aminteste'ti

cand ti'ai pierdut inocenta,

chiar ai uitat de ea undeva, sau ti'a fost furata?

ce s'a intamplat mai exact acolo, atunci?

iti amintesti contextul?

imprejurarea?

cine mai era de fata?

e important.

A FI

oamenii nu se mai pot revolta. pentru ca ar insemna sa muste mana care ii hraneste. vezi cazul militienilor carora statul le taie din salariu. statul ii taie banii dar el te baga la puscarie daca dai in stat. nu e drept, pentru ca mana care il hraneste nu ii face un favor platindu'l ca te baga la gratii, ea beneficiaza de pe urma lui, si a incarcerarii tale, iar militianul se gudura ca un caine de paza hranit bine, imbracat in uniforma'i impunatoare. de'aia e ea, mana , atat de mare incat sa hraneasca atatia posibili nerecunoscatori care sa o muste. cand cineva te angajeaza, te cumpara cu totul. incerci atunci sa te dedublezi: sa fi unul la serviciu-pe bani, altul acasa sau cu prietenii-pe care nu il cumpara nimeni. iar tu nu esti 2, esti 1. si ajungi sa devii al doilea, falsul tu, care se trezeste in fiecare zi la aceeasi ora, sta in trafic sau inghesuit in metrou ca sa ajunga in locul care da sens existentei tale virtuale. de banii veniti de acolo depinde situatia ta in afara serviciului. de felul in care esti vazut si de posibilitatile de avansare esti preocupat cu siguranta si in afara serviciului. dar tu esti 1, nu 2, asa ca de fapt nu te dedublezi, te transformi. timpul tau pentru tine se risipeste in numele celui care te plateste. vor veni multi cu exemple ca nu e asa, ca el si cu seful lui se inteleg bine, ca isi ia suficienti bani, ca se distreaza cand nu munceste si ca asta e viata, nu sa fii un parazit. insa sunt putini cei care se inteleg cu sefii si isi iau banii la timp, iar in afara orelor de program nu sunt stresati. asta tine de sansa. si o sa vina iar unii sa spuna ca depinde de cat de bine esti pregatit si depinde de caracter. de cat de bine esti pregatit de cine si pentru ce? iar caracter, de care? de luptator? pentru cine? pentru banii tai? si pe langa ai tai pentru ai cui? cu ce pret? pentru ce cursa asta stupida de a fi cat mai performanti in favoarea angajatorului, care el stabileste cat iti da. ca la scoala, notele, de
catre profesori. aici ti se pare ca negociati, dar tu esti invatat ca nimeni nu e de neinlocuit, asa ca nu negociati de pe pozitii egale. tu esti la el, nu el la tine. ca niste camatari cu munca ta, ca niste casinouri care pierd numai in filme.



