unde este sfarsitul?
intr'o toamna rosie, plouand, noaptea...?
intr'o vara albastra?
intr'un desert in bratele soarelui?
pe un camp inghetat,
viscolind, iarna...?
intr'o primavara care sa miroasa
a dimineata intre cearceafuri albe?
poate ca ar trebui sa mi'l amintesc,
nicidecum sa mi'l imaginez.
de fiecare data cand ma invaluie un sfarsit
il vad ca pe un film
proiectat din viitor,
dar simt ca de fapt retraiesc,
la infinit,
un infinit de sfarsituri.
in tren,
in camera de hotel,
pe bulevarde
in orase prin care inca nu am fost...
decoruri stranii,
aproape imposibile...
ciudat cum imi par familiare
lumi in care m'am ratacit numai in vis.
si'atunci?
sfarsitul?
a fost.
s'a intamplat deja.
unde si cand e aici si acum?
mereu, pretutindeni...