ce'mi spun vocile

data viitoare vom fi altfel
vom vibra in alta dimensiune
si alt dans vom dansa
pe altfel de muzica

contururile se vor topi
fara de inimi care sa bata
fara de ochi care sa lacrimeze
fara de buze care sa zambeasca
fara de maini care sa mangaie
dureaza numai cat simti

daca ar fi sa fim sinceri
o clipa
ce'am spune
ce'am face
incotro am merge

destine despletite din vartejul furtunii de timp
plutind printr'un spatiu pictat cu stele
un vals funebru
ca niciodata
invaluit in lumina

constelatii de frica
galaxii de ura
univers fals
sfarsit de drum
capat de linie
inceputul nemuririi
eternitatea impacata cu sufletul
dandu'ti viata
inca o data
pentru totdeauna

poate ca in calatoria ta ai intalnit ingeri
si le'ai smuls aripile si i'ai ucis
vei plati pentru asta
chiar daca nu s'a intamplat
a fost de'ajuns sa te ispiteasca regretul
ca sa nu mai zbori niciodata

nu'ti face iluzii
ne va gasi si aici
nu exista scapare

sapte zile in inima noptii
un fulger la fiecare cuvant sfant
padurea de pini ascunsa de voalul violet
nisip purtat de vant
praful desertaciunii noastre

acolo unde nu te uiti
nu exista nimic
acolo unde nu iubesti
nu exista nimeni
crede
si nu te vei pierde in acest pustiu

urmeaza sarpele care zboara ca pasarile
te va duce dincolo
zidul mare din piatra
fara de porti
iti va parea de netrecut
increde'te si se va sfarama inaintea ta
te astepta inca de la inceput
sa implinesti gandul

cristalul cu cap de mort
iti va spune povestea muntelui dintre lumi
si vei adormi somn adanc
te vei trezi la rasaritul noului soare
in alta parte
iti vei aduna viata risipita de noapte
si vei fi viu

doar ca
legat de patul de spital
n'ai nici o sansa

n'o vezi
n'o auzi
n'o atingi

ii simti parfumul

linisteste'te
n'o sa doara

in lumina lunii
barci de papirus poarta trupuri de zei
plutind incet
nevazute
catre lacul din pestera

minciuna

n'a fost nicicand vorba de altceva decat de sfarsit
motorul imaginatiei noastre
al iubirii insasi

unde vom merge in urmatorul vis
mai aproape sau mai departe de tot ceea ce suntem cu adevarat
la marginea a ceea ce cunoastem
sau in inima infinitei sfere dinauntrul fiintei

cum sa aiba inceput sau sfarsit ceva ce nu exista

bufnite piramide diamant sarpe desert ingeri pini
erau deja aici cand ne'am deschis doua treimi din ochi
scena era deja pregatita pentru jocul meschin pe care l'am ales

organisme complexe
in care se zbate compasiunea delirul si frica
ignoranta regretul si dragostea

in aroganta specifica celor singuri
inca de la inceput
n'a fost vorba de altceva decat despre sfarsit

am visat

in clipa aceea
unii vor pica din picioare
ca secerati
iar ceilalti vor face primii pasi
pe calea de diamant
in vartejul de stele si timp

nu e rau sa'ti amintesti sa mai si mori
atata viata te poate lasa in inima desertului
singur

e timpul ca trecutul sa plece
drumul cel lung e nou si vertical

un pustiu in care merita trait un sfarsit
e un pustiu bun

am visat ceva
o viata de om

ultimul avertisment

nu exista lideri spirituali. acestia sunt doar niste teroristi care isi construiesc armate credule pe care le trimit la moarte in numele unor scopuri malefice. orice fiinta poate creea la randul ei, asa cum si ea a fost creata. este scopul insusi al existentei. creatia nu e in mainile unor lideri care mint ca stapanesc binele si raul. binele si raul sunt consecinte de fapt. creatia e la indemana tuturor organismelor vii. dintotdeauna si vesnic. iar cei care manipuleaza acest adevar reprezinta raul universal. suntem aici pentru a fi cu adevarat si pentru a perpetua miracolul primordial, nu pentru a fi sclavii orgoliilor nemasurate ale raului. cunoasterea e in fiecare fiinta si e de datoria fiecarui individ al oricarei specii sa isi inteleaga rolul in acest infinit inexplicabil de dimensiunea materiala. liderii te vor insela cu invataturi false subminandu'ti calitatea de creator si te vor mentine in ascultare cu porunci. suntem invatati ca lipsa liderilor conduce catre anarhie, dar e o minciuna. liderii nu fac decat sa te amageasca si sa te abata de la implinirea destinului. iti vor alimenta ego-ul si te vor programa sa te consideri superior. cu ce te ajuta superioritatea? ea nu face decat sa separe indivizii de intreg. sa desparta in loc sa uneasca. sa ne para rau pentru cei care se cred lideri spirituali si fura suflete, caci au cazut in minciuna si merg catre nimic. nu'i urmati. alegeti adevarul si viata. sunt in voi, le cunoasteti. nu'i ascultati pe cei care va spun altfel, caci sunt pierduti si va veti pierde odata cu ei. epoca intunecata care stapaneste in aceasta parte a universului va deveni uitare. zorii noii epoci se vad. acest nou rasarit mult asteptat nu poate fi oprit. nu alegeti moartea, dizolvarea in nefiinta. aveti puterea. toti. nu exista alesi. suntem parte a infinitului. iar infinitul e unul, ca nu pot fi doua. numai propria ta credinta nu te poate trada. cei care te fac sa renunti la adevarul din tine incercand sa iti impuna un altul, aparent mai convenabil, iti fura identitatea si dreptul la dimensiunea spirituala cea fara de margini. nu te lasa ispitit. iar cei care ispitesc, opriti'va cat inca va mai puteti salva. este poate ultimul avertisment. cei care se cred invincibili in numele raului ar trebui sa priveasca in timpul lor inventat si sa isi aminteasca: au fost infranti de fiecare data.

