PERSONAJUL MERGE MAI DEPARTE

26 noiembrie. mai e putin si se termina inca un an, care parca a trecut intr'o clipa intamplata acum zece ani. atatea schimbari, atatea renuntari, atatea vise care pareau ale altcuiva, dintr'o alta viata, inimi care nu mai bat si totusi fac atata zgomot... inceputuri si sfarsituri fara pic de ratiune, un uragan de nebunie si exces, drumuri mai lungi ca niciodata... pana la urma viata asta, asa tampita cum ni se pare, e cea mai tare chestie. e marfa sa mergem la burger king si sa bagam ca spartii in noi cand nu mai vedem soseaua de foame si de fum, e marfa sa adormi cu capul pe geamul masinii cand rasare soarele si sa te trezesti la apus, la o mie de km de unde erai si sa o iei de la capat, gasind aceeasi placere in haos. e marfa sa iubesti si sa suferi dupa cete'o iluzie de'a ta. e marfa sa razi cu sute de necunoscuti pana lesini la nush ce gluma de cacat, e marfa sa nu mai crezi in nimic si sa cazi atat de jos incat sa vrei sa se termine tot, e marfa sa te ridici zambind si sa zici: "am glumit..." e marfa liptonu ala verde mentolat rece, cu capac albastru, e marfa ca ti'au zambit si azi fetele in metrou, e marfa ca iar ai uitat sa faci nu stiu ce, care era vital, oricum, daca e... si intr'o dimineata, cand te trezesti, sa vezi prima ninsoare. sa iti aduci aminte, sa te duci iar la metrou, sa astepti lumina din tunel. dar nu poti nici de data asta. si'ti iei un red bull, dai un telefon, treci pe la cineva si pana la urma e ok. te faci ca uiti inca o data. si e mai bine asa. lumina aia galbuie de noiembrie pe aceleasi blocuri cenusii, ploaia noaptea in curtea scolii care a ramas la fel, aceleasi frunze pe trenul de basket. e ok. si stii ce mai e ok? milka cu caramel si pizza florina, smiley face si zeitgeist, clann zu, 30 seconds to mars acoustic. e marfa sa vezi ca nu esti indiferent tuturor si totusi sa iti intelegi inutilitatea ca si punct in nemarginire. e marfa sa ajungi sa te intelegi cu parintii, e marfa sa protestezi cand simti nedreptate. e marfa sa te retragi si sa privesti corbii ciugulindu'ti ochii inca deschisi a visare, a moarte, a singuratate. e marfa sa zambesti impacat cand privesti marea si sa visezi ca vei apune in ocean, odata cu soarele, candva. e marfa sa adormi la televizor cu mircea badea, e marfa sa canti unora ca tine, e marfa sa spui povesti in nopti de care uiti prea curand... e marfa sa pleci si sa nu te mai intorci niciodata, chiar daca ai lacrimi in ochi. e marfa sa ramai fara bani si sa scrii versuri, e marfa sa te intalnesti cu tine din cand in cand, aceiasi tenisi, aceiasi blugi, acelasi hanorac negru, aceleasi cuvinte soptite dintre alte buze. e sublim sa nu'ti mai pese de nimic si sa te sfasie un rasarit banal, o mangaiere, un sarut, intr'o noapte... e incredibil sa te uiti in oglinda si sa nu te recunosti, dar sa crezi ca esti visul tau si ca te'ai implinit, ca esti aievea, desi nu esti. inca un an, inca un capitol, scenariul se scrie in continuare. nu regret nimic, ma gandesc numai la ce urmeaza. noi lumi in care sa ma pot rataci, noi oameni langa care sa imi pierd sufletul, mintile, clipa. e marfa, jur. merita. cea mai marfa dintre toate lumile imposibile.