dorintele noastre reale sunt intotdeauna patetice pentru ceilalti. e bine sa nu le afle. nimeni nu va intelege vreodata de ce te stingi visand, cu muzica asta ciudata in fundal. cele mai ascunse ganduri, cele mai tainice priviri si cele mai soptite cuvinte sunt sortite unei crude prabusiri in lipsire de sens daca nu se implinesc. de cele mai multe ori acceptam infrangeri zambind amar, stiind ca daca am fi vrut, daca am fi intins mana, daca am fi zambit macar, am fi salvat totul. ne macina sentimente fugite din romane interbelice, un romantism psihotic, o posibila crima, o atingere de care ei nu stiu, o asumare a secretului, a chinului de a nu te regasi. nu eu pe tine. tu pe tine. in mine. e mare lucru sa ai viziunea sfarsitului, dramatica acceptare a finalului singuratatii la care te'ai condamnat. pretul nemuririi e durere. esti o infatisare de gheata pentru ochii lor intunecati, netulburati de speranta vreunei lumini. si cand te gandesti ca ne imaginam totul, ca suntem cei din oglinda... trebuie sa sangerez ca sa stii ca sunt viu. fericirea inseamna exces, inseamna autoflagelare constienta si voluntara. supriza unor fluturi in stomac ti'o va da numai chinul cu care te'ai imprietenit atat de bine, inca de cand ai invatat ca mori. nu?