crezi in ceea ce poti rani
visezi lumea in care esti ratacit
atingi cu grija amintiri numai din cand in cand
adierea unui parfum e un uragan
de cioburi de oglinda
iar tu doar tresari
perle insirate la gatul ei
pe fundul oceanului
nisipul plajei e acum doar un deshert fara margini
albul faiantei din spital intocmai ca al norilor
neoanele erau stele cazatoare
iar targa un covor fermecat
cat clipesti o data
si totul e fum
te poti rataci din nou