20 aprilie 2008

ceva nou

stiu ca esti aici.
te vad de fiecare data.
azi esti imbracat altfel.
e sarbatoare?
presupun ca da.
ma simt si eu altfel azi.

e intr'adevar o zi deosebita.

tu poti sa si vorbesti?
credeam ca te pot doar vedea.

da, ai dreptate.
dar azi...

ce e asa deosebit la ziua asta?

azi pleci.

da? cum adica? unde?

inceteaza cu teatrul asta stupid
si termina de curatat rahatu' ala de revolver.
ma iei pe mine cu "unde?" si "ce e cu ziua asta?"
vaaai...si azi mai si vorbesc!?
ai stiut tot timpul ca asa o sa se termine.
eu sunt aici pentru ca esti prea las
sa fi singur in ultimele tale clipe de glorie.
am fost acolo de fiecare data cand fugeai
ca sa nu iti infrunti greselile,
de fiecare data cand o faceai pe filosoful
sau iti ucideai demonii in cuvinte.
as zice sa termini odata ce ai de gand sa faci.
as sugera chiar sa nu pierzi vreo clipa.
trebuie sa ajung la un ceai.

nu stiam ca a fost un chin pentru tine
sa fi langa mine.
credeam chiar ca suntem prieteni.

prieteni pe dracu.
eu trebuia sa'ti ascult nebunia
iar tu nu m'ai intrebat niciodata nimic
pana azi:
"e sarbatoare?"
si atunci ti'am raspuns.
de'aia m'ai auzit abia acum.
pentru ca esti egoist.
pe mine nu ma intereseaza.
eu nici nu exist.
dar tu de'aia esti singur.

am terminat de curatat.
uite...
glontul...

cat dramatism...
aproape ca m'as emotiona
daca nu as stii ca tu de fapt
nu simti nimic.
te'ai gandit atat de mult la clipa asta incat
totul iti pare si chiar iti este firesc.
pentru tine nu e decat
implinirea destinului tau prafuit.
pentru nimeni altcineva insa
nu inseamna mai mult decat un zgomot surd
intr'o garsoniera care urmeaza sa fie inchiriata
vreunei studente din provincie.
asa ca da'i drumu',
ti'am zis, trebuie sa ajung la un ceai.

am avut dreptate tot timpul.
esuez nebun impuscandu'ma.

a, nu, te rog nu incepe...
daca o sa'mi torni acum un discurs
despre cat ai suferit tu,
si cat de ranit esti, cat de resemnat,
si cate regrete te invaluie...

a, nu...
constatam doar.
nu pot sa am si eu cateva cuvinte interesante la sfarsit?

ma rog, oricum nu te aude nimeni.
si asta alta tampenie:
sa spui ceva frumos la sfarsit.
pentru ce?
te faci cenusa si nu stie nimeni ce'ai zis.
a...vrei cu martori...ca sa isi aminteasca...
sa fie impresionant...
ghinion!
esti singur.
nu vrei sa terminam cu prostiile?
am detensiona putin atmosfera.

sper sa ma arda.
i'am zis de mai multe ori.

esti ridicol.
daca o sa'si aminteasca, poate ca o sa te arda.
daca nu, o sa te ingroape la vreo margine de cimitir
linga cavoul vreunei familii "popescu".
aaa...
nu cred ca iti suna telefonul...

sa raspund?

cine e?

nu stiu numarul.

raspunde, ma faci curios.

alo...
da...
nu...nu cred...stau in casa.
nu, nu azi.
a, da, sunt bine...
de la vremea asta, sunt mai asa...mm...
stii cum sunt eu cand ploua asa...
da ma, sigur, ramane pe alta data.
vorbim...te pup,pa.

cine era?

o fata.

ah, asa...pai?
eu zic sa n'o mai lungim.
acum chiar ar trebui sa plec si...
stii cum e...n'as vrea sa intarzii...

ah, da. imi amintesc. ceaiul!

da, da! ceaiul.exact!

o sa ne mai intalnim?
in alt loc?
mai ciudat ca asta?

nu prea cred.
dar nu se stie niciodata.
poate e chiar sfarsitul.
aaa...ce mai e si asta?
iar iti suna telefonul?

nu. e alarma.
l'am pus sa sune la ora cinci.
e timpul pentru ceai.

ai vazut ca am ajuns la fix?
punctual ca de obicei.
ce faci cu revolveru' ala?
pune ceaiul mai bine.
ce ai mai facut azi?

mai nimic, am incercat ceva nou...
stai sa'ti zic...