecat
intr-un vechi palat
dintr-un alt regat
sau in spital pe pat
in camasa legat
alb imaculat
doliu spiralat

si iarta si uita
ca nu e iubita
durerea e muta
surda si multa
ca iarna trecuta
frumoasa urata
sublima si sluta
din ingeri tesuta

cumva s-a-mplinit
undeva la un schit
acum foarte multi ani
printre zei si titani
sau mi s-a parut
tot ce am vazut
ca s-a aratat
si ca te-ai schimbat

pentru totdeauna
de mana cu luna
noaptea pe drum
exact ca acum
soapte si fum
flacari si scrum
baloane de sapun
se descompun

year 2012

amazing stories and no one to blame
living the dream, no hate and no shame
healing with love a desert of pain
blinded by light, burned by the flame

the muse was an angel when we lived in vain
unforgettable moments of falling and fame
words and a memory, washed by the rain
your wonderful smile, crushed by the train

this world is a number,a dream in your brain
a symbol of murder, no face and no name
imagine yourself in a sphere again
a nuclear end, a bomb from a plane

you always want more and this is insane
I just broke the mirror, now we are the same
souls of the stars, playing a game
never forget, that's why we came

wings

go back anytime you want
if you want
if you really want
so you can see your future
go on
live again this beautiful end
of the last night
no matter what that means anymore
no moon and no sun
nothing
fast forward
very fast
blinding lights
we are so young
i remember every step
before even doin' it
i came from far away
i never stop
but never say never
you said
and you were right
you were so right

wasted
no
peaceful
in the end
we got what we deserved
and once upon a time
for a moment
i swear we were infinite
alive and free
we were gods
we were the only two
from the beginning
to the end of all

i am you
and you are me
venus
lucifer

there is your answer
truth beyond life and death
but not without' em
not without love

good and bad
go to bed
you make me sad