16 iunie 2011

orizontul vertical


oamenii se intreaba daca vine sfarsitul ca si cum n'ar mai fi trait niciodata moartea si renasterea

oamenii se gandesc daca merg in rai sau in iad prefacandu'se ca n'au fost niciodata acolo sau dincolo

intr'o lume in care se mimeaza credinte in zei
se nasc idoli chimici
si secte care zambesc cu minciuna pe buze

mi'e atat de dor
de viitor
si de trecutul demult
incat imi amintesc prezentul
in fiecare clipa

ca intr'o bucla a nodului de la streang
retraiesc la nesfarsit invierea invers
imagine peste imagine
chip peste chip
peisaj peste peisaj
suflete peste suflete
pierdute in uraganul clipei de dinaintea plutirii
deasupra pamantului
in balansul franghiei

atatea revelatii
din praf de stele
de ce?

pana la urma, ce cautam noi aici ?
unde e "aici" ?
ce'i asta ?
cum de exista ?
cand e "acum" ?
si mai ales de ce?

nu poti gasi nimic
acolo unde nu cauti

9 iunie 2011

Lumea asta nici macar nu exista...

Timpul from Videocore on Vimeo.


pe drum am fost tacuti. nu simteam nevoia sa zic nimic. nici ea. doar conducea.
ma rezem cu fatza de geam, ca un ultim gest, ca si cum, mai mult de atat nu mai eram in stare, ca o renuntare.
ea, privind inainte, ca si cum nu m'ar fi vazut, ca si cum ar fi singura in masina, ca si cum nu ar fi constienta de prezenta mea, a dat mai tare. nu mult. cat sa faca tacerea definitiva.

"..tre' sa cobori mii de scari..."

zambesc si completez fara sa'mi iau fatza de pe geam:

"...s'ajungi in cele mai albastre zari
deasupra celei mai intinse mari..."

nu'si ia ochii de la drum. ca si cum n'ar fi zis nimic, ca si cum n'as fi raspuns.
dupa inca vreo 50 de km ma trezesc vorbind:

"mie mi se pare ca pana nu inveti sa comunici cu Dumnezeu, sa ii zicem, nu poti comunica cu omul. s'ar putea, oricum, sa fie cam acelasi lucru..."

"zici?"

tacerea se asterne iar. mie mi se pare ca viatza aici e doar un test ca sa vada aia de ne'au facut daca putem duce totul mai departe. e greu, dar cine'l trece va fi fericit in cea mai frumoasa dintre lumi. cand inceputul nu mai pare singurul, cand sfarsitul e doar o trecere, ai castigat. esti infinit.

cand a tras pe dreapta, in timp ce fumam o tigara pe marginea drumului care parea sa nu se mai termine, o aud din nou, deloc surprins, ca si cum dialogul ar fi fost prezent tot timpul:

"si totusi, cumva e mai bine. per total asa, nu te mai ia chiar din casa armata sa te trimita sa te impusti cu unii ca tine in numele vreunei proprietati manjita cu vrajeala patriotica"

"pai da, ca incepe omul, care e om nu clona, sa inteleaga ca nu stia de fapt nimic. bajbaia in cautarea luminii care, recunoscatoare ca a fost stersa de praful de uitare in care se ingropase, in entuziasmul revenirii, ne'a coplesit si a creeat confuzie. cand simti miros de infinit abandonezi curiozitatea pentru inceputurile ivirii din, credeai tu, nimic. atunci cand teama de orice sfarsit se dizolva in "fara de margini" cand nimic nu mai e prea mult sau prea putin, ai depasit trupul si devii fiinta, una cu universul fara de care n'ai fi si care fara de tine n'ar fi la randu'i."

"exact. poti rupe lantul numai vindecandu'ti frica."

"esti stapanait ca un sclav de cei care te mint ca nu mai exista altceva in afara de "aici" si "acum" ."

"dar lasa ce stii. ce simti?"

"simt ca am cazut spre inalt si ca m'am ridicat spre adancuri"

"oamenilor le place sa creada ca adevarul e convenabil, dar s'ar putea sa nu fie chiar asa"

"pai si'atunci? care e scopul? de unde? incotro? cine? de ce? "

"pentru ca tu intrevezi ceva ce nu intelegi si alegi sa crezi ca ti s'a parut."