orizontul vertical

oamenii se intreaba daca vine sfarsitul ca si cum n'ar mai fi trait niciodata moartea si renasterea

oamenii se gandesc daca merg in rai sau in iad prefacandu'se ca n'au fost niciodata acolo sau dincolo

intr'o lume in care se mimeaza credinte in zei
se nasc idoli chimici
si secte care zambesc cu minciuna pe buze

mi'e atat de dor
de viitor
si de trecutul demult
incat imi amintesc prezentul
in fiecare clipa

ca intr'o bucla a nodului de la streang
retraiesc la nesfarsit invierea invers
imagine peste imagine
chip peste chip
peisaj peste peisaj
suflete peste suflete
pierdute in uraganul clipei de dinaintea plutirii
deasupra pamantului
in balansul franghiei

atatea revelatii
din praf de stele
de ce?

pana la urma, ce cautam noi aici ?
unde e "aici" ?
ce'i asta ?
cum de exista ?
cand e "acum" ?
si mai ales de ce?

nu poti gasi nimic
acolo unde nu cauti

Lumea asta nici macar nu exista...

Timpul from Videocore on Vimeo.

pe drum am fost tacuti. nu simteam nevoia sa zic nimic. nici ea. doar conducea.
ma rezem cu fatza de geam, ca un ultim gest, ca si cum, mai mult de atat nu mai eram in stare, ca o renuntare.
ea, privind inainte, ca si cum nu m'ar fi vazut, ca si cum ar fi singura in masina, ca si cum nu ar fi constienta de prezenta mea, a dat mai tare. nu mult. cat sa faca tacerea definitiva.

"..tre' sa cobori mii de scari..."

zambesc si completez fara sa'mi iau fatza de pe geam:

"...s'ajungi in cele mai albastre zari
deasupra celei mai intinse mari..."

nu'si ia ochii de la drum. ca si cum n'ar fi zis nimic, ca si cum n'as fi raspuns.
dupa inca vreo 50 de km ma trezesc vorbind:

"mie mi se pare ca pana nu inveti sa comunici cu Dumnezeu, sa ii zicem, nu poti comunica cu omul. s'ar putea, oricum, sa fie cam acelasi lucru..."

"zici?"

tacerea se asterne iar. mie mi se pare ca viatza aici e doar un test ca sa vada aia de ne'au facut daca putem duce totul mai departe. e greu, dar cine'l trece va fi fericit in cea mai frumoasa dintre lumi. cand inceputul nu mai pare singurul, cand sfarsitul e doar o trecere, ai castigat. esti infinit.

cand a tras pe dreapta, in timp ce fumam o tigara pe marginea drumului care parea sa nu se mai termine, o aud din nou, deloc surprins, ca si cum dialogul ar fi fost prezent tot timpul:

"si totusi, cumva e mai bine. per total asa, nu te mai ia chiar din casa armata sa te trimita sa te impusti cu unii ca tine in numele vreunei proprietati manjita cu vrajeala patriotica"

"pai da, ca incepe omul, care e om nu clona, sa inteleaga ca nu stia de fapt nimic. bajbaia in cautarea luminii care, recunoscatoare ca a fost stersa de praful de uitare in care se ingropase, in entuziasmul revenirii, ne'a coplesit si a creeat confuzie. cand simti miros de infinit abandonezi curiozitatea pentru inceputurile ivirii din, credeai tu, nimic. atunci cand teama de orice sfarsit se dizolva in "fara de margini" cand nimic nu mai e prea mult sau prea putin, ai depasit trupul si devii fiinta, una cu universul fara de care n'ai fi si care fara de tine n'ar fi la randu'i."

"exact. poti rupe lantul numai vindecandu'ti frica."

"esti stapanait ca un sclav de cei care te mint ca nu mai exista altceva in afara de "aici" si "acum" ."

"dar lasa ce stii. ce simti?"

"simt ca am cazut spre inalt si ca m'am ridicat spre adancuri"

"oamenilor le place sa creada ca adevarul e convenabil, dar s'ar putea sa nu fie chiar asa"

"pai si'atunci? care e scopul? de unde? incotro? cine? de ce? "

"pentru ca tu intrevezi ceva ce nu intelegi si alegi sa crezi ca ti s'a parut."

"eu as vrea sa mor, da' nu din alt motiv... doar sunt curios ce urmeaza..."

"pai si ce faci cand simti ca tre sa te duci? te duci? "

"o sa iau zambind tot ce vine spre mine. ce straniu si sublim mi se pare sa stii sfarsitul si sa nu te doara atata durere..."

zambim cu subanteles, aruncam tigarile si ne urcam inapoi in masina.

scara

stiu ca am sa urc scara si ca am sa plec.
a trebuit sa inteleg totul inainte de drumul cel lung. a trebuit sa invat sa imi amintesc totul, pe toti, pentru totdeauna. am renuntat la tot.

m'am impacat cu existenta a tot ce e fiinta si cu pustiul a tot ce e nimic. am inchis cercul inca o data. fara rai si iad altundeva decat in suflet sau ganduri proiectate de perceptii adevarate sau nebunesti a tot ceea ce este.

lansarea paradoxului va renaste pamantul si va schimba moartea in viata, infinitul va stapani peste timp si regi. muntele printre nori ne asteapta in fiecare anotimp sa ne spuna o poveste; de care am rade daca ne'ar spune'o cineva aici, in inima raului.