meseria e "bratara de aur", nu munca pentru altul. atentie la nuante. oamenii nu ar trebui sa poata avea atat de mult incat sa poata cumpara alti oameni. sclavagismul financiar modern pare suportabil atata timp cat suntem crescuti ca puii de la kfc,
deformati, stupizi, numai sa muncim, sa votam, doar pentru ca profitul sa fie cat mai mare. urias in comparatie cu firimiturile care cad de la masa stapanului facut stapan de cei cu suflete de sclavi. si toate astea au ajuns sa para cuvinte prea mari si prafuite in societatea moderna si care a avut atatea revelatii incat s'a plictisit si a ales sa'si consume pur si simplu indiferenta. traim intr'o lume de clone, urmasi modificati si imbolnaviti genetic de stiinta ajunsa in slujba
disperatilor care conduc guverne si tiparesc bani si fac reclame frumoase pentru noua specie redusa de la fiinta ganditoare la consumator monstruos, prost, urat, oribil si rau. violuri, crime, manipulare, filme care spala creiere, opulenta, rasism, razboaie mondiale, frica asezata in suflete cu ajutorul religiilor, al armatei si al televiziunii. intre sapte adevaruri o minciuna pare adevarata si ea. insa un singur mar stricat le va putrezi pe toate cele din jur, cu toate ca nu se face primavara cu o floare. de'aia cred ca oamenii nu se mai pot revolta. decat impotriva lor. si'abia atunci... pana se vor revolta si altii impotriva celui pe care singuri l'au creeat din frica, ducem acest razboi ca in filmele science-fiction cu specia de clone care consuma mai mult decat are nevoie, in inconstienta ei, care secatuieste cu ura planeta pentru a produce mai multe clone care s'o secatuiasca cu mai mare indarjire. o specie proasta si aparent puternica, obedienta aceleiasi specii mizerabile care a nascut'o. nu inteleg insa cum de nu si'au dat seama ca internetul e o arma care se va intoarce impotriva lor. e adevarat, cu internetul le'a reusit globalizarea, dar cand credeau ca au distrus sentimentul national in popoare, acestea si'au regasit folclorul, basmele, antichitatea. Si comunicand, comparand si combatand, au ajuns sa gaseasca numitorul comun din toate, adevarul. vindecarea. cum le'a scapat deci internetul? au subestimat omul, adevarul, gandul bun. deci: ori l'au facut ca sa manipuleze si nu au banuit efectul de bumerang, ori aia care l'au facut, buna treaba au facut. si daca de azi n'ar mai fi, a trezit deja oricum suficiente constiinte ca sa avem motive sa fim optimisti. nu mergem inainte sau inapoi, in sus sau in jos. timpul nu se masoara, materia e doar o parte din constiinta. respira. adanc. imagineaza'ti cea mai buna dintre toate lumile posibile si suprapune'o peste aceasta. cauta raspunsul, esenta, intelege cine esti, de ce esti aici, si urmeaza'ti destinul oricare ar fi el. acceptarea unei minciuni convenabile nu va face bine nimanui, nici macar celor care te mint. nu esti aici ca sa fii infrant sau ca sa invingi. constientizeaza'ti existenta, raporteaza'te la adevar si implineste sfera apoi bucura'te de perfectiunea ei, impreuna cu ea.

poze preluate de pe:

http://www.stumbleupon.com/su/2qL7wC/www.pixcetera.com/blog/2009/12/25/the-decade-in-pictures/

ANOTIMPURILE

si'ntr'o zi, dupa-amiaza, toamna asa, cand soarele va lumina portocaliu blocurile cenusii din cenusa in cenusa, nemaiavand nimic de pierdut sau de castigat, alaturi de toate amintirile, cercul se va inchide zambind. sarpele isi inghite coada si de aici inainte incepe vesnicia. nu mai conteaza ca ai uitat sa incui usa, ca ai lasat apa curgand, ca de fapt e intuneric la ora asta si iarna are gust de fier inghetat din care musti si'ti spargi dintii de diamant in mii de cioburi de oglinda si stropi de sange doar ca sa nu simti nimic...

toate astea doar ca sa nu mai simti niciodata nimic...

un strop de univers dintr'o lacrima care nu plange iti alunga ceatza desi tu te faci ca n'ai vazut, ca nu stii. alegi sa nu crezi. e prea mult? cat inseamna atunci prea putin? esti gata sa te dizolvi in nimic, sau te transformi in sfera de lumina si te intorci in totul din care ai venit?

deschizi ochii si, in viteza, prin geamul masinii cu ingeri, vezi un alt oras, alte vitrine colorate, alte valuri de timp coplesind trecatorii in trecerea lor trecatoare... vrajitoare, spirale de fum, serpi dansand cu pasari in dimensiuni de iluzie... materia isi modifica forma si esti in mijlocul campului, singur, zvarcolindu'te de durere in noroiul inghetzat, cu gura plina de sange, tinand in mana un pistol ruginit din tzeava caruia ai muscat cu sete, a mia oara, razand, plangand, racnind sa vina primavara pe un nor din care sa ninga flori de cires si sa zboare randunele si sa fie soare.

toate astea ca sa uiti vara aia.
toate astea doar ca sa nu mai simti nimic. niciodata.

