sub cerul asta albastru
lumea se infatiseaza ochilor nostri
lasandu'ne sa visam pana la o epuizare
pe care unii o numesc moarte
nu venim de nicaieri
si nu mergem niciunde
singuri
din prima si pana in ultima clipa
liberi
si niciodata constienti de libertatea noastra
gasim pasiune in melancolie
si perle pe fundul oceanului de lacrimi
ne bucuram
dar ele nu sunt decat niste margele
ieftine
insirate pe o sfoara
in jurul gatului
ne lasam in voia sforii cu perle
cu picioarele atarnad deasupra lumii
o ultima zvacnire
deasupra miraculoasei lumi de sub cerul albastru
dezvaluita ochilor nostri
epuizati de un vis
pe care unii il numesc
viata