2 aprilie 2008

un gol imens

si totusi cateodata imi pare rau.
poate ca am ranit...
poate ca am facut lacrimi sa curga...
poate ca am fugit cand trebuia sa raman...
timpul nu vindeca nici o rana.
imi amintesc totul.
fiecare clipa,
fiecare emotie,
fiecare miros si zambet,
fiecare privire.
cateodata,
noaptea,
sau in zilele mohorate,
ma invaluie o melancolie fara sfarsit
pe care o inabus in fum.
intr'o zi,
spre seara,
se va termina.