ingerii din noapte ne lasa sa zburam
in infinit prin padure
in nemarginirea din munti
in oceanul de intens
ei stau langa noi
si zambesc
zero km pe ora la kilometrul zero
in oglinda e cheia
infinitul din ochi a deschis poarta
lumina si intuneric
totul
nimic
explozii in mii de ceruri
pline de culoare
un spectacol perfect
in echilibru perfect
in egala masura maiestuos
trist pur divin
revelator al tuturor sensurilor in acelasi timp
coplesitor dinamic si rau
totul e adevarat
in timp ce adevarul e totul
gandul
iluzia
povestea intamplandu'se inaintea ochilor
cuvantul urmat intentiei desavarseste inceputul
alt timp
alt spatiu se naste
completand infinitul
daruindu'i un nou soare
o noua dimensiune
in drumul ei spiralat
vazut de departe
ca o stea cazatoare
de alti ochi
nascatori de stele cazatoare
si nebunie
pentru cei care odata picurati
alearga la adapost
ispita s'a aruncat inapoi in nimicul din care a venit
si'am stat cu ingerii pana dimineata
luminati de luna plina de noiembrie
si steaua cea mare
ca din alta lume
printre crengi de brazi
apoi ne'am dus
am inchis poarta in urma
si am trecut inapoi
un indicator in drumul prin noapte
si ceatza
inapoi in indoiala
prin taramul mortii
dar ghidati de doi necunoscuti stranii
apoi singuratatea clipei
contururi modificate
materie
timp
spatiu
trebuia sa mai fi stat putin