Timpul from Videocore on Vimeo.
pe drum am fost tacuti. nu simteam nevoia sa zic nimic. nici ea. doar conducea.
ma rezem cu fatza de geam, ca un ultim gest, ca si cum, mai mult de atat nu mai eram in stare, ca o renuntare.
ea, privind inainte, ca si cum nu m'ar fi vazut, ca si cum ar fi singura in masina, ca si cum nu ar fi constienta de prezenta mea, a dat mai tare. nu mult. cat sa faca tacerea definitiva.
"..tre' sa cobori mii de scari..."
zambesc si completez fara sa'mi iau fatza de pe geam:
"...s'ajungi in cele mai albastre zari
deasupra celei mai intinse mari..."
nu'si ia ochii de la drum. ca si cum n'ar fi zis nimic, ca si cum n'as fi raspuns.
dupa inca vreo 50 de km ma trezesc vorbind:
"mie mi se pare ca pana nu inveti sa comunici cu Dumnezeu, sa ii zicem, nu poti comunica cu omul. s'ar putea, oricum, sa fie cam acelasi lucru..."
"zici?"
tacerea se asterne iar. mie mi se pare ca viatza aici e doar un test ca sa vada aia de ne'au facut daca putem duce totul mai departe. e greu, dar cine'l trece va fi fericit in cea mai frumoasa dintre lumi. cand inceputul nu mai pare singurul, cand sfarsitul e doar o trecere, ai castigat. esti infinit.
cand a tras pe dreapta, in timp ce fumam o tigara pe marginea drumului care parea sa nu se mai termine, o aud din nou, deloc surprins, ca si cum dialogul ar fi fost prezent tot timpul:
"si totusi, cumva e mai bine. per total asa, nu te mai ia chiar din casa armata sa te trimita sa te impusti cu unii ca tine in numele vreunei proprietati manjita cu vrajeala patriotica"
"pai da, ca incepe omul, care e om nu clona, sa inteleaga ca nu stia de fapt nimic. bajbaia in cautarea luminii care, recunoscatoare ca a fost stersa de praful de uitare in care se ingropase, in entuziasmul revenirii, ne'a coplesit si a creeat confuzie. cand simti miros de infinit abandonezi curiozitatea pentru inceputurile ivirii din, credeai tu, nimic. atunci cand teama de orice sfarsit se dizolva in "fara de margini" cand nimic nu mai e prea mult sau prea putin, ai depasit trupul si devii fiinta, una cu universul fara de care n'ai fi si care fara de tine n'ar fi la randu'i."
"exact. poti rupe lantul numai vindecandu'ti frica."
"esti stapanait ca un sclav de cei care te mint ca nu mai exista altceva in afara de "aici" si "acum" ."
"dar lasa ce stii. ce simti?"
"simt ca am cazut spre inalt si ca m'am ridicat spre adancuri"
"oamenilor le place sa creada ca adevarul e convenabil, dar s'ar putea sa nu fie chiar asa"
"pai si'atunci? care e scopul? de unde? incotro? cine? de ce? "
"pentru ca tu intrevezi ceva ce nu intelegi si alegi sa crezi ca ti s'a parut."
"eu as vrea sa mor, da' nu din alt motiv... doar sunt curios ce urmeaza..."
"pai si ce faci cand simti ca tre sa te duci? te duci? "
"o sa iau zambind tot ce vine spre mine. ce straniu si sublim mi se pare sa stii sfarsitul si sa nu te doara atata durere..."
zambim cu subanteles, aruncam tigarile si ne urcam inapoi in masina.
