cu coada ochiului

Când o să ți se termine timpul pe Pământ și o să trebuiască să pleci acasă, o să iei cu tine înapoi numai câteva amintiri; pe cele care nu dor. Și asta nu neapărat pentru că așa vrei, ci pentru că așa funcționează. De fiecare dată când te întorci de undeva, se păstrează în memorie exclusiv clipele care te-au bucurat și care ți-au îmblânzit inima. E ca un cadou pe care îl primești la plecare. Tot ce va rămâne în urma trecerii tale pe aici va fi un ghem de momente frumoase, unice și aproape inexplicabile într-o lume atât de încurcată. E un mecanism de-o vârstă cu timpul, prin care se salvează și se conservă doar ceea ce merită perpetuat. Frânturi de peisaje surprinse în viteză cu coada ochiului, focul trosnind iarna în soba unei cabane, o noapte pe o plajă sub lună, un râs ca un ecou de dincolo de zilele fierbinți ale verii, apa rece a unui izvor de munte, frunzele pădurii toamna, privirea unui câine fericit cu noua lui minge, mirosul pomilor înfloriți… Astea nu se pierd niciodată, chiar dacă lumea în care s-au întâmplat nu e veșnică.

MESAJ PENTRU CEI CARE NE VOR DESCOPERI PRINTRE RUINE

se intampla uneori sa ratacesti ani la rand prin pustiu

sau sa adormi cateva secole in gradina din care vara nu pleaca niciodata

se intampla sa uiti un mileniu intunecat pe drum si nimeni sa nu observe

si nimeni sa nu-l regaseasca vreodata aici sau in alta parte

ca si cum s-ar fi risipit impreuna cu povestile tuturor imperiilor

dizolvat de amintirile care au ars pe dinauntru tot ce mai ramasese viu

nimeni sa nu regrete

ne simtitm vinovati ca ne-au parasit zeii

dar se poate ca ei sa fi murit

pur si simplu

au fost parintii lumii noastre

creatori a tot ce am gasit cand am respirat intaia oara

dar poate ca nu erau nemuritori

poate ca vesnicia nici nu exista

iar ei n-au de unde sa se mai intoarca

s-ar putea sa fi ramas singuri si asta sa fie tot ce avem

nimeni sa nu regrete

nu a gasit nimeni vreo cale de scapare

si daca a gasit-o, nu s-a intors sa ne spuna

si chiar daca s-a intors cineva si ne-a spus, n-am crezut

si chiar daca am crezut, n-am miscat un deget

nimeni sa nu regrete

cateodata cred ca aud muzica in cer

cred ca simt ce-mi spune padurea sau ploaia sau vantul

cred ca inteleg albinele, serpii, lupii, soimii, delfinii

alte dati sunt orb si surd si mut si plang

nu mai vad rostul cuvintelor si orice gest imi pare in plus

lipsit de sens ma simt si uit bucuria si ma adancesc in durere

oricare va fi sfarsitul iluziilor pe care le hranim

mi-ar placea sa cred ca n-a fost degeaba

desi in clipele de intuneric sunt sigur ca totul e o intamplare

chiar si asa, in lipsa oricarei sanse de a da inapoi sau de a ma putea opri

nu regret nimic

o dupa amiaza de duminica pe un acoperis cu prieteni

vin alb si fum alb si o panza alba intinsa peste noi toti

ca o acceptare a noastra asa cum suntem

ca o impacare cu ceea ce n-a mai apucat sa se intample

iar cand seara a inundat orasul si cerul s-a asezat peste noi

am mers fiecare acasa

am aprins lumini si ne-am pierdut urma

zambind

fara regrete

asa am trait noi la inceputul celui de al treilea mileniu din calendar

atata educatie am prins din zborul curentelor care ne-au modelat

speram sa invingem raul cu dragoste

ne-am lepadat de toate invataturile mincinoase si am luat-o de la zero

am renuntat la lumea care ne-a nascut ca sa facem alta mai buna

niciun sacrificiu nu parea suficient asa ca le-am facut pe toate

fara regrete

momentul in care iti amintesti ca merita si ti se vindeca iar sufletul

Oricat de multi pasi si oricat de departe au ajuns 

Oricat de multa speranta si oricat de memorabile clipele 

Oricat de mult sacrificiu si oricat de mare miracolul 

Uneori pare degeaba 

Nu s-a mai salvat nimeni de atat de demult 

Incat nu mai cred ca se pot salva chiar daca le arati cum 

Si tu stii si traiesti asa stiind si daca n-ar fi trist cumva aproape ca ai putea sa zambesti 

si daca te gandesti mai bine chiar zambesti 

pana la urma cate griji merita sa iti faci si cat de mari 

avand in vedere ca nu stii cum ai ajuns sau cum o sa pleci de aici 

in care dintre universuri este locul acesta 

sau dupa care timp curge calendarul vremurilor tale 

dincolo de toate astea 

cand in sfarsit ai acceptat ca nu exista certitudine si ca nimic nu conteaza 

apare un semn pe care in prima faza il ignori dar de care stiai ca o sa apara si pe care il asteptai 

e momentul in care iti amintesti ca merita si ti se vindeca iar sufletul

am ales

Oriunde am merge si oricat ar fi de ajuns
Fie ce o fi
Ne aducem aminte ca am plecat dar nu mai stim unde si de ce
Nicaieri e doar un cuvant si nimeni si niciodata la fel

Am ales sa credem ca are rost
Totul
Indiferent daca este asa cum ne asteptam sau speram
sau nu

dincolo de ceea ce ni se parea bine sau rau sau degeaba
dincolo de indoieli si frici si orice neliniste
acolo a inceput adevarata calatorie
abia cand am ajuns acolo am folosit ceea ce am devenit
ca sa ne putem urca in trenul catre mai departe

si tot asa din gara n gara si din galaxie n galaxie
catre destinatia despre care nu stim nimic
impreuna cu cei pe care ii intalnim in drumul nostru
si despre care nu stim nimic

ne a hipnotizat intr un fel o lumina in padure
si de atunci stim sigur ceea ce banuiam demult in teama
numai ca acum teama e diferita
e ca un regret pe care il ai atunci cand afli cum stau lucrurile
si ca nu le poti schimba

intre timp au trecut mai mult de 10 ani si suntem tot noi
sunt mult mai mult de 10 ani de care nu stie nimeni
e ca si cum am fi plecat cateva zile
oricum nu s au intrebat
si asta nu e rau sau trist
e perfect
e exact asa cum trebuia sa se intample
sunt sigur ca daca am fi putut sa intervenim mai mult
am fi facut o si am fi stricat tot
ma bucur ca nu depinde de noi

cateodata imi pare rau totusi ca n a iesit cum ne asteptam sau speram
dar am ales sa credem ca are rost