aproape că ai uitat ce te mână în luptă
cât de muritor ești si pe cine iubești
ecourile te țin treaz dar o să te odihnești tu
lumea s-a schimbat mai repede și mai mult decât sperai
drumul înainte si înapoi prin păduri și peste câmpuri
oamenii adormiți prin toată casa ca niște figurine fără aripi
vise ciudate și de neuitat împlinite pentru câteva zile
dar rămase in viață și respirând odată cu tine
cuvintele care te-au schimbat nu se mai aud
universul pentru care te-ai pregătit n-a apucat dimineața
nu i-ai intâlnit pe cei care te-au căutat sa te împace
ai putea crede că așa o să se termine de data asta
atâtea încercări aparent de netrecut date deja uitarii
nu știi ce tot aștepți dar simti că te-ar aștepta
mulți dintre noi nu suntem de-aici de fapt
o floare este la fel de frumoasă chiar dacă n-o vede nimeni