strainul

parte ramasa departe
ca un semn intr-o carte
eu plec la noapte

frumoasa
lumea toata
o roata
ramasa
neintoarsa
uitata

intr-o clipa
cat am clipit o data
cu rasuflarea taiata
mi s-au inchis pleoapele intr-o lume
si cand s-au redeschis eram aici
fara busola
singur
nici macar nu stiu daca
pentru prima sau ultima data

franturi de amintiri sau viziuni
reflectate intr-o mare de cioburi de oglinda
simboluri si semne

rascrucea
indoiala
pasiunea
dorinta

18

am fi putut avea totul
am fi putut fi oricine
am fi putut deveni orice visam
sunt sigur ca iti amintesti

dar noi am ales
sa nu sacrificam pe nimeni
sa nu atingem nimic
sper ca a meritat

clipe locuri suflete
la numai doi pasi in spate
din cand in cand ne aruncam inapoi
zambind vrajiti si impacati

simt ca s-a mai intamplat
ne-am imaginat vesnicia
si n-am mai murit impreuna
mie tot nu-mi vine sa cred

de ce iubesc moartea

(for Ray Manzarek)

ma intreaba lumea
de ce iubesc moartea
atat de mult

pentru ca e mereu acolo
cu mine
cand totul ramane in urma

pentru ca imi place privirea ei
cand se gandeste la mine

pentru ca imi place parfumul ei
ca o ploaie de toamna
cand o sa raman doar eu cu ea

o iubesc pentru ca o cunosc
pentru ca mi-o amintesc
a fost blanda cu mine
atunci cand marele rau m-a gasit
ea m-a aparat
m-a luat cu ea
m-a ascuns

s-a napustit asupra imperiilor
si in maretia ei
m-a salvat de la o vesnicie nebuneasca
de care n-am nevoie
dar pe care as fi putut sa mi-o doresc
a fost buna cu mine
m-a invatat pretul vietii
mi-a aratat ce inseamna

o iubesc pentru ca ma asculta
pentru ca are rabdare si nu termina cu mine una doua
pentru ca imi aminteste ce am de facut
pentru muzica si poezia ei o iubesc

cei care ne vor numai pentru ei nu inteleg

baloane de sapun

am mintit cuvinte
am pus morti in morminte
am uitat juraminte
copil fara minte
am ranit si-nselat
am fost tradat si uitat
in desert lasat
ispitit si speriat

si inca de atunci
am incalcat porunci
un blestem si o vraja
un ocean si o plaja
samanta rasare
si mai bine ca moare
si toate sub soare
nu sunt
ti se pare

noroc sau destin
mereu o sa vin
sa-mi picur venin
din floarea de crin
orizontul fuge
nimeni nu-l ajunge
cine sa mai stie
daca-o sa mai fie

putin tulburat
cu gandul plecat
intr-un vechi palat
dintr-un alt regat
sau in spital pe pat
in camasa legat
alb imaculat
doliu spiralat

si iarta si uita
ca nu e iubita
durerea e muta
surda si multa
ca iarna trecuta
frumoasa urata
sublima si sluta
din ingeri tesuta

cumva s-a-mplinit
undeva la un schit
acum foarte multi ani
printre zei si titani
sau mi s-a parut
tot ce am vazut
ca s-a aratat
si ca te-ai schimbat

pentru totdeauna
de mana cu luna
noaptea pe drum
exact ca acum
soapte si fum
flacari si scrum
baloane de sapun
se descompun