in infinitatea lui de neperceput pentru mintile muritorilor, universul e impodobit cu stele. si le arata indragostitii dintotdeauna, dandu'le nume si semnificatii. sunt frumoase. astronomii incearca sa le citeasca drumul, astrologii incearca sa le citeasca gandul. stelele ne spun cat e ceasul si cand e noapte. unele dintre stele pot straluci insotind destine, altele canta despre sfarsit. cateodata aceleasi. viata insasi, florile, fluturii, tu, totul exista numai datorita stelelor. fara lumina si caldura lor nu ar fi nimic, nici macar dragoste. undeva, nici macar nu stiu unde, in infinit, una dintre stele se numeste SOARE. unii spun ca stiu cand si cum s'a nascut soarele. eu nu'i cred. si nu cred ca stiu nici cum a nascut soarele la randul lui viata asa cum o stim noi. o stea care ne ajuta cu lumina, caldura si energie. steaua fara de care nu ar exista posibilitatea cultivarii hranei sau a intretinerii vietii. nu ne da mai multa caldura sau mai putina decat avem nevoie. cu energia ei putem alimenta necesarul de electricitate al intregii planete pamant. datorita acestei stele avem anotimpuri cu zapada, ploi si dogoare. astfel plantele cresc cu apa, lumina si caldura, apar fructe, legume, lanuri de grau pentru paine, animalele se hranesc fiind hrana pentru alte animale la randul lor. e o stea care ne ajuta mai mult decat orice si, mai mult decat orice, da sens existentei noastre la fiecare pas constient. civilizatii stiute si nestiute au inteles rolul soarelui si i'au dedicat monumente carora cei de azi le'au patruns sensul sau nu. trecutul si viitorul "sunt scrise in stele". toate raspunsurile la toate intrebarile filosofiei. soarele nostru este legatura cu lumi de care nu stim, lumi care graviteaza in jurul altor stele din infinitul pe care, asa cum suntem noi acum, nu il putem descifra. ce altceva iti poate spune mai frumos povestea inceputului si a sfarsitului decat metafora apusului si a rasaritului in vesnicia ei?