oamenii nu se mai pot revolta. pentru ca ar insemna sa muste mana care ii hraneste. vezi cazul militienilor carora statul le taie din salariu. statul ii taie banii dar el te baga la puscarie daca dai in stat. nu e drept, pentru ca mana care il hraneste nu ii face un favor platindu'l ca te baga la gratii, ea beneficiaza de pe urma lui, si a incarcerarii tale, iar militianul se gudura ca un caine de paza hranit bine, imbracat in uniforma'i impunatoare. de'aia e ea, mana , atat de mare incat sa hraneasca atatia posibili nerecunoscatori care sa o muste. cand cineva te angajeaza, te cumpara cu totul. incerci atunci sa te dedublezi: sa fi unul la serviciu-pe bani, altul acasa sau cu prietenii-pe care nu il cumpara nimeni. iar tu nu esti 2, esti 1. si ajungi sa devii al doilea, falsul tu, care se trezeste in fiecare zi la aceeasi ora, sta in trafic sau inghesuit in metrou ca sa ajunga in locul care da sens existentei tale virtuale. de banii veniti de acolo depinde situatia ta in afara serviciului. de felul in care esti vazut si de posibilitatile de avansare esti preocupat cu siguranta si in afara serviciului. dar tu esti 1, nu 2, asa ca de fapt nu te dedublezi, te transformi. timpul tau pentru tine se risipeste in numele celui care te plateste. vor veni multi cu exemple ca nu e asa, ca el si cu seful lui se inteleg bine, ca isi ia suficienti bani, ca se distreaza cand nu munceste si ca asta e viata, nu sa fii un parazit. insa sunt putini cei care se inteleg cu sefii si isi iau banii la timp, iar in afara orelor de program nu sunt stresati. asta tine de sansa. si o sa vina iar unii sa spuna ca depinde de cat de bine esti pregatit si depinde de caracter. de cat de bine esti pregatit de cine si pentru ce? iar caracter, de care? de luptator? pentru cine? pentru banii tai? si pe langa ai tai pentru ai cui? cu ce pret? pentru ce cursa asta stupida de a fi cat mai performanti in favoarea angajatorului, care el stabileste cat iti da. ca la scoala, notele, de
catre profesori. aici ti se pare ca negociati, dar tu esti invatat ca nimeni nu e de neinlocuit, asa ca nu negociati de pe pozitii egale. tu esti la el, nu el la tine. ca niste camatari cu munca ta, ca niste casinouri care pierd numai in filme.
meseria e "bratara de aur", nu munca pentru altul. atentie la nuante. oamenii nu ar trebui sa poata avea atat de mult incat sa poata cumpara alti oameni. sclavagismul financiar modern pare suportabil atata timp cat suntem crescuti ca puii de la kfc,
deformati, stupizi, numai sa muncim, sa votam, doar pentru ca profitul sa fie cat mai mare. urias in comparatie cu firimiturile care cad de la masa stapanului facut stapan de cei cu suflete de sclavi. si toate astea au ajuns sa para cuvinte prea mari si prafuite in societatea moderna si care a avut atatea revelatii incat s'a plictisit si a ales sa'si consume pur si simplu indiferenta. traim intr'o lume de clone, urmasi modificati si imbolnaviti genetic de stiinta ajunsa in slujba
disperatilor care conduc guverne si tiparesc bani si fac reclame frumoase pentru noua specie redusa de la fiinta ganditoare la consumator monstruos, prost, urat, oribil si rau. violuri, crime, manipulare, filme care spala creiere, opulenta, rasism, razboaie mondiale, frica asezata in suflete cu ajutorul religiilor, al armatei si al televiziunii. intre sapte adevaruri o minciuna pare adevarata si ea. insa un singur mar stricat le va putrezi pe toate cele din jur, cu toate ca nu se face primavara cu o floare. de'aia cred ca oamenii nu se mai pot revolta. decat impotriva lor. si'abia atunci... pana se vor revolta si altii impotriva celui pe care singuri l'au creeat din frica, ducem acest razboi ca in filmele science-fiction cu specia de clone care consuma mai mult decat are nevoie, in inconstienta ei, care secatuieste cu ura planeta pentru a produce mai multe clone care s'o secatuiasca cu mai mare indarjire. o specie proasta si aparent puternica, obedienta aceleiasi specii mizerabile care a nascut'o. nu inteleg insa cum de nu si'au dat seama ca internetul e o arma care se va intoarce impotriva lor. e adevarat, cu internetul le'a reusit globalizarea, dar cand credeau ca au distrus sentimentul national in popoare, acestea si'au regasit folclorul, basmele, antichitatea. Si comunicand, comparand si combatand, au ajuns sa gaseasca numitorul comun din toate, adevarul. vindecarea. cum le'a scapat deci internetul? au subestimat omul, adevarul, gandul bun. deci: ori l'au facut ca sa manipuleze si nu au banuit efectul de bumerang, ori aia care l'au facut, buna treaba au facut. si daca de azi n'ar mai fi, a trezit deja oricum suficiente constiinte ca sa avem motive sa fim optimisti. nu mergem inainte sau inapoi, in sus sau in jos. timpul nu se masoara, materia e doar o parte din constiinta. respira. adanc. imagineaza'ti cea mai buna dintre toate lumile posibile si suprapune'o peste aceasta. cauta raspunsul, esenta, intelege cine esti, de ce esti aici, si urmeaza'ti destinul oricare ar fi el. acceptarea unei minciuni convenabile nu va face bine nimanui, nici macar celor care te mint. nu esti aici ca sa fii infrant sau ca sa invingi. constientizeaza'ti existenta, raporteaza'te la adevar si implineste sfera apoi bucura'te de perfectiunea ei, impreuna cu ea.
poze preluate de pe:
http://www.stumbleupon.com/su/2qL7wC/www.pixcetera.com/blog/2009/12/25/the-decade-in-pictures/