"eu as vrea sa mor, da' nu din alt motiv... doar sunt curios ce urmeaza..."

"pai si ce faci cand simti ca tre sa te duci? te duci? "

"o sa iau zambind tot ce vine spre mine. ce straniu si sublim mi se pare sa stii sfarsitul si sa nu te doara atata durere..."

zambim cu subanteles, aruncam tigarile si ne urcam inapoi in masina.

30 mai 2011

scara


stiu ca am sa urc scara si ca am sa plec.
a trebuit sa inteleg totul inainte de drumul cel lung. a trebuit sa invat sa imi amintesc totul, pe toti, pentru totdeauna. am renuntat la tot.

m'am impacat cu existenta a tot ce e fiinta si cu pustiul a tot ce e nimic. am inchis cercul inca o data. fara rai si iad altundeva decat in suflet sau ganduri proiectate de perceptii adevarate sau nebunesti a tot ceea ce este.

lansarea paradoxului va renaste pamantul si va schimba moartea in viata, infinitul va stapani peste timp si regi. muntele printre nori ne asteapta in fiecare anotimp sa ne spuna o poveste; de care am rade daca ne'ar spune'o cineva aici, in inima raului.

20 martie 2011

licuricii stau deasupra

ingerii din noapte ne lasa sa zburam
in infinit prin padure
in nemarginirea din munti
in oceanul de intens

ei stau langa noi
si zambesc

zero km pe ora la kilometrul zero

in oglinda e cheia
infinitul din ochi a deschis poarta
lumina si intuneric
totul
nimic
explozii in mii de ceruri
pline de culoare
un spectacol perfect
in echilibru perfect
in egala masura maiestuos
trist pur divin
revelator al tuturor sensurilor in acelasi timp
coplesitor dinamic si rau

totul e adevarat
in timp ce adevarul e totul

gandul
iluzia
povestea intamplandu'se inaintea ochilor
cuvantul urmat intentiei desavarseste inceputul
alt timp
alt spatiu se naste
completand infinitul
daruindu'i un nou soare
o noua dimensiune
in drumul ei spiralat
vazut de departe
ca o stea cazatoare
de alti ochi
nascatori de stele cazatoare
si nebunie
pentru cei care odata picurati
alearga la adapost

ispita s'a aruncat inapoi in nimicul din care a venit
si'am stat cu ingerii pana dimineata
luminati de luna plina de noiembrie
si steaua cea mare
ca din alta lume
printre crengi de brazi

apoi ne'am dus
am inchis poarta in urma
si am trecut inapoi
un indicator in drumul prin noapte
si ceatza
inapoi in indoiala
prin taramul mortii
dar ghidati de doi necunoscuti stranii
apoi singuratatea clipei
contururi modificate
materie
timp
spatiu

trebuia sa mai fi stat putin

9 martie 2011

drept de vot

cand ajungi sa urasti ceva ce iubesti
sa nu faci iubirea pierduta
ca ea e acolo
si o vezi uitandu'se la tine

daca ajungi sa iubesti ceea ce urasti
faci ura pierduta
si nu mai e nimeni acolo sa te priveasca
in afara de iubire

11 februarie 2011

vreau

cateodata iti amintesti
si nu poti fugi de asta
iti amintesti chipuri
situatii
iti amintesti cum pluteai in zbor
deasupra lumii intregi si nimic nu te putea atinge
zambetul acela care vindeca tot raul
si cuvantul care linistea orice zbucium
privirea care te impaca si puteai sa mergi mai departe
mangaierea care iti aducea somnul
si respiratia fiintei langa care credeai ca o sa mori
fara regrete

2 februarie 2011

afternoon sunshine

they want blood
circus is just the joke
that gods played to us

are there any good gods in the sky
or in the middle of the earth
or in the middle of nowhere

what if we're lost

we choose to believe
in the golden age
at the golden hour

where do we come from
and where do we go from here

your first memory
versus
your most recent action

what happened to you
between those two moments in time
are you dreaming right now
are you tripping right now
are you

who do you love
and who loves you

now
seriously
who do you really love
could you kill for that person
would that person eventually
die for you

is this universe
even
real
what is real
who are you
who do you really are
how old are you
you remember living other lives

is this existance of yours
changing anything

how infinite is the time
the space
and the thought

i guess we'll find out pretty soon

to be or not to be
that's what's next