ingerul plutea violet
si am inteles ca e timpul sa mergem
cerul verde inchis
ploaia alba
doctorul pe care il aud ca nu mai are ce sa'mi faca
si neoanele de pe holul spitalului
vazute de pe targa
ultima amintire
parca as fi pe aceeasi alee
pe care ma aduceau doua fete acasa
beat
cum se vedeau felinarele alea noaptea
cand ploua
si era toamna si era plin de frunze d'alea galbene
inger al meu
unde mergem
in urma noastra nu mai ramane nimic
ca si cum n'am fi fost
fara de lacrimi trecerea
nici un sunet
poate doar un falfait de aripi
ca o adiere violeta