FARA VIOLENTA

recent, era sa uit tot ce invatasem in ultimii ani. eram pe malul lacului ior si ma uitam cum inoata un batranel, cum sta lumea la soare in slip, fete, doamne, copii, barbati, plin. si cum stateau ei asa sub vreo umbreluta sau salcie, iata ca apare un bgs pe bicicleta, un politist comunitar cu o burta de cred ca nu'si mai vazuse organu' de treij' de ani, cu mustata si chipiu, tot tacamul, si o femeie mai urata ca o mie de barbati, tot comunitara, cu un sacou mai mare cu patru numere si o fatza de frustrata nefututa, in pantaloni si pantofi de ingropaciune. si incep ei trei, reprezentantii autoritatii, sa se ia de lume. ca de ce stau acolo ca una alta ca sa plece. pfff... am luat foc. dar pana sa ma agit eu ca e planeta noastra si ca nu ne spun ei unde sa stam la soare si unde nu, vad ca oamenii de care se luasera ii ignorau maxim. fetele tot fara sutiene, un nene asculta un radio mic la ureche scarpinandu'se in cur... super ! si s'au tirat legalii ca niste sclavi ce erau. am mers in urma lor zicand tare, sa ma auda: "ce bine ca mai e un pic si mor prostii astia si ne ramane noua tot. pisha'm'as pe legile lor si pe prostii care ii slujesc!" nefututas si umflatus comunitaris aia, cica sunt platiti de noi sa ne serveasca si sa ne protejeze. de fapt oamenii functioneaza ca o firma de paza si protectie pentru aia de la putere, care au ajuns acolo cu japca, numarand voturi. si ei platiti tot de noi si de parintii si prietenii nostri. si dupa ce ca ne spun unde avem voie sa stam si unde nu, ne fura banii taind ei salarii si alocatii si pensii ca sa stea copiii lor de cacat in puf parfumat. in fine. ati vazut la greci? au murit si politisti, si angajati ai bancilor, in lupta de strada cu alti greci, care nu au mai suportat umilinta. cum sa se bata intre ei ? cum sa slujeasca politistii aia sau astia de aici un sitem care le taie din salarii si ii foloseste ca pe politie personala? cum sa se omoare cu fratii lor? cum sa dea amenzi si sa bage lume la puscarie in numele unui sistem care ii face roboti si le fura sansa la fericire lor si familiilor lor? cum sa lucrezi stresat intr'o banca, la acelasi birou infect zi de zi, uitand sa traiesti cu adevarat? cum sa vrei sa faci cariera si sa avansezi calcand pe cadavre si distrugand vieti, ademenind oamenii prin reclame ticluite, ispitind cu buna stiinta? cum sa fi un functionar infect opt ore pe zi si sa o arzi plictisit si cu banii taiati fix de aia pentru care faci bani si sa fi scarbos cu aia care te blesteama de dincolo de ghiseu? asta e viata? functionar? politist? sclav in banca? avocat? recuperator sau bataus pentru sistem? bancherii spun sa nu ne revoltam datorita vremurilor pe care le traim, ca mai mult avem de pierdut. pe bune? si ca mai bine am munci mai mult. ca suntem lenesi. da? asistatii social sunt de vina? ca sunt prea multi? eram furios pe cei dinainte ca nu au facut nimic. ii injuram. ca datorita lor am ajuns aici si ca nu au zis la timp ce trebuia zis si ca nu au miscat un deget. si iata cum am ajuns la inceput. aici era sa uit ce invatasem. eram gata sa ma alatur ideii de revolta violenta, frontala. noi si ei. odata pentru totdeauna. pe de'o parte ei: politicieni, biserica, sarbatorind impreuna ziua europei cu granite desenate cu sange, bancheri, detinatori de trusturi media, armata, politia. de cealalta parte, noi: cei cu al treilea ochi deschis. si'aici mi'am dat seama. ei exista pentru ca noi luptam cu ei. ca in '89 sau ca la mineriade. de fapt nu avem nevoie de nimic din ce ofera ei. nu reprezinta modele pentru noi. nu ne'au facut niciodata nici un bine. de cand e istoria n'au facut decat sa omoare profeti si sa ascunda adevarul. ne'au indepartat de adevarata noastra natura, de culoare, de muzica, de pasiune. orice razboi aduce profit tot lor, asa ca de ce sa murim pentru ei? politistilor din lumea intreaga, slujiti un stapan nebun. avid de o putere gresita si frustrat ca el nu se distreaza ca noi. si mai stiti ceva? nu o sa miscam un deget. bateti'va intre voi daca vreti. n'o sa luam parte la nenorocirile voastre de aici inainte. nu mai raspundem la provocari si la agitatori care vor sa ne incite ca sa arate lumii inca o data ce barbari suntem. cum au facut la chisinau recent. noi avem experiente de trait, oameni de cunoscut si de iubit, muzica de compus si cantat, tablouri de pictat, filosofie de aprofundat, copii de facut si de crescut in armonie. avem de dus o lume mai departe. ce crezi? ne'am dat seama. iar procesul e ireversibil. daca te'ai intoarce din viitor exact aici si acum, ce ai face? asta e discutia. nu tre' sa te iubesti, tre' sa te cunosti. si atunci o sa iubesti si iti vei gasi fericirea. linistea e o completare a sacrificiului facut cu zambetul pe buze. si nu e usor, ca d'aia se numeste sacrificiu. adevar va spun: bulangiii astia care si'au incercat'o dintotdeauna cu noi, sunt pe duca :) pur si simplu, de la sine, curand, veti vedea...

