dintr'odata, liniste. momentul in care vantul insusi se va opri. adevarul dezvaluindu'se. inmarmuriti, vom privi in jur, unii la altii, fiecare la celalalt, pentru prima data. clipa renuntarii la tot ceea ce stiai ca insemni, certitudinile prabusindu'se in praf. cenusa tuturor amintirilor va inlacrima ochii omenirii. regretul de a fi inteles totul gresit, atata timp, ne va coplesi. apoi renasterea. ochii plansi vor accepta culoarea nefiresc de violet a cerului, inca un soare va luci vederii noastre, florile vor mirosi mai puternic, frunzele vor fi mai verzi ca niciodata, pasari din alta lume vor zbura peste aceleasi campuri aurii din abecedar, iar noi vom fi uitat la ce foloseam toate masinariile astea ciudate. trecutul ne va parea un vis comun inexplicabil si va ramane in istoria noii lumi asemeni unui basm. culori nebanuite si lumina stranie, sunete nemaiauzite pana atunci, sentimente si simturi de neconceput pana in clipa eliberarii de frica... vom avea alte dorinte, ne vom purta altfel, vom comunica diferit. ziua nu va mai fi zi, noaptea nu va mai fi deloc poate, timpul va avea alta dimensiune, spatiul alta forma, materia este o sfera de energie. altfel de hrana ne va trebui, vom renunta la bani, putere, manipulare. gandurile ni se vor limpezi si se vor indrepta catre noi lumi care exista si ne asteapta. extazul il vom simti in amurgul agoniei pe care o traim. va fi punctul culminant al civilizatiei pe planeta albastra.