"...cand ma uit inapoi, vad cum am marcat drumul. toate semnele pe care le'am lasat pe tablite de lut, picturi rupestre, temple stranii, basoreliefuri, carti antice, poze, muzica, ritualuri, poezie, filme... cumva, la un moment dat, orbiti de o falsa lumina, ne'am ratacit intr'o lume care parca nu era a noastra. insa in adancul fiintei simteam, intuiam, incercam sa regasim drumul. si'atunci am inceput sa incercam sa ne intoarcem. multi au pierit in cautarea drumului pierdut. dar intr'o zi, nu demult, cativa au zarit, departe, atat de departe incat nici nu indrazneau sa spere, un fluture. au urmat ceea ce nu era mai mult decat o parere colorata sau poate doar o iluzie ca un fum, in ciuda fricii celorlalti de a merge dupa un gand. cand incepusera sa creada ca fluturele era un miraj, au gasit niste semne stranii ingropate in deshert, care vorbeau despre alte semne, uitate intr'o jungla, si in niste munti, si pe niste insule. au mers intr'acolo si, cu rasuflarea taiata, au vazut cum taramul din vis se desfasoara aievea inaintea lor. s'au intors sa le spuna si celorlalti ca au regasit ceea ce ramasese numai poveste. intai nu nu i'au crezut, li s'a facut teama de nebunia lor si i'au strivit cu pietre. dar ei s'au nascut din nou. miracolul a fost atat de mare incat a cuprins inimile celor pierduti, renascandu'i. le'a redat vdederea celor orbiti de falsa lumina si ochii lor au vazut adevaratul soare pentru prima data in noua lor viata. aici suntem acum..."
- Solescu!
- Solescuuu!
- Aa..Prezent!
- Iar visezi? Iar nu esti atent?
- Va rog sa ma scuzati doamna profesoara.