SARPELE CU OCHELARI

in ultimul timp parca cerul e mai albastru. si in ultimul timp soarele parca e mai galben. ca in abecedar, cand eram mici. cand eram mici... :) tot ceea ce credeam atunci, se confirma acum. imaginatia noastra de atunci elibera vise pe care cei mari nu le credeau pentru ca, sarmanii, invatasera la scoala si la biserica sa nu creada in cai verzi pe pereti. ci in preoti si autoritati. noi credem in cai verzi pe pereti si ei exista pentru ca noi i'am calarit de atatea ori... :) mereu mi s'a parut ca aud si vad muzici si peisaje din alte lumi. eram sigur, chiar daca pentru o perioada s'au straduit sa ma convinga ca ma insel. copacii infrunziti mai mult decat niciodata, de un verde intens, curcubee...atat de multe vara trecuta...tineti minte? si zapada de asta iarna, ca in povesti...

treceam azi prin fata unei banci si vedeam fetzele celor care lucrau inauntru.am avut aceeasi senzatie ca si ieri cand am trecut prin fatza tribunalului. ma gandeam: "nu v'ati saturat sa lucrati aici? sa furati munca altor oameni? sa va duceti traiul de pe urma nenorocirii altora? ce v'a facut atat de rai? sunteti atat de tristi, de singuri si de dispretuiti... cum puteti trai asa? slujind un stapan care va mai arunca resturi?" ma gandeam ce tare ar fi sa le scriu mesajul asta si sa'l gaseasca dimineata cand vin la serviciu, zi de zi, lipit pe usa. sa ii urmaresc unde stau si sa gaseasca asta si acasa, in cutia de scrisori. ma bucur cand aud de oameni ca demisioneaza si se apuca ei de ceva, pentru ei si pentru cei dragi lor. se apuca de ceva ce le place. si asta e bine pentru Pamant. chiar daca e un pic greu la inceput si te lovesti de multi cu fericirea blocata. nu trebuie sa uiti ca sunt din ce in ce mai multi ca tine, pe care te poti baza si care te asteapta sa se bazeze pe tine.

nu stiu daca e de la ochelarii de soare, dar din ce in ce mai multi oameni isi vad viata ca pe pelicula, intr'o lumina stranie dar familiara...lumina aia care ii impaca cu ei si cu ceilalti, lumina aia de cand erau mici si au adormit pe iarba, sub un copac cu frunze de un verde atat de intens si de firesc, printre care niste raze de soare patrundeau sa le gadile zambetul la vederea lui Peter Pan invaluit in culoare, imprastiind praf fermecat peste o lume magica. habar n'aveau pe vremea aia ce sunt banii. si o sa uite din nou :)

lumea asa cum o cunoastem noi se apropie de sfarsit. anotimpul cel lung si rece se termina. intram intr'o noua primavara a Pamantului. deconecteaza'te de la ei. intoarce'te la tine. la ai tai. la natura. simte din nou, deschide'ti cutia aia uitata cu toate amintirile. acolo esti. de acolo pleci mai departe. acolo se sfarseste apocalipsa ta. in curand, totul va fi altfel.

iar acum, doamnelor si domnilor, sezonul 2010! lasati miracolele sa se intample si credeti in ceea ce vine! timpul e ca un sarpe incolacit, asa ca luati'va ochelarii de soare cu lentile galbui ca sa stie ca nu va temeti :)

