ne'am nascut intr'o societate de consum care ne creste ca sa fim cat mai productivi, ca pe puii de la kfc. cat mai utili si mai neinsemnati ca univers fiecare in parte. ni se pun la dispozitie tot felul de dispozitive de comunicare de care nu avem neaparata nevoie dar pe care ajungem sa le consideram indispensabile si pentru care platim enorm. ele pot fi, evident, foarte usor de urmarit. de ascultat. putem fi localizati cu ajutorul cip-ului din pasaport, pe care unii in america si l'au bagat deja, demonstrativ, benevol, sub piele. pe cati bani, de fapt? si cat de bou sa fi ca sa faci asta si cat de iresponsabil in mesajul tau? avem banii pe carduri, bani care nu exista. suntem educati sa ne imbracam frumos, sa invatam in sistemul asta idiot, sa lucram in banci private sau institutii ale statului. tunsi regulamentar, mirosind a cel mai bun parfum, cu cel mai scump ceas, cel mai elegant costum. costumul este cea mai odioasa uniforma. asa ni se prezinta omul realizat, implinit. uniformizare, spalare de creier la televizor cu stiri si reclame, si mai ales cu ajutorul internetului. astia chiar au castigat. globalizarea a reusit speculand mandria, orgoliul. insa nimic nu e vesnic, in niciuna dintre lumi. pentru ca miracole se intampla. si chiar daca acum e vorba numai de bani, masini, case, droguri, arme si tarfe, intr-o zi, cei putini care simt cu inima si rad si plang si sunt nepasatori la minciuna asta de evolutie, vor reusi sa convinga din nou omenirea ca de fapt e totul atat de simplu si de frumos incat mutilarea asta spirituala in masa trebuie sa inceteze. nu avem nevoie de institutia numita biserica, ci de preoti care inteleg ideea de divinitate si o exprima in spatii sacre, deschizand inimi. nu avem nevoie de sistem de invatamant, avem nevoie de invatatori care sa invete oamenii sa scrie, sa citeasca, sa inteleaga sensuri. nu avem nevoie de un stat corupt sau de guverne internationale, ci de lideri care sa iubeasca planeta si oamenii, guvernand spre binele lor. pamantul ne ofera suficiente surse alternative de energie ca sa incetam poluarea. omenirea trebuie imbracata mai simplu, mai colorat, mai optimist. suntem invatati sa gandim negativ, competitiv, sa reusim orice'ar fi, scopul scuza mijloacele. nu e asa. opreste'te o clipa si imagineaza'ti alt sistem de gandire. simplificat. orice ar insemna asta pentru tine. ca si cum ai scapa de niste haine prea groase si vechi pentru vremea asta insorita si noua. ca un alt inceput. ai mai fost aici. nu e atat de greu. stii ca orice drum lung incepe cu primul pas. ai fost jos si ai plans, ai fost fericit, ai vazut oameni si locuri, stii ce iubesti, ce nu e bun pentru tine, stii ce alegi sa uiti... exista alti munti si alte mari in preajma carora vei simti dorul. si asta e bine. ca ai unde sa te intorci. nu conteaza ce ne spun audientele tv ca ne intereseaza, nu conteaza reclamele care ne spun cata nevoie avem de orice, nu conteaza modelele pe care ni le dau de urmat, filmele in care ne invata ce e succesul. ai nevoie exact de ceea ce'ti lipseste. liniste in viata ta, siguranta, prietenie, bucurii sincere. in deshert se pastreaza cel mai bine scrierile vechi, pergamentele prin care civilizatia a supravietuit. mari imperii au venit si au plecat ca si cum n'ar fi fost, de unele - poate cele mai importante - probabil ca nici nu stim... insa exista niste legi naturale, firesti, care ne'ar putea conduce catre lumina. ea, lumina, nu e departe deloc. dimpotriva, e chiar la indemana. nu trebuie decat sa iti smulgi zgarda si sa te scuturi de toata rugina secolului vitezei. nu spun sa distrugem ceva sau sa incetam sa evoluam, dar sa folosim ceea ce avem deja intr'un mod pozitiv, sa inventam gradini suspendate, biblioteci virtuale, muzee cu holograme... orice, numai nu arme, droguri chimice si copii spalati pe creier, votanti cuminti, in costumase, cu masinutze si cesuletze si fetitze perverse din plastic. stiti ce ma bucura enorm? ca vad tinerii in parcuri, la iarba verde, cu barcile pe lac, cu ochelari de soare sau fara, si imi dau seama ca tocmai ignoranta la care ne'a condamnat sistemul s'a intors impotriva'i si il va distruge pana la urma. e un fel de vesnic razboi rece intre cei liberi si cei care incearca din rautate si mai ales prostie sa inventeze corporatii si imperii. cei care se vor stapani de sclavi, in istorie, pierd mereu. nimic nu ma face sa cred ca de data asta vor invinge. e atat de multa frumusete pe pamant incat oricat de urati ar fi ei, va fi bine. generatia care credea in "CLICK HERE TO WIN" a disparut deja. sau cel putin e din ce in ce mai greu de pacalit. un pic de anarhie, de haos, o supradoza de libertate si fericire pura, neingradita, nedirectionata de moda, de media, un exces de liber arbitru. ideea e ca traim prea putin ca sa ne spuna cineva cum s'o facem. e luni dimineata. cu un simplu CLICK lumea e a ta :)