RA

in infinitatea lui de neperceput pentru mintile muritorilor, universul e impodobit cu stele. si le arata indragostitii dintotdeauna, dandu'le nume si semnificatii. sunt frumoase. astronomii incearca sa le citeasca drumul, astrologii incearca sa le citeasca gandul. stelele ne spun cat e ceasul si cand e noapte. unele dintre stele pot straluci insotind destine, altele canta despre sfarsit. cateodata aceleasi. viata insasi, florile, fluturii, tu, totul exista numai datorita stelelor. fara lumina si caldura lor nu ar fi nimic, nici macar dragoste. undeva, nici macar nu stiu unde, in infinit, una dintre stele se numeste SOARE. unii spun ca stiu cand si cum s'a nascut soarele. eu nu'i cred. si nu cred ca stiu nici cum a nascut soarele la randul lui viata asa cum o stim noi. o stea care ne ajuta cu lumina, caldura si energie. steaua fara de care nu ar exista posibilitatea cultivarii hranei sau a intretinerii vietii. nu ne da mai multa caldura sau mai putina decat avem nevoie. cu energia ei putem alimenta necesarul de electricitate al intregii planete pamant. datorita acestei stele avem anotimpuri cu zapada, ploi si dogoare. astfel plantele cresc cu apa, lumina si caldura, apar fructe, legume, lanuri de grau pentru paine, animalele se hranesc fiind hrana pentru alte animale la randul lor. e o stea care ne ajuta mai mult decat orice si, mai mult decat orice, da sens existentei noastre la fiecare pas constient. civilizatii stiute si nestiute au inteles rolul soarelui si i'au dedicat monumente carora cei de azi le'au patruns sensul sau nu. trecutul si viitorul "sunt scrise in stele". toate raspunsurile la toate intrebarile filosofiei. soarele nostru este legatura cu lumi de care nu stim, lumi care graviteaza in jurul altor stele din infinitul pe care, asa cum suntem noi acum, nu il putem descifra. ce altceva iti poate spune mai frumos povestea inceputului si a sfarsitului decat metafora apusului si a rasaritului in vesnicia ei?

FERICITII

vibram odata cu planeta asta. exista in noi atata chimie si electricitate, apa, rezultatul evolutiei unei celule in sute de milioane de ani. "infinitul" este un cuvant folosit cu usurinta, insa adevarata intelegere a lui, reala perceptie asupra spatiului si a timpului in raport cu efemeritatea pe care o cunoastem, ar trebui sa ne cutremure. pentru ca vietile noastre par atat de scurte, si credem ca numai acum e aici si trebuie sa rezolvam totul, cat mai repede, sa crestem, sa ne inmultim la randul nostru si sa ne integram serios in societate, sa avem serviciu, masina, casa, familie, sa respectam "legea", sa fim buni cetateni. si toate astea din cauza impresiei ca in cateva zeci de ani apari si dispari, de nicaieri spre nicaieri. secunde minute ore zile saptamani luni ani secole milenii....cam aici s'a oprit timpul ca maxima dimensiune pentru constiinta colectiva. spatiul inseamna doar niste stele pe cer pentru celula evoluata gresit. planeta asta care e un organism si respira si a nascut plante si animale din ea insasi, e acum bolnava. dintre toti copiii ei si ai Soarelui, omul a evoluat diferit, iar acum sunt doua specii de oameni. unii care folosesc arme chimice si biologice, care distrug culturi si civilizatii, care tiparesc bani transformandu'si semenii in sclavi. si sunt multi acestia, pentru ca e vorba de toti cei care planuiesc si provoaca aceste plagi civilizatiei, cat si despre cei care ii sustin si isi asigura traiul de pe urma acceptarii si a tacerii. de'aia e planeta bolnava, pentru ca astia sunt cei mai multi. exista insa si o alta specie, tot bipeda, dar cu alta privire parca, alt mod de a percepe comunicarea si sentimentele, alt mod de a intelege rolul sau intr'un organism splendid si complex asa cum e planeta cu care respiram in acelasi timp, pe exact aceeasi frecventa. indivizii acestei specii vor salva Pamantul. ei vor asigura echilibru. se cauta, se intalnesc, evolueaza impreuna, independent de aparentul "stapan", lumea materiala. daca "imparatia cerurilor" e Universul, a lor va fi